Globul de Aur și Balonul de Săpun

Actorul american de origine roămână Sebastian Stan a câștigat Globul de Aur. Bravo lui! În discursul său le-a mulțumit, printre alții, mamei și tatălui vitreg, americanul Tony, pentru contribuția la succes. Bravo, a doua oară! Iar în final, după ce și-a declarat dragostea pentru SUA, a spus și „România, te iubesc!”. România fiind țara sa de baștină, în care a trăit până la absolvirea școlii primare. Bravo, a treia oară!

Atât le-a trebuit românilor pentru a-și revendica Globul de Aur ca pe o distincție a fascinantei lor Românii. Câteva portaluri de știri au și dat: „Actorul român Sebastian Stan a luat Globul de Aur”. Altele, mai moderate, au dat doar „românul Sebastian Stan a luat…”

Așteptăm știrea în care să ni se spună că Președintele și Premierul îl așteaptă să-l decoreze pentru merite deosebite, așa cum Firea a încercat să se agațe de succesul Simonei Halep.

Ce legătură are Sebastian Stan cu România? Când avea 12 ani, adică în 1994, mama sa a emigrat în SUA, via Austria, unde a avut șansa să-l întâlnească pe Tony, omul care i-a devenit soț și care l-a sprijinit pe copilul Sebastian de a ajuns unde a ajuns. Lucru pentru care, plin de recunoștință, Sebastian îl menționează în discursul său: „Acest premiu este pentru mama mea, care a plecat din România în căutarea unei vieți mai bune și mi-a dat totul. Și pentru tatăl meu vitreg, Tony, care a luat o mamă singură, cu un copil deja mare. Mulțumesc că ai fost un bărbat adevărat!… România, te iubesc!”

Ce a însemnat România pentru Sebastian? Copilăria și locul de unde mama sa a plecat în căutarea unei vieți mai bune. Nicidecum țara care l-a dus spre Globul de Aur. Doar dacă am fi răutăcioși și, în manieră hegeliană, am valoriza munca negativului spunând că România l-a făcut mare izgonindu-l din ea! Dar nu suntem răutăcioși.

O campanie similară s-a mai petrecut și în cazul pictoriței Alexandra Nechita, plecată cu părinții în SUA la vârsta de 2 ani. A fost și atunci un moment în care românii descopereau că se nasc valori și la Vaslui. Numai că acel copil a ajuns o valoare pentru că a plecat din România. Dar… „e a noastră!”

Nici Alexandrei, nici lui Sebastian, România nu le-a dat mare lucru. Faptul că te-ai născut într-o țară anume nu este meritul țării respective și nici pentru tine, ca individ, vreun motiv de mândrie. „Mândru că sunt român!” – ce prostie! Mândria vine doar din ceea ce faci tu, din munca ta, nu din faptul de a te fi născut undeva. Și nu aparții unui popor prin naștere, ci prin formarea ta și prin acordul cotidian pe care ți-l dai rămânând să trăiești în mijlocul lui.

Nu te naști român, ci devii, dacă vrei sau dacă nu ai puterea să pleci în altă parte. Sebastian s-a născut în România, s-a format până la nivelul de gimnaziu aici, apoi a plecat în SUA. Când a plecat din România, la cei 12 ani ai săi, nu era actor. Asta a devenit acolo, în țara în care s-a format, în SUA. Este actor american, nu român. Iar americanii au de ce să fie mândri că unul de-al lor a luat Globul de Aur.

Faptul că e originar din România poate să ne provoace duioșie, dar nu ne dă dreptul să-l revendicăm. Nu putem spune că e „primul român care”, fiindcă în competiție nu a fost evaluat în această calitate, de român, iar România nu a pus umărul la succesul lui. Nu sub steagul României a câștigat el Globul de Aur.

În act este excepționalismul românesc. De aici la a susține că românii au dat Europei limba latină, că Bucegii sunt centrul lumii ș.a.m.d., pasul nu e mare.

Aviz românilor mândri că sunt români, atât de mândri că se împăunează cu meritele altora: actorul american Sebastian Stan a câștigat Globul de Aur; voi, cei ce-l revendicați ca fiind al națiunii, al poporului român, vă calificați pentru trofeul Balonul de Săpun. Fiți mândri de asta, pentru că România stă foarte prost la consumul de săpun, excepționalilor!

DE ACELAȘI AUTOR:

* Să ne bucurăm, așadar! Victoria de la Chișinău