O proastă coordonare între diferitele unități și instituții de protecție a fost, cel mai probabil, cauza eșecului masiv al sistemului de securitate de sâmbătă seara, când un lunetist a apucat să tragă 6 gloanțe și să-l rănească pe Trump la un miting electoral în Pennsylvania, explică un fost membru al forțelor speciale. Analizând informațiile disponibile până la această oră, Tim McMillan, un fost ofițer de poliție din forțele speciale care se ocupă de securitatea înalților oficiali americani, spune că defecțiunea s-a produs în cercul de mijloc al dispozitivului de pază.
Tim McMillan descrie structura dispozitivelor de pază, care e concepută pe trei niveluri. Cel interior e asigurat de agenții Serviciului Secret federal. Cel de mijloc e, în general, asigurat de ofițeri de la poliția locală detașați special pentru misiunea respectivă. Cel exterior vizează contracararea unor amenințări de la distanță, inclusiv eventuale atacuri cibernetice.
Sincopa, în cazul lui Trump, pare să fi survenit la nivelul de mijloc, în zona care trebuia asigurată de ofițerii de poliție locali.
În general, între aceștia și Serviciul Secret este o slabă colaborare. Sunt 2-3 oameni de legătură, dar coordonarea e greoaie și în această zonă pot să apară amenințările. Tim McMillan dă exemplul unui caz din 2002, când la una din acțiunile președintelui George W. Bush a fost angajată o echipă de lunetiști de la SWAT, dar informația n-a ajuns la Serviciul Secret. Agenții federali s-au alarmat când au văzut niște bărbați puternic înarmați, aflați pe clădirile din apropiere și care ținteau spre președinte. În acel episod s-a trecut milimetric pe lângă un dezastru – ca echipa SWAT și agenții să nu se împuște între ei.
În ce privește atentatul nereușit comis sâmbătă de un lunetist de 20 de ani asupra lui Trump, fostul membru al trupelor speciale spune că, foarte probabil, s-a pierdut timp prețios de către forțele de ordine încercând să se verifice dacă nu cumva lunetistul e omul lor.
Așa se explică de ce, deși mai mulți participanți la miting au semnalat poliției locale că există un bărbat pe acoperiș înarmat cu o lunetă, totuși măsurile de protecție au întârziat. S-a comunicat prost între poliția locală și Serviciul Secret federal și, în plus, nu era clar dacă respectivul lunetist nu e unul din oamenii dispozitivului de pază.
Mai jos, explicațiile lui Tim McMillan.
„A existat probabil o oarecare întârziere și confuzie în ceea ce privește rapoartele inițiale ale Serviciului Secret care ar fi încercat să confirme că trăgătorul nu aparținea uneia dintre echipele de sprijin pentru securitate“
🧵Having personally worked several Presidential and Vice Presidential security details, here’s some of my thoughts based on the available info of the assassination attempt on Trump.
— Tim McMillan (@LtTimMcMillan) July 14, 2024
„După ce am lucrat personal la securitatea mai multor președinți și vicepreședinți, iată câteva dintre gândurile mele bazate pe informațiile disponibile privind tentativa de asasinat asupra lui Trump.
1. Serviciul Secret utilizează o abordare pe mai multe niveluri de apărare în profunzime pentru misiunile de protecție. Un nivel interior oferă sprijin de protecție apropiată, aceștia fiind agenții pe care îi vedeți grăbindu-se și înconjurându-l pe Trump după primele împușcături.
Un al doilea nivel intermediar este însărcinat cu identificarea și apărarea împotriva amenințărilor la distanță medie, cum ar fi mulțimea din jur etc. Acest nivel este alcătuit în mare parte din forțele de ordine locale și de stat atașate temporar la dispozitivul de securitate. Acesta este domeniul în care am lucrat la detaliile anterioare.
În cele din urmă, avem un nivel extins, care acoperă amenințările pe distanțe lungi. Aceasta poate include detașamente de lunetiști, sprijin cibernetic/SIGINT și apărare CBRN.
2. Oamenii s-au întrebat cum de lunetiștii din videoclipuri nu l-au văzut pe asasin înainte ca acesta să tragă.
Acest lucru se datorează faptului că zona de responsabilitate a lunetiștilor de pe acoperișul din spatele lui Trump era, foarte probabil, în zona extinsă.
În esență, aceștia scanau amenințările la distanțe mari, cu mult peste cei aproximativ 150 de metri la care a apărut amenințarea.
Acest lucru este evidențiat de faptul că contra-lunetistul aflat pe acoperiș trebuie să își reducă drastic linia de vizibilitate pentru a răspunde trăgătorului.
Echipele avansate ale Serviciilor Secrete ar fi verificat în prealabil locația și ar fi identificat clădirea folosită de trăgător ca punct vulnerabil în apărare.
Ceea ce ridică întrebarea cum a putut acest tip să se urce pe acoperiș și să tragă?
Pe baza detaliilor limitate din acest moment, IMO, defecțiunea de securitate a avut loc la nivelul de mijloc, care ar include probabil forțele de ordine care ar fi trebuit să fie alocate zonei de lângă dependințe.
Cum a putut avea loc o defecțiune atât de semnificativă este de domeniul speculațiilor. Cu toate acestea, după cum am spus, acest nivel depinde în mare măsură de aplicarea legii locale și nu de Serviciul Secret. Deci, speculativ, forțele de ordine locale care ar fi trebuit să fie în zonă și să se asigure că nimeni nu e urcat pe vreun acoperiș cu o armă nu și-au făcut treaba.
3. Martorii au spus că l-au văzut pe tipul cu arma pe acoperiș și au spus poliției, dar că aceasta nu a reușit să răspundă și să împiedice tentativa de asasinat.
Deci, cum se întâmplă asta?
De obicei, există linii de comunicare limitate între Serviciul Secret și polițiștii locali care lucrează la nivel mediu.
De obicei, există unul sau doi polițiști locali de legătură care comunică direct cu Serviciul Secret, ceea ce înseamnă că comunicațiile la fața locului între polițiștii locali care sunt informați despre trăgător sunt direcționate prin dispecerat, către polițiștii locali de legătură, apoi către Serviciul Secret.
Dificultatea de a răspunde rapid este agravată de faptul că există întotdeauna o anumită confuzie și ineficiență atunci când mai multe agenții diferite se reunesc pentru a lucra la un detaliu. Majoritatea acestor agenții nu sunt obișnuite să colaboreze între ele și nu primesc prea multe informații în afară de câteva ședințe de informare înainte de eveniment.
Am văzut cu ochii mei ce poate merge prost în astfel de scenarii atunci când echipa de servicii secrete a președintelui Bush aproape a angajat o echipă SWAT/contra-lunetiști a poliției locale în timpul summitului G8 din 2004. Nimeni nu comunicase în mod corespunzător poziția echipei SWAT locale, astfel încât tot ceea ce au văzut serviciile secrete au fost indivizi puternic înarmați care îl aveau în vizor pe președinte.
Totul a fost la câteva secunde distanță de un incident tragic.
În aceeași ordine de idei, a existat probabil o oarecare întârziere și confuzie în ceea ce privește rapoartele inițiale ale Serviciului Secret care ar fi încercat să confirme că trăgătorul nu aparținea uneia dintre echipele de sprijin pentru securitate.
Deci, în rezumat, atunci când se caută vinovați pentru acest eșec masiv de securitate, dacă aș fi un parior, aș spune că răspunsul se află la orice detașament (probabil forțe locale) care a fost desemnat pentru zona din apropierea dependințelor.
Voi adăuga, de asemenea, că am lucrat la 5 detașamente prezidențiale ca polițist local atașat. Chiar dacă am fost în imediata apropiere pentru fiecare detaliu, în doar 2 dintre ele am văzut vreodată președintele sau vicepreședintele. Acesta a fost Bush, în timp ce se afla în limuzina care se îndepărta. Și pe Chaney, dar asta pentru că eram într-o poziție interioară, la câțiva metri distanță de el.
Ești instruit în mod explicit ca ochii tăi să fie mereu ațintiți asupra mulțimii, împrejurimilor și potențialelor amenințări.
Niciodată pe președinte în sine.
Din motive evidente…
Experiența mea se limitează în întregime la vizitele prezidențiale oficiale, care sunt planificate cu cel puțin câteva luni și, în unele cazuri, cu un an înainte.
Este posibil ca unele dintre defecțiunile sau problemele pe care le-am menționat să crească exponențial atunci când vine vorba de călătorii de campanie, deoarece aceste opriri pot apărea sau se pot schimba într-un timp foarte scurt.“
Asta cu bresa de securitate nu are relevanta decat impreuna cu aflarea cine este in spatele atentatorului si motivele reale,caci e prea cusuta cu ata alba „tentativa” asta de atentat,cu un ciudat care mai era si fan Trump!?!Dupa cate procese are si cat are de platit fiscului,asta seamana mai degraba a „tentativa” de reabilitare pentru castigarea alegerilor….mai stim noi unul ,pe la vest de Siberia…
plecati dupa fenta!
Un glont de razboi iti face o gaurica de cercel dar obrazul si craniul au ramas intacte??
Au si americanii fesenistii lor!
Correct!trumpistii au cam acelasi obiceiuri ca fesenistii nostri prorusi.
Aceleasi obiceiuri…