Condamnatul fugar Dragoș Săvulescu sfidează în serie statul român, deși are de executat o pedepasă de 5 ani și 6 luni de închisoare, pentru escrocherii împreună cu gruparea Radu Mazăre – Cristian Borcea, într-un dosar cu prejudiciu de 114 milioane de euro.
Săvulescu e ajutat și de justiția greacă, după cea italiană, deși ambele țări fac parte – ca și România – din Uniunea Europeană. Mai mult: prin intermediul unui comunicat, infractorul se prezintă drept victimă a abuzurilor statului român!
Curtea de Apel a Mării Egee din Syros a respins extrădarea lui Dragoş Săvulescu în România şi l-a lăsat să plece în Italia, la Milano, potrivit unui comunicat de presă emis de infractorul român, prin intermediul unui purtător de cuvânt.
Săvulescu susţine că a fost „arestat într-un restaurant din Mykonos, în fața soției și prietenilor săi, într-o operațiune care a implicat peste 30 de ofițeri de poliție”.
Comunicatul dat în numele lui lui Dragoș Săvulescu
„Curtea de Apel a Mării Egee din Syros i-a dat dreptate domnului Săvulescu, stabilind că România nu are puterea de a forța extrădarea sa din Grecia, și a ordonat retragerea imediată a mandatului de arestare din România.
Domnul Săvulescu a fost arestat în insula Mykonos pe 9 august datorită menţinerii de către Curtea de Apel Bucureşti a unui mandat vechi de arestare din februarie 2019, ca urmare a condamnării sale în dosarul retrocedărilor din Constanța ce datează încă din 2005, dosar ce conţine acuzaţii pe care domnul Săvulescu le neagă cu tărie.
Curtea de Apel Napoli, Italia, unde domnul Săvulescu este rezident, a respins anterior cererea de extrădare a României, recunoscând în același timp sentinţa în Italia conform legislaţiei europene și aplicând apoi o graţiere la respectiva sentinţă, conform legislaţiei italiene.
«Chiar dacă în ultimele săptămâni am trecut prin iad, arestarea mea din Mykonos a dovedit încă o dată că autoritățile române au ignorat abuziv legislaţia italiană și europeană prin menţinerea unui mandat de arestare, în situaţia în care din punct de vedere legal nu aveau autoritatea de a face acest lucru. Sunt recunoscător instanței din Grecia pentru corecta aplicare a legii și mulţumesc avocatului meu, domnul Michalis Dimitrakopoulos, pentru calitatea excepţională a muncii sale. Revenit acasă la Milano, sunt hotărât să expun public marele abuz făcut în cazul meu, ca si în multe alte cazuri din România», a declarat Dragoş Săvulescu la ieşirea din clădirea Tribunalului din Syros.
«Am trăit momente demne de scenariu de film, iar după ce am înţeles care a fost nivelul presiunii făcute de autorităţile române pentru o arestare care s-a dovedit a fi ilegală, am înţeles din nou cât de multa injustiţie există. În acest moment însă, nu îmi doresc decât să uit aceasta experienţă teribilă. Arestarea lui Dragoș în Mykonos a fost un moment extrem de dificil apărut după ce ne-am luptat pentru justiție adevărată atât de mult timp», a declarat şi soţia lui Săvulescu, Angela Martini.”
„Ultimele săptămâni au fost un iad”
Presa albaneză, țară de unde este originară soția lui Dragoș Săvulescu, publică și alte declarații ale acestuia, în același registru al victimizării.
Potrivit site-ului albanez Politiko, Dragoș Săvulescu a spuns: „Suntem bucuroși că instanța din Grecia a admis că nu trebuie să fiu extrădat și că am dreptul să mă întorc în Italia. Deși ultimele săptămâni au fost un iad, arestarea mea în Mykonos a dovedit din nou că autoritățile române sunt dispuse să abuzeze legile italiene și europene, încercând să pună în aplicare un mandat acolo unde nu au autoritate să o facă”.
Angela Martini spune că Dragoș Săvulescu s-a întors în Italia, împreună cu ea, după ce instanța din Grecia a respins aplicarea mandatului european de arestare.
Saga judiciară a infractorului Săvulescu
Infractorul fugar Dragoș Săvulescu a fost reținut pe 9 august 2021 pe insula grecească Mykonos, după ce soţia lui, fotomodelul de origine albaneză Angela Martini, şi o prietenă a cuplului, fotomodelul italian Marica Pellegrinelli (fosta soţie a lui Eros Ramazzotti), au publicat fotografii şi filmuleţe pe Instagram (în Instastory) în care arătau că Săvulescu a părăsit Italia şi se afla în vacanţă în Grecia. Ei se deplasaseră din Italia în Grecia cu un yacht privat.
Pe 11 decembrie 2020, Curtea de Apel București a confirmat sentința de condamnare la 5 ani și 6 luni de închisoare, cu executare, în cazul omului de afaceri Dragoș Săvulescu, fost acționar la Dinamo București, aflat în Italia. Pe 11 martie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a validat, la rândul ei, decizia. Instanţele au confirmat şi mandatul european de arestare emis pe numnele lui Săvulescu, astfel încât acesta figurează şi acum pe site-ul Poliţiei române la rubrica „Persoane urmărite”.
Decizia instanțelor românești de confirmare a condamnării de 5 ani și 6 luni de închisoare a lui Dragoș Săvulescu a venit după decizia de anul trecut a Curții de Apel din Napoli, care i-a comutat pedeapsa lui Săvulescu într-una cu suspendare.
Judecătorii napoletani i-au șters lui Săvulescu 3 ani din pedeapsă în baza unui decret de grațiere din 2006 și, constatând că a rămas cu 2 ani și jumătate (sub 3 ani), i-au comutat pedeapsa într-una cu suspendare. Decizia Curții de Apel Napoli a rămas definitivă prin neapelare de către procurorul italian.
Dacă vine în România sau părăsește Italia, Săvulescu trebuie arestat de Interpol în baza mandatului european de arestare emis de Justiția din România.
Comunicatul Ministerului Justiției din România
„Instanța din Republica Elenă a respins miercuri, 08.09.2021, cererea de predare a persoanei condamante Săvulescu Emil-Dragoș, arestat provizoriu la data de 9 august 2021, în vederea executării mandatului european de arestare emis de către Curtea de Apel București, în baza unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare. Informarea oficială este transmisă de către autoritățile competente elene autorității judiciare române emitente (Curtea de Apel București) în conformitate cu dispozițiile articolului 22 din Decizia-cadru nr. 584/2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre.
Ministerul Justiției nu deține o informare oficială în acest sens. Instanța din statul de executare are obligația de a informa autoritatea judiciară emitentă și nu autoritatea administrativă.
Reamintim diferența fundamentală dintre instituția extrădării și cea a mandatului european de arestare, în sensul că, în cadrul acestei ultime proceduri, cererile de predare se soluționează prin contactul direct dintre autoritățile judiciare.
Facem precizarea că, în cadrul procedurilor judiciare de predare în baza mandatelor europene de arestare, Ministerul Justiției acționează în conformitate cu competențele legale atribuite prin Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare (legea care transpune Decizia cadru 2002/584/JAI). Art. 86 alin. 4 din Legea 302/2004 prevede că Ministerul Justiției, în calitatea sa de autoritate centrală:
a) primește mandatul european de arestare emis de o autoritate judiciară dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene și îl transmite parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripție a fost localizată persoana solicitată sau Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în cazul în care persoana solicitată nu a fost localizată, ori de câte ori autoritatea judiciară emitentă nu reușește să transmită mandatul european de arestare direct autorității judiciare române primitoare;
b) transmite mandatul european de arestare emis de o autoritate judiciară română, dacă aceasta nu îl poate transmite direct autorității judiciare primitoare străine sau când statul membru de executare a desemnat ca autoritate primitoare Ministerul Justiției;
c) ține evidența mandatelor europene de arestare emise sau primite de autoritățile judiciare române, în scopuri statistice;
d) îndeplinește orice altă atribuție stabilită prin lege menită a asista și sprijini autoritățile judiciare române în emiterea și executarea mandatelor europene de arestare.
Ministerul Justiției respinge ferm acuzațiile injuste și nefondate apărute în spațiul public, întrucât atât în această speță, cât și în orice altă procedură privind mandatul european de arestare Ministerul Justiției respectă cu strictețe atribuțiile și limitele sale conferinte prin lege, atât pe cea națională, cât și din perspectiva instrumentelor comunitare aplicabile.”
Intrebarea este cat a fost masa. 100.000 Euro pentru decizie?
Puțini au curiozitatea să studieze motivarea sentințelor de condamnare. Nu trebuie să ai studii de drept pentru a înțelege că minciunile evidente din probatoriul invocat de instanțe și interpretările de genul „știm noi că a furat!”, „nu e adevărat ce vedem cu toții” sau „inculpatul e vinovat pentru că e cunoscut de public”, sunt remarcate de judecătorii adevărați (chiar dacă și ei primesc atenții pentru a fi atenți).
O structură în care e tolerată minciuna nu se poate numi justiție. Când afirm asta am probe concrete, chiar dacă nu din aceste cazuri, ci din cele ale unor amărâți călcați în picioare de nemernicii în robă de autorități ale statului, care ar fi trebuit să fie imparțiali, independenți, supuși doar legii.
Au retrocedat unor cumpărători de drepturi fără a risca nimic, protejați de grupul organizat, averi uriașe revendicate ani de zile de pretendenții legitimi. Au retrocedat unor …., castele pentru care statul român plătise despăgubiri grofilor după primul război mondial, dar pe care aceștia le-au re-preluat după dictatul de la Viena și le-au întabulat. Retrocedările numite ilegale au fost dictate de judecători onești și inteligenți?
Gunoiul ascuns sub preș pute doar pentru italieni, britanici, sârbi pentru că la noi reputația justiției e mai importantă decât „justețea ei”. Nu mă interesează dacă „fugarii” sunt sau nu vinovați, dar judecătorul cântărește imparțial probele și aplică legea, procurorii culeg probe și reprezintă legea în fața judecătorului. Dacă unul din aceștia sunt corupți, incompetenți, escroci, indolenți, merită să ne întrebăm de ce îi plătim?
Ceea ce scrieți aici (mai-sus)… NU ARE NICI CEA MAI MICĂ LEGĂTURĂ CU SPEȚA-JUDICIARĂ(-DIN-DOSAR), adică… NU ARE NICIO LEGĂTURĂ CU MOTIVAȚIA-OFICIALĂ A HOTĂRÂRII JUDECĂTORILOR-sau-OFICIALITĂȚILOR din Grecia (sau din Italia, înainte)!!!
DOCUMENTAȚI-VĂ (MĂCAR… cât-de-cât!!!) ÎNAINTE (!!!) DE-A VĂ DA CU PĂREREA pe TEME CARE, ÎN MOD EVIDENT, VĂ DEPĂȘESC… CUNOȘTINȚELE-în-DOMENIU, daaaaaaaaaaaa?!!!
Așa cum am spus, nu cunosc acest dosar, dar ceea ce știu cu certitudine e suficient pentru a dovedi că există judecători care mint fără teamă în motivări; profitând de faptul că cetățeni ca dvs. cred că funcția ar face dintr-un iresponsabil fără scrupule, un etalon de corectitudine. Dacă sunteți convins că în Italia, în Marea Britanie, în Grecia, în Serbia judecătorii sunt mai corupți, mai indolenți, mai incompetenți decât în România, mă bucur pentru dvs. Poate chiar se va dovedi că și la ei judecătorii au dreptul să facă „retrocedări ilegale” fără teamă ca în cazul prințului Paul; sau în alte cazuri mai mult sau mai puțin notorii. Pe scurt omul Paul a obținut în instanță un drept și acum e urmărit prin lume pentru că a beneficiat de acel drept. Dacă a mințit sau a depus documente false, judecătorul care a efectuat cercetarea judecătorească, e vinovat de uz de fals pentru că istoria regalității din România nu e așa necunoscută, ca istoria grofilor maghiari. Mulți au primit din nou castelele pentru care primiseră despăgubiri de la regatul României după Trianon. Poate nu știți, dar după diktatul de la Viena și-au întabulat dreptul de proprietate fără a restitui despăgubirile.
Cine ne reprezintă, Doctorii Docenți Savanți de Renume Mondial Ciordache, Tudorel, Bode , Klaun … ? Mă mir că mai existăm ca țară pe planeta asta !
Ne-am bucurat când i-au împușcat pe Ceaușești după un așa zis proces. Nu am băgat de seamă că așa a început noua justiție. Nu zic să nu-i pedepsim pe cei care ne-au făcut să suferim.
Justiția există dacă reprezintă legile statului. La noi ajung magistrați tot felul de …., ajung doctori în tot felul de relații. Existăm ca țară pentru că avem granițe, mai mult sau mai puțin recunoscute. Păcat doar că e reprezentată de astfel de specimene. Nu e nevoie de nume pentru că în politica românească nu promovează decât slugi șantajabile. Ai noștri sau ai lor, e tot una.
Deocamdată nu au fost decât gașca de banditi comuniști PCR (vopsiți în diferite culori) , de unde știi ca toți sunt la fel ?
După 1990 a fost evidentă folosirea structurilor statului pentru conservarea puterii. Puțini au observat cum a fost prăduit statul de către „foști” sau „noi” acoliți ai „puterii” (FSN cu toate crăcile până la PNL, și tinerele vlăstare). În primul rând cu ajutorul sau cu complicitatea structurilor statului. Justiția (incluzând procurori) poliție, ofițerime au fost mituite cu credite preferențiale (la Bancorex exista o listă specială de creditare fără dobândă), apoi cu salarii și pensii „nesimțite”. Cât de cinstit să fi pentru a rezista unor astfel de oferte condiționate doar de devotament? Iliescu a fost bine sfătuit de „șefii săi din est” și de aceea e bine protejat și astăzi. Răzbunarea „comunismului” nu a fost încă desăvârșită!
In ceea ce priveste Bancorex aveti mare dreptate. As mai adauga ca functionarii de acolo care erau cu aprobarile „creditelor” (ca sa folosesc un eufemism) s-au pricopsit. Ii cunosc personal pe mare parte din ei (par egzample Grigore Maimutz), dar nu i-am mai vazut de mult timp. Ca aproape nici unul nu mai este in Romania. Cica al mai bengos are un ranch prin Colorado de vreo 5000 de acri. Nu mai stiu nimic de Ana Capetti !!! Cred ca-i singura care a bagat ceva bulau. PS Toata chestia penala a fost o mascarada, etcetera , etcetera. PS2 Cred ca toti oamenii de buna credinta care stiu cate ceva ar trebui sa povesteasca.
Istoria o scriu învingătorii ! În acest caz mlădițele răsărite din semințele plantate de Iliescu KGB.
@Traian21 : Subscriu ! Cele petrecute cu Sãvulescu (si nu numai) denotã clar falimentul justitiei mioritice si lipsa perpetuã de încredere a justitiillor din tãri cu magistrati adevãrati în capacitatea unei tãri endemic roase de coruptie (ati ghicit care-i aia ?) de a judeca impartial.
Inutil sã amintesc faptul cã nu-l cunosc pe Sãvulescu si nu e el – de fapt – subiectul (ci doar pretextul).
Intr-adevar, „actul de nastere” al „noii” justitii este procesul Ceausescu.
Este posibil ca acest individ sa fie bidonul unor securisti. Este protejat.
Daca am fi avut un serviciu secret, macar, precum Belarus sau Israel nu mai fi avut fugari care sa sfideze autoritatile si cetatenii si nici incompetenti precum Tudorel sau Ciordache sau Florea.
Avem un serviciu secret destul de performant. Problema este doar „cui prodest?” pentru că e militarizat și face aproape numai ce i se ordonă. Defectările unor idealiști precum „fugarul Dragomir” au fost ușor anihilate. Evident că nu face ce trebuie, dar nu din cauza incompetenței angajaților, ci din cauza conducătorilor. Promovarea „autorităților” prin intermediul politicii (infestate cu paraziți) a adus în poziții de decizie tot felul de incompetenți, indolenți, oportuniști fără scrupule. Serviciile de informații ar putea juca un rol (prin agenți sub acoperire) în descurajarea corupției autorităților (în primul rând a justiției). Nu o face …„la ordin”.
Oricum, ÎN ACEST CAZ (!!!), Justiția-din-România și-a făcut IMPECABIL DATORIA: ACEST DOSAR, despre care este vorba ÎN ACEST ARTICOL (DE BUNĂ CALITATE!!!), a fost… FOARTE-BINE LUCRAT/INSTRUMENTAT (la Parchet!) și JUDECAT (până acum, cel puțin!): haideți săăă… NU ne mai dăm cu părerea, pe-aici, când… HABAR NU AVEM NIMIC DESPRE SPEȚĂ/DOSAR, daaaaaaaaaaaaa?!!!
Noi, ca ziariști-din-CONSTANȚA, am urmărit acest caz… ÎNCĂ DE LA ÎNCEPUT (adică… DE LA STARTUL COMITERII INFRACȚIUNILOR!!!) și am scris (FOARTE-)MULTE articole pe această temă (inclusiv… ÎNAINTE de intervenția Justiției!!!), de-a lungul anilor!!!
Nu mă îndoiesc de faptul că gruparea Mazăre a făcut ce se spune. Poate chiar mai multe decât se știe. Sunt multe alte cazuri, cum sunt cazul Popoviciu, Adamescu, Becali, etc. unde banii au apărut prin minune din retrocedări, sau afaceri cu statul. Problema este doar dacă cercetarea a fost „ca la carte” sau cu fisuri. În cazul Italiei, există o reglementare care îi protejează pe urmăriți: În cazul Serbiei, chiar Curtea de Apel Ploiești a modificat sentințe care îl condamnau pe Ghiță. Între noi ca persoane fie vorba, și Ghiță chiar e vinovat de multe necercetate pentru că implicau pe cine nu trebuie, inclusiv judecători și ofițeri. Cercetarea trebuia să includă faptele și toate persoanele implicate.