Un cumpărător:
– Vreau un baston de salam uscat!
– …
Conform DEX-ului: baston – bucată de lemn, care se poate ţine în mână şi are diverse utilizări) / băţ care serveşte de reazem în timpul mersului
Dar iată că există şi baston din salam…
***
La vamă. Vameşul îl întreabă pe un domn:
– Şi unde locuiţi dumneavoastră?
– În Spania.
– Unde în Spania?
– Păi, cum intri în Spania, pe partea dreaptă.
***
Tot un vameş:
– De unde veniţi?
– De la Iaşi.
– Şi ce-aţi făcut la Iaşi?
– Am mâncat îngheţată.
– …
***
De Paştele Blajinilor, o întreb pe o cunoştinţă:
– Şi aţi fost astăzi pe la cimitir?
– Nu, n-am fost! I-am lăsat această satisfacţie mamei mele!
Nu am ştiut până acum că a merge la cimitir este o satisfacţie. Ca şi cum mama ei urma să meargă la vreun restaurant, bar sau club.
***
În magazin:
– Nu vă supăraţi, vreau să schimb acest produs!
– Nu se poate! Am bătut deja cecul.
– Nu ştiu pe cine aţi bătut, dar important este să nu vă bateţi clienţii!
– Asta cum?
– …
***
La telefon:
– Bună ziua!
– Bună ziua.
– Dar unde am nimerit?
– Da’ unde vreţi să nimeriţi?
***
Un autor foarte supărat, după ce a cumpărat „Literatura și Arta” şi a observat că articolul său n-a fost publicat, îmi scrie următorul mesaj:
– Da’ nu trebuie să ştiu şi eu când apar şi când nu?
Of, şi de ce oare, atunci când am lucrat la revistă, nu m-am consultat şi cu acest domn?
***
Alt autor îmi scrie un mesaj pe adresa redacţiei, fără însă a spune „Bună ziua”, ci trece direct la întrebare:
– Ce-ar fi să publicaţi?
Întrucât n-am ştiut cum să reacţionez, i-am răspuns:
– Ce-ar fi să nu publicăm?
***
Îi dau unei cerşetoare 50 de lei.
Iar ea, indignată, îmi spune:
– Şi numai atât?
***
Cineva îmi zice:
– Da’ du-te tu în România ta şi acolo să vorbeşti limba română, pentru că noi aici suntem moldoveni şi vorbim moldoveneşte!
Apoi, văzând că nu-i răspund la fel de repede precum se aştepta, continuă:
– Şi te gândeşti de unde să-ţi iei biletul?
– Nu, îi zic. Mă gândesc unde să te trimit şi eu, ca să vorbeşti moldoveneşte!
***
Primesc următoarea rugăminte:
– Stimată redactoră-şefă, vă rog să-mi publicaţi poezia!
Şi-i răspund:
– Stimate domn, nu sunt redactoră-şefă, ci redactor-şef.
Pentru că dacă voi deveni într-o zi redactoră, adică ră (rea), nu voi mai publica nicio poezie.
***
Altcineva îmi trimite tot o poezie, dar nesemnată. De aceea, îl rog printr-un mesaj să-şi spună numele. La care el îmi scrie:
– Da’ cum, nu-mi recunoaşteţi stilul?
