Meci spectaculos în Liga a II-a la fotbal. Ploaia torențială golește tone de apă peste inimoșii suporteri ai recent promovatei echipe ACS Comuna Recea, dar oamenii nu pleacă nici dacă vine potopul lui Noe.
De ceva vreme, au mândria lor și faima Maramureșului: un club de fotbal cu nume de comună în titlu, care stă la maza granzilor din eșalonul doi al competiției interne și, mai mult, nu se predă nici în fața șuvoaielor căzute din cer, nici în fața unei echipe de tradiție și cu mari pretenții cum este clubul din Giulești. Ba chiar promite să joace de la egal la egal cu mai-marii momentului.
Vreme de 30 de ani aproape, după Revoluție, fotbalul românesc a intrat și el în același proces de degradare continuă, ca de altfel întreaga societate românească, pe toate fronturile: industrie, agricultură, cultură, educație, lege, valori.
Din Generația de Aur n-au mai rămas decât amintirile și eventual emisiunile care cern frumos emoție, la TVR, cu Marian Olaianos și Marius Mitran – doi jurnaliști sportivi care ne ajută să ne hrănim în continuare din bucuriile trecutului alături Hagi, Chivu, Balaci, Craiova Maxima sau Mondialele unde tricolorii erau pe harta lumii bune a sportului-rege.
Au urmat apoi ani de gălăgie și kitsch, cu Gigi Becali în rol de mare vedetă, combinați cu incapacitatea cluburilor și a Naționalei de a trece în fazele finale ale competițiilor.
Treptat însă, influența prezenței noastre în UE a început să-și spună cuvântul. Banii au început să circule mai bine și au acoperit treptat găurile create în 30 de ani de hoție în tranziție.
Au venit fonduri europene, investiții, iar sportul a început să culeagă roadele uitate.
Pe acest teren fertil a apărut acest club-minune din Maramureș, care azi a furnizat surpriza etapei, învingând Rapidul lui Iencsi cu 2-1, după un meci eroic pe gazonul de pe câmpie.
Imaginile nu post ascunde natura rurală a acestui grup frumos din Recea și, de fapt, nimeni nu vrea aici o spoială modernistă a unei realități arhaice.
Dimpotrivă, deși parcă născut din ”arătură”, terenul pe care ACS Recea îi învingea azi pe giuleșteni are savoarea lui arhaică în acele imagini cu lanul de porumb din spatele tribunelor încă neterminate.
Recea este exemplul unei comune cu doar 6.000 de suflete care scoate capul în lume prin investiția în fotbal, una adeseori neprofitabilă, mai ales într-o țară prăduită de-a binelea de baronii din domeniu.
După meciul de azi cu Rapidul, multă lume va reține numele comunei maramureșene.
Iar aceasta este deja o altă mare victorie. Imaginea atrage bani, investițiile au de ce să bată la poarta locului, viitorul sună parcă mai bine ca niciodată pentru o așezare care amestecă încă sportul și agricultura chiar în spatele porții de fotbal.
Maramureșul este una dintre emblemele noastre naționale. Are muzica fraților Petreuși, costumele populare fără rival, verdele acela natural invidiat chiar și-n Austria, pălinca sau Cimitirul Vesel de la Săpânța. Dar după ziua de azi, noua perlă din ”Maramu” se numește ACS Comunca Recea.
