Care Ștefan? Cameramanul de la Mogul TV. Ștefan a venit săptămâna trecută oarecum fâstâcit. Fusese atât de impresionat de filmarea cu Nicoleta Giurcanu, că numai la asta se gândea. Și tot boscorodea la securiști.
Care ați ratat filmul cu ea, e musai s-o vedeți. Este un simbol pentru curaj și pentru rezistența împotriva securiștilor. Vedeți aici: Torționarii de la Revoluție recompensați. 300 de securiști au certificate de revoluționari.
Ștefan a băgat filmarea, a urmărit extaziat reacțiile. Multe comentarii, cele mai multe de empatie, enervare. Câțiva ceaușei stupizi care spuneau în esență că așa merită. Trebuie să fii jeg la un nivel cu totul deosebit să vezi o femeie cum povestește că la 14 ani a fost bătută de milițieni – ea, fratele și tatăl –, pusă să se roage la tabloul lui Ceaușescu, i s-a turnat ulei în păr etc. și să zici așa ceva. Dar trebuie să ne obișnuim că în democrație și demenții au libertate de exprimare. Ei bine, Ștefan nu se obișnuiește cu ideea asta.
Mi-a trimis un text plin de spume pe WhatsApp. I-am zis să-l scrie mai frumos, fără băgat și scos și îl public. Iată-l mai jos!
„Mesaj pentru trăitorii în ceaușism de la unul ca voi”
„Salut, cititorule vehement!
Băi, ce vreau să spun…
Îmi aduc aminte de tine, dragă cititorule critic, nu stăteai la etajul 4, în apartamentul cu două camere, în blocul ăla de 10 etaje lângă aprozar? Nu stăteai tu cu sora ta, fratele tău mai mic, cu maică-ta și cu taică-tu?
Ba da, tu ești, îmi aduc aminte.
Îmi aduc aminte de tine, dragă critic, da, de tine, vehementule, care acum arunci cuvinte noi și democratice (pe care acum 35 de ani doar le îngurgitai și le rumegai în baie, apoi cărai găleată cu apa strânsă cu două zile în urmă, când venise apa la robinet).
Îmi aduc aminte cum te trezea maică-ta la 5 dimineața, că auzise ea de la vecina de la 7 că azi bagă carne la «Gostat», adică tacâmuri și gâturi de pui (erau minune).
Parcă și acum te aud cum vociferai și cum taică-tu, care se trezise, că era tura de dimineața la muncă, îți spunea cu o voce «blajină»: «Nu te duci, nu mănânci!».
Îmi aduc aminte de tine, dragă «memorie scurtă», cum îți puneai cravata cea roșie, sacoul puțin strâmt, rămas mic, că deh, era luat anul trecut, când a făcut taică-tu CAR să vă îmbrace de școală și pe tine și pe frații tăi, și plecai aproape sătul la școală, după cele două felii de pâine (fără unt, se terminase rația) și ceaiul tău puțin dulce spre deloc.
Ce, erai supărat că nu găseai o linguriță de zahăr în casă? Ia întreab-o pe maică-ta dacă mai aveți zahăr! Păi nu, nu mai era, se terminase și el, și cana aia de zahăr luată de maică-ta ieri cu împrumut de la vecina de la 2. O pusese în grișul cu lapte, că ieri a fost duminică și se făcea ceva dulce.
Mai ții minte când făceai o baie fierbinte ca pielea ta de copil să redevină albă și catifelată?
Băi, scuze, vina mea, nu ai cum să-ți amintești asta. Că nu a existat. Poate doar mirosul de săpun Cheia și de oala mare de 50 kg de pe aragaz care era pentru toată familia, la fel ca și ligheanul tău mare și roșu ușor ros pe margini de atâta uzură!
Era maxim de visare să ajungi să miroși a săpun FA luat pe sub mână de taică-tu de la un prieten pe care-l avea de la un prieten care făcea bișniță în haltă la Giulești cu trenurile de polonezi? Săpun, bă, săpun doar!
Dragul meu, îmi aduc aminte de tine când veneai de la școală acasă, te dezbrăcai, făceai un duș fierbinte, mergeai la masa unde te aștepta o porție mare de cartofi natur și o aburindă halcă de carne suculentă, un desert copios și un pahar rece de Coca Cola, apoi, după ce mâncai, deschideai televizorul tău color și te uitai la un film pentru copii în timp ce mâncai floricele cu aromă de brânză și mâna stângă o introduceai într-o mare pungă de chipsuri și îți îndesai în gura bucăți întregi. Apoi te duceai la culcare în camera ta călduroasă și liniștită, unde începeai să visezi că mâine te vei duce cu părinții tăi într-o excursie în Franța!!! Vai scuze, te rog, scuze, asta era viața atunci a unui copil normal din Vest (Vestul ăla unde auzeai tu că e bine, cică).
A ta era cam alta, nu?”
Adaug la textul în care e descrisă foamea, frigul omniprezent în case, dar mai ales în apartamente și uciderea femeilor gravide dacă nu vroiau să spună cine le-a provocat avort spontan.
Cei ce trimit mesaje pro-ceaușism sunt lipsiți de bun simț, dacă nu de discernământ. E teribil de trist.
1. Nu cred ca NC mai conducea ceva dupa 1980. Era tinut doar pentru a distruge statul si natiunea.
2. Era saracie in anii 80. O saracie distructiva, de indobitocire. O saracie de ne-a micsorat si mintea, si sufletul. Nu numai trupul.
3. Anii 80 au fost anii unui genocid lent. Frigul si mancarea putina si foarte proasta au produs milioanele de cardiaci si diabetici de azi. Fara sa mai adaugam cretinismele cu fosfoadezivul radioactiv din la salamul de vara sau ferocianura de potasiu din sare (nu o mai foloseste nimeni altcineva, dar ce mai conteaza).
4. Ce s-a intamplat in acei ani a fost programul rusesc de exterminare a romanilor, program pus in aplicare prin tradatorii din partid, securitate si armata. Doar nu crede cineva ca un singur om, batran, bolnav, semianalfabet, cu o familie disfunctionala chiar conducea ceva…
5. Toata chestia a fost pusa in contul lui Ceausescu si adevaratii vinovati au scapat neatinsi dupa 90. Mai mult au continuat programul rusesc de distrugere a statului si natiunii.