În timp ce, în România, unii stau pe canapea sau la cârciumă, în loc să voteze, în diaspora apar cazuri fenomenale, care arată ce înseamnă să-ţi pese de ţara ta, de familie şi în ultimă instanţă de tine însuţi, chiar dacă trăieşti la mii de kilometri depărtare. Povestea Adrianei Mureșan, o româncă stabilită în Spania în urmă cu 16 ani pentru a-și urma visul de a fi șoferiţă de TIR, este din acest punct de vedere un exemplu demn de admirat.
În 2014, a mers 400 de kilometri și a așteptat 9 ore la coadă ca să voteze, dar acum e mult mai bine, le-a povestit ea jurnaliştilor de la G4Media.ro, care i-au reconstituit povestea de viaţă.
”De data asta însă, m-am simțit ca acasă în secția de votare. Mergi de plăcere, oamenii sunt destinși, atmosfera e de relaxare și fericire. Acum, după ce termin de vorbit cu dumneavoastră, ies și eu pe traseu, să fac drumuri iarăși cu cei care vor ajungă să voteze dar nu au bani sau transport. Mulți nu au bani de benzină, să știți. Chiar ieri am avut un caz, din Germania. Era un om care nu avea bani de combustibil până în orașul în care trebuia să voteze. Și l-au preluat de pe grupul nostru de voluntari niște români din apropiere de unde locuia, au mers împreună la vot”, spune Adriana, cu modestie.
Adriana a luat pe cont propriu iniţiativa formării unui grup pe Facebook de voluntari dispuşi să-i ajute pe românii din Diaspora să ajungă la secțiile de votare, după ce Cristian Merișan, viceprimarul localității Vulcan din județul Hunedoara, a trântit o declarație nesimţită despre șoferii de TIR, spunând că ”fug de responsabilitate” și că ”învârt volanul pe bani mulți”.
Mărturia Adrianei Mureşan, şoferiţa de TIR cu suflet mare de român
- „Aia a fost o insultă teribilă. Doar un șofer știe ce înseamnă viața pe TIR. Ne-a revoltat pe toți și am zis: Mergem la vot. Atunci a fost momentul în care comunitatea noastră închisă s-a deschis către societatea civilă, iar comunitatea mare de români din străinătate s-a deschis către noi. Așa a apărut grupul care astăzi se numește Voluntari în Europa”
- „Peste 3000 de membri s-au înscris în grup doar în primele două zile și, din luna mai până acum, am ajuns la peste 14.000. Un fenomen local, al șoferilor de TIR, s-a transformat într-o chestiune civică, a întregii comunități de români din Diaspora. Odată ce ne-am deschis unii spre alții, am văzut că românii erau ca niște bureți care erau dornici să se ajute între ei”
- ”Pe toți ne doare de România, toți luăm în considerare posibilitatea de a ne întoarce, oricât de multe am avea pe aici. Dar toți. Cei care nu recunosc că vor să se întoarcă sunt foarte frustrați. Nu că nu vor, dar le e foarte greu să se întoarcă și suferă din cauza asta, așa că preferă să spună că nu mai vor să vină. Nu e ușor aici, nu trăim bine, de multe ori nu avem bani să ne întoarcem acasă, e o percepție greșită despre cum trăiesc românii din Diaspora”
- „Atunci de ce aleg românii să trăiască în străinătate, departe de ai lor? Pentru că sunt respectați de autorități și au condiții decente oriunde merg, fie că sunt instituții, fie în mediul privat. Ceea ce nu înțeleg mulți este că românii nu stau afară pentru bani, ci din comoditate. Din comoditatea civilizației”
- ”Din punct de vedere financiar, cei mai mulți din România trăiesc mai bine decât noi. Ceea ce avem noi, însă, este respectul autorităților, condițiile din spitale, civilizația. Noi alegem să trăim mai greu financiar, dar să fim respectați de societate și instituții. Diaspora nu stă afară pentru bani, ci pentru civilizație și condiții. Eu de 16 ani de când stau în Spania nu am călcat în nicio instituție să plătesc facturi sau pentru altceva. Totul se face prin telefon și online”
- „Apoi, o altă dovadă de respect este și legată de corupție. Și în Spania sunt politicieni corupți. Dar aici, dacă este cercetat un politician pentru corupție întâi i se confiscă banii și apoi poate să vină și condamnarea. Noi am avut recent un caz al unui miliardar care a făcut chetă publică să acopere cauțiunea de 300.000 de euro. Asta e diferența dintre România și Spania”
Fotografii: Arhiva personală-G4media.ro.
Povestea pe larg, AICI