Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a vorbit vineri seară, la Digi 24, despre actualul ministru de Finanțe, Adrian Câciu, și apartenența sa recentă la Asociația „Marea Lojă Națională din România” și la Asociația de Administrare a Ritului Scoțian. „Mai întâi am aflat că nu există doar covrigi de Buzău, există și masoni scoțieni de Buzău”, a spus CTP, ironic, în dialogul săptămânal cu Claudiu Pândaru.
Aventura masonică a noului ministru de Finanțe, Adrian Câciu (PSD), originar din Buzăul lui Marcel Ciolacu, l-a intrigat pe CTP, care i-a dedicat un comentariu ironic.
Jurnalistul a povestit și propria experiență cu „doi masoni” care i-au propus să intre în masonerie, pe vremea când conducea ziarul „Adevărul”. I-a trimis la plimbare, spune gazetarul.
Analiza lui Cristian Tudor Popescu
„Vă spun cum au ajuns informațiile la mine, secvențial. Mai întâi am aflat că nu există doar covrigi de Buzău, există și masoni scoțieni de Buzău, cum este domnul acesta, Câciu. Foarte frumos. Și masonii, și covrigii pot să fie niște valori foarte folositoare.
Am avut un episod acum niște ani în urmă. Au venit la mine doi «masconi» din ăștia, cum le spunea pe vremea lui Ceaușescu, când discutau organele despre diverse aspecte cu «trascedentalii» și cu «masconii». Au venit doi inși, parcă-i văz cu ochiul minții. Unul era mai înăltuț și cu o coadă căruntă, strânsă pe ceafă, și celălalt mic și agitat. Au venit la mine la birou, eram la «Adevărul» atunci. S-au cerut acolo.
– «Da, dom’le, poftiți!»
– «Noi suntem de la masoni».
– «Cu ce vă pot fi de folos?»
– «Trebuie neapărat ca dumneavoastră să intrați în masonerie, pentru că puteți să faceți foarte mult bine acestui popor și acestei țări intrând în masonerie».
– «Da, înțeleg ce pot să fac eu, dar masoneria ce poate să facă? De ce să intru în ea? Acum sunt afară. De ce să mă bag în ea? Ca să ce? Poate să scrie masoneria în locul meu articole? Poate să vorbească în locul meu masoneria? Leafă am, nu trebuie să-mi dea masoneria. Am un loc de muncă».
Mi s-a mai spus despre istoricul acestei organizații în România. Ăla micu’ era agitat și vorbea. Ăstălalt dădea din cap cu o frecvență constantă.
Asta a fost întâlnirea mea cu masoneria, din păcate ratată. Poate dacă intram în masonerie, dom’le, atunci alta era soarta țărișoarei ăsteia.
Deci, «masonul scoțian de Buzău», domnul Câciu. Pe de altă parte, asta este domnul Câciu sau a fost. Nu mai știu dacă este în funcția aia de rit scoțian. Ne spune și ce nu este domnul Câciu. Ne asigură: «Eu nu sunt Harap-Alb». Aici o singură întrebare s-ar pune: l-a bănuit cineva vreodată pe domnul Câciu că ar fi Harap-Alb? Eu nu știu. Să fi existat vreo nedumerire, vreo dezbatere în legătură cu calitatea de Harap-Alb a domnului acesta. Dar dânsul ne-a asigurat că nu e Harap-Alb! Bun, e în regulă. Știm ce nu este.
Este o cunoaștere apofatică, negativă, că așa se făcea acum niște secole. Nu reușeau să definească ce este Dumnezeu și atunci au încercat apofatic să-l definească pe Dumnezeu prin negație – ce nu este Dumnezeu. Așa și cu domnul Câciu.”
Altã aparitie de umpluturã a d-lui „guru” CTP. Când nu mai ai nimic de zis, te legi de detalii insignifiante/irelevante. Ce importantã are asta dacã persoana respectivã e performantã în meseria ei ?
Lasã omul sã arate ce stie, ce poate si judecãm apoi factual.
Ah, aflãm cã dacã ai PCR (nu test, ci pile-cunostinte-relatii) ai toate sansele sã prinzi un post cãldut. Ok, dar asta e deja o axiomã peste tot si cu osebire în Românika mioriticã.