Președintele Colegiului Medicilor, Daniel Coriu, a declarat recent că Organizația Mondială a Sănătății va trimite o delegație în România. Scopul vizitei experților OMS este „să înțeleagă ce se întâmplă, de ce într-o țară cu acces la toate vaccinurile posibile avem o rată de vaccinare așa scăzută”.
Ceea ce pentru OMS pare a fi o situație de neînțeles, bizară și extrem de periculoasă, refuzul românilor de a se vaccina anti-Covid-19 este relativ ușor de înțeles pentru cine este familiarizat cu realitățile „mioritice”.
Să încercăm să oferim o mână de ajutor celor de la OMS, pentru a le risipi mirarea.
Românii – un popor neîncrezător în propriul stat și în democrație
Într-un sondaj realizat de IRES în vara anului 2020, adică în plină pandemie, românii declarau că au cea mai mare încredere în Armată (76%), în Biserică (60%) și în Uniunea Europeană (52%). Față de structurile statului, românii au exprimat un nivel de încredere scăzut: Parlament (18%), Guvern (23%) și Președinție (37%).
Conform sondajului, cele mai mari temeri ale românilor sunt corupția (16%), locurile de muncă / șomajul (14%) și educația / pensiile (11%). Aceste temeri exprimă, indirect, neîncrederea în mecanismele statului și ale Justiției de a combate fenomenul corupției (unul endemic, România ocupând, alături de Ungaria și Bulgaria, locul 1 la corupție în UE). Totodată, se observă că românii nu au încredere în economia românească, în sistemul de învățământ public și nici în posibilitatea de a se bucura de o bătrânețe tihnită.
Prin urmare, nu este defel o surpriză faptul că, în același sondaj, 57% dintre români au declarat că autoritățile au exagerat gravitatea pandemiei, iar 64% consideră că mass-media a prezentat exagerat situația sanitară generată de pandemie.
Lipsiți de un stat care să funcționeze eficient și în interesul lor, românii consideră că funcționarea democrației este foarte puțin importantă (9%) în comparație cu siguranța sănătății cetățenilor (72%). Paradoxal, însă, deși foarte atașați de sănătatea proprie (până la a sacrifica democrația, adică drepturile și libertățile cetățenești), românii nu au susținut măsurile restrictive impuse de guvern pentru combaterea pandemiei Covid-19.
În schimb, conform unui alt sondaj IRES, din mai 2021, românii au oferit susținere publică, într-un procent de 75%, măsurilor de relaxare adoptate de guvern la mijlocul acestui an, când reprezentanții autorităților declarau cu emfază că „pandemia a fost învinsă” și „campania de vaccinare a fost un succes”.
Românii – dependenți de „teoria conspiraționistă”, de superstiții și de falsele tradiții de la marginea Bisericii
Românii au înghițit pe nemestecate sumedenia de teorii conspiraționiste despre pandemia Covid-19, promovate pe rețelele de socializare și la posturile de televiziune de diferite figuri macabre, printre care cei mai stridenți dovedindu-se a fi politicienii din siajul AUR și diverși „influenceri” – unii, aflați probabil în solda unor puteri străine.
România este singura țară din Uniunea Europeană al cărei popor a trimis în Parlamentul național un partid – Alianța pentru Unirea Românilor – în al cărui discurs public mesajul antivaccinist și conspiraționist a avut întâietate. Apariția și succesul AUR (foarte probabil cu ajutorul unei forțe străine de statul român, a cărei existență este deja intuită, dar fiind deocamdată dificil de dovedit) reprezintă expresia politică, extrem de periculoasă și de toxică pentru democrație, a voinței românilor a căror singură modalitate de a supraviețui unei crize este apelul la „teoria conspirației”, la superstiții și la false atitudini eroice.
Discursul conspiraționist și propaganda naționalistă au venit pe un teren deja pregătit. Românii sunt nu numai cel mai credincios popor din Europa (în sensul de credință în existența lui Dumnezeu și de încredere sporită în Biserică), ci și un popor infestat de superstiții și false tradiții, aflate la margine de Biserică creștină.
Chiar și aderența la creștinism este, pentru majoritatea românilor, una formală, nu duhovnicească. Altfel nu ne putem explica faptul că românii ocupă locuri pe „podium” în statisticile privid avortul (Să nu ucizi!), corupția (Să nu furi!), fetele minore rămase însărcinate (Să nu preacurvești!) etc.
Dacă românii ar fi cu adevărat credincioși, astfel de statistici nu ar exista pentru România.
Satele tot mai depopulate, dar și mahalele inculte ale marilor orașe românești sunt sufocate de superstiții, care-i însoțesc pe români fie în marile evenimente ale vieții (cununie, botez, înmormântare), fie – uneori – zi de zi. În multe situații, din interes pecuniar, inclusiv preoții Bisericii acceptă practicile superstițioase legate de diferite slujbe religioase ale Bisericii, astfel că acest fenomen a crescut, netulburat, chiar în ograda Bisericii. Totodată, conform sondajelor realizate în ultimii 10 ani, foarte mulți români cred în horoscop, în zodii, în noroc, în deochi și în ghinionul adus de ziua cu data de 13 etc.
Lipsa unei educații științifice în școală și, deopotrivă, a unei catehizări corecte din partea preoților Bisericii i-au transformat pe mulți dintre români în superstițioși, prin falsele tradiții asumate, și în farisei, prin formalismul lipsit de efecte practice al relației lor cu Biserica.
Precaritatea (inexistența) educației științifice și pentru viață în învățământul public
Succesul propagandei conspiraționiste, care (alături de indolența și proasta organizare a autorităților) a provocat eșecul campaniei pro-vaccinare din România, a fost aproape garantat de incultura științifică și medicală a majorității românilor.
După Decembrie 1989, în învățământul public românesc nu s-a reușit aplicarea unei reforme structurale și de conținut. Dimpotrivă, sistemul a fost politizat, birocratizat și grav afectat de corupție.
O mare dezbatere publică (încă nefinalizată) a provocat subiectul educației sexuale în școală. Biserica nu a reușit să propună o alternativă corectă (educația pentru viață), iar susținătorii educației sexuale nu au reușit, la rândul lor, să-și impună agenda (suspectată în mediile bisericești a fi una pro-LGBT). Incapacitatea guvernanților de a modera acestă dezbatere publică a provocat și provoacă dramele fetelor minore rămase însărcinate și alimentează numărul înfiorător de mare al avorturilor comise de femeile românce (una din principala cauză a regresului demografic al națiunii române).
Dacă educația sexuală rămâne, deocamdată, o „castană fierbinte” pe care nimeni dintre politicienii din Parlament și Guvern nu-și asumă să o scoată din foc, educația științifică, cel puțin formal, se predă în școală. Rezultatele sunt aproape nule!
Românii care au beneficiat de educație în învățământul public, după 1990, nu au beneficiat de o educație științifică reală. Probabil că nu întâmplător, conform statisticilor, în rândul generațiilor post-decembriste, vaccinarea este un eșec: 65,1% nevaccinați (vârsta între 25 și 49 de ani) și 68,2% nevaccinați (vârsta între 18 și 24 de ani), conform Euorpean Center for Disease Prevention and Control (statistica din 20 oct. 2021).
Pe de altă parte, după Decembrie 1989, românii au beneficiat de predarea Religiei în școală. Eșecul „orei de Religie” este evident. Din perspectiva asumării poruncilor dumnezeiești și a învățăturii Bisericii, românii pot fi considerați niște rătăciți de la credință: corupție, avorturi, violență în familie etc.
În schimb, mulți dintre români practică un pseudocreștinism dubios, infestat de teorii conspiraționiste, de naționalism de grotă, filetism și antisemitism.
Mai multe voci din ierarhia clericală a Bisericii Ortodoxe Române – între care se remarcă ÎPS Teodosie al Tomisului și PS Ambrozie al Giurgiului – au promovat fățiș un discurs anti-vaccinare și conspiraționist, influențând negativ probabil zeci de mii de credincioși și determinându-i să refuze asumarea măsurilor anti-pandemie.
Reacțiile pro-vaccinare ale oficialilor Patriarhiei Române au fost tardive și cu un conținut mai alambicat decât profețiile Oracului din Delphi. O coincidență stranie face ca Patriarhia Română să se exprime ceva mai limpede pe subiectul vaccinării (prin încurajarea credincioșilor de a urma sfatul medicilor) abia după dezvăluirile șocante făcute de jurnaliștii de la Recorder despre afacerile necurate pe care administrația bisericească le face cu banii publici.
Incompetența și indolența clasei politice din România – cauză principală a dezastrului
Anul acesta, în luna mai, prim-ministrul liberal posta pe pagina sa de Facebook, un videoclip în care declara glorios și festivist: “Am învins pandemia. Ne întoarcem la normalitate!”. Președintele Iohannis, ceva mai prudent, anunța cu un optimism rezervat: “Așadar, vom avea o relaxare pas cu pas. Am elaborat calendarul, care cuprinde acești pași până pe 1 septembrie, urmând ca la sfârșitul verii să avem o reevaluare, pentru a stabili măsurile pentru toamnă. Aceste relaxări sunt condiționate de doi factori extrem de importanți – pe de-o parte, de evoluția pandemiei și, evident, de măsurat prin rata de incidență, pe cealaltă parte, gradul de vaccinare.”
Știm ce a fost în această vară: calendarul privind relaxarea treptată nu s-a aplicat, românii au invadat terasele restaurantelor, stațiunile de vacanță, concertele în aer liber etc. A fost un festin care atunci părea unul al eliberării de pandemie, dar care s-a transformat, în această toamnă, într-un festin al morții.
Probabil că situația nu era suficient de gravă, în mintea politicienilor care conduceau coaliția aflată la guvernare (PNL-USR-UDMR), așa că la începutul lunii septembrie, aceștia au declanșat o criza politică mortală. Rezultatul este că, de aproximativ două luni, România este un stat neguvernat și neguvernabil.
Inconștiența și indolența în care zac partidele care au majoritatea în Parlamentul României este completată de cinismul înfiorător al partidelor din Opoziție – PSD și AUR.
Liderii PSD rânjesc de pe margine, bucuroși că PNL se prăbușește și le oferă țara pe tavă. Evident că, dincolo de discursurile patriotarde ipocrite, pentru PSD nu este defel important că odată cu PNL se prăbușește și statul român. Ținta liderilor PSD nu este salvarea țării, ci cucerirea puterii politice. După ce vor ajunge iarăși „la butoane”, soluția va fi simplă: ăia de la PNL și USR sunt de vină, au lăsat o „moștenire dezastruoasă”!
Cel mai toxic și antiromânesc partid al Opoziției rămâne însă AUR. Înfășurați până la gât în Tricolor, liderii George Simion și Claudiu Richard Târziu au promovat permanent un discurs de un naționalism grotesc și legionaroid, împănat cu nostalgii ceaușiste, teorii conspiraționiste și cu un evident mesaj anti-vaccinare („împachetat” în lozinci care s-ar vrea a fi un apel la apărarea libertății „amenințate” de măsura privind vaccinarea obligatorie).
Dacă AUR a înregistrat un eșec rușinos în Republica Moldova (în ciuda sprijinului indirect primit de la Moscova și de la agenții de influență ruși din zonă), în România, AUR este în plină ofensivă și într-o permanentă creștere în sondaje. Născută din fricile, obsesiile și frustrările românilor de la marginea cetății, abandonați și trădați de partidele postdecembriste mai vechi, Alianța pentru Unirea Românilor reprezintă cea mai puternică forță anti-UE, anti-NATO și implicit pro-Rusia de pe scena politică românească. Într-un stat cu democrație stabilă, liderii AUR se aflau, la acest moment, sub anchetă penală pentru discursurile lor legionare, antisemite (unele rostite chiar de la tribuna Parlamentului!), dar și pentru acțiunile lor de zădărnicire a combaterii pandemiei Covid-19.
România este însă un stat la margine de prăpastie, așa că AUR prosperă. Cunoscătorii Istoriei vor regăsi în situația actuală toate zbaterile mortale din viața politică a Germaniei interbelice, din anii ’20-’30 ai secolului trecut. Se poate deduce, cu ușurință, păstrând proporțiile, ce partid din România joacă rolul NSDAP-ului…
„Last but not least” – incompetența, slaba pregătire profesională, politizarea și indolența personalului medical din sistemul de sănătate publică
Trebuie sfâșiată și aruncată la gunoi imaginea romantică și glorioasă fabricată de mass-media despre cadrele medicale din spitalele românești, care ar lupta eroic cu pandemia.
Nu! Nu toți cei îmbrăcați în „halate albe” sunt „eroii din linia întâi” de pe frontul luptei împotriva pandemiei Covid-19! Dimpotrivă, o bună parte a personalului medical din spitalele românești este formată de indivizi mediocri, care și-au câștigat postul în spital, de cele mai multe ori, prin „șpagă” și/sau prin intervenția Partidului.
Nivelul de pregătire profesională al absolvenților universităților de medicină din România este, în general, unul mediocru spre submediocru. Să ne reamintim că universitățile de medicină, ca de altfel întreg sistemul de învățământ universitar de stat din România, se află sub controlul discreționar al clanurilor de familie și de partid. Corupția, nepotismul și amantlâcul din universitățile de medicină continuă toxic în spitalele publice, cu efectele mortale deja cunoscute.
Ca un exemplu de statistică, în raportul privind „Starea sănătății în Uniunea Europeană” pentru anul 2019 (deci, înainte de pandemie), România ocupa locul 4 în clasamentul mortalității din cauze tratabile. La fiecare 100.000 de locuitori, 208 români au murit din cauza unor boli care pot fi tratate, vindecate. O dovadă în plus că sistemul de sănătate publică din România este incapabil să funcționeze în parametri normali și eșuează până și în tratarea bolilor de care te poți vindeca!
Spitalele publice din România sunt conduse, fără excepție, de manageri numiți de Partid. Managerii sunt obligați să servească interesele Partidului, fie prin contracte de achiziții „cu dedicație” pentru firmele agreate de Partid, fie prin angajări de personal. Rezultă ineficiență în actul medical și o jefuire permanentă a banilor publici.
Renumele spitalelor publice românești de „lagăre ale morții” a fost însă generat, înainte de toate, de faptul că destui medici uită să-și respecte jurământul de loialitate față de deontologia profesională. Rămâne șocant faptul că, deși salariile din sistemul de sănătate publică românesc au crescut substanțial, în continuare, există medici și asistente medicale care pretind și/sau acceptă bani de la pacienții internați în spitalele publice.
Toate acestea, în condițiile în care o legislație mai mult decât permisivă le oferă medicilor posibilitatea ca, în fiecare zi, să ponteze mai multe activități, prin care își procură venituri foarte mari: medic în spitalul de stat, medic la cabinetul medical privat, cadru universitar la universitatea de medicină, medic asociat în studii clinice etc.
În acest context, rezultă că prăbușirea rețelei de Secții ATI are legătură nu numai cu numărul imens de cazuri grave de infectare cu Covid-19, ci și cu starea deja gravă de dezorganizare, lipsă de profesionalism, politizare și birocratizare din spitalele publice românești.
Pandemia Covid-19 a testat „sistemul imunitar” al spitalelor românești și l-a prăbușit rapid pentru că acesta era unul precar și total ineficient.
O concluzie mirosind a moarte
Experții OMS (îngrijorați că în România se poate dezvolta o nouă tulpină și mai periculoasă a Covid-19) trebuie să înțeleagă un adevăr macabru: națiunea română este pe moarte, iar statul român este în comă profundă.
Probabilitatea ca mecanismele democratice, politice și inclusiv (la nevoie!) militare de care dispune România să găsească soluția la această criză înfiorătoare este una foarte mică.
Doar o minune ne mai poate salva! O minune pe care o poate face nu Uniunea Europeană, nu OMS-ul, ci numai Dumnezeu! Aici am ajuns… la marginea gropii.
God bless Romania!
Prea insistăm pe nepriceperea românilor, pe influențe externe, pe manipulări conspiraționiste! Adevărul e unic: Românii au constatat că nu pot avea încredere în autorități. Putem discuta despre lideri informali competenți care sunt denigrați și liderii formali incompetenți, indolenți, lipsiți de scrupule; lăudați. Nu vă mai dau exemple de minciuni sau manipulări ordinare. Chiar își închipuie cineva că „autoritățile” nu puteau obține informații credibile ? Au preferat să ne înșele de fiecare dată; ca pe animalele pe care le dresează „specialiștii”