Sfânta Parascheva spală inimi, nu creiere

Dacă anularea pelerinajului de la Iaşi salvează chiar şi o singură viaţă din ghearele Coronavirusului, merită. Dumnezeu e al vieţii, nu al morţii.

Credinţa în Dumnezeu trece dincolo de raţiune, fără s-o anuleze. A spune că eşti credincios, iar asta e de-ajuns, te transformă în sclav pe plantaţie. Ori Dumnezeu nu conduce colonii de muncă forţată. Doar comuniştii o făceau. A asculta orbeşte, chiar şi de duhovnic, fără să îţi pui întrebări esenţiale, e faliment existenţial. O sinucidere a spiritului. De fapt, un duhovnic bun tocmai asta face: te creşte, până la stadiul în care singur poţi umbla pe picioare. Ca un copil ce învaţă să meargă, dar fără să piardă vreodată dragostea celui care i-a arătat cum.

Că e nevoie şi de raţiune, nu doar de credinţă, se vede limpede acum, la sărbătoarea Sfintei Parascheva de la Iaşi, în contextul pandemiei. Credincioşii ortodocşi dau examenul raţiunii. Pe cel al credinţei l-au luat. Sute de ani, Sfânta Parascheva a fost înconjurată cu dragoste la ziua ei. Eu însumi nu ratez întâlnirea cu Sfânta, de fiecare dată. Credinţa deschide uşa Raiului, iar raţiunea pe cea a trăirii împreună, în societate. Altfel, războaiele nu s-ar termina pe lume, unde credinţa religioasă ia mii de forme.

E timpul să fim credincioşi şi raţionali. Pelerinajul la Sfânta Parascheva e expresia credinţei, dar nici lipsa lui nu e vreo apostazie. În schimb, fanatismul şi bigotismul sunt păcate împotriva Duhului Sfânt.

Vom fi trişti la 14 octombrie 2020. Dezamăgirea e mare, faţă de un stat ce a umblat cu jumătăţi de măsură în pandemie. Nu l-am uitat pe Ludovic Orban, ce-şi serba ziua cu colegii de guvernare, claie peste grămadă la Victoria. Ţara se afunda în restricţii, iar ei în fum de trabuc. 

Chiar dacă fizic nu vom fi lângă ea, Sfânta Parascheva va fi cu noi, căci nu există loc în care dragostea ei să nu ajungă. E mare durerea neputinţei de a nu fi lângă ce iubeşti. Dar dacă anularea pelerinajului de la Iaşi salvează chiar şi o singură viaţă din ghearele Coronavirusului, merită. Dumnezeu e al vieţii, nu al morţii.