Costică Popșor este un român adevărat în Spania. Are stema și drapelul pe frontispiciul paginii de Facebook. Dar e și un spaniol pe cinste. Adică, nu uită de țara-mamă, dar nici nu întoarce spatele țării adoptive. Altfel spus, vrea să fie cetățean adevărat indiferent de țară. Este, de fapt, un european model în sensul în care îmi povesteau cândva românii din SUA despre cum judecă americanii dacă un emigrant e cetățean-model: ”Un adevărat american este acela care-și iubește cu patimă în continuare țara din care provine”. Asta a înțeles și prietenul nostru, fără să ia lecții de la americani. Așa a ajuns ”jefe”, adică șef, patron, om care trăiește din munca lui intensă. Uneori, cu sacrificii. ”Anul ăsta atât am avut de lucru că nici în vacanță n-am mai ajuns!”.
Face de toate. Afaceri, muncă, ajutor, politică. A fost zmeu anti-Ponta la alegerile prezidențiale din 2014, continuă să fie anti-comunist ca orice ardelean ce se respectă. Din 2015, când l-am întâlnit prima oară cu Grigore Cartianu în Caravana Cărților din Spania (foto sus), n-am mai vorbit decât accidental pe Facebook. Știu că la un moment dat ne-am și ciondănit puțin pe seama lui Traian Băsescu, el fiind un admirator respectabil și de bună-credință al ”marinarului”. Am fost și eu, apoi am devenit brusc adversarul lui când s-a sucit inexplicabil anti-DNA, Kovesi, justiție. Între timp, ne-am mai liniștit cu toții. Iar pe Costică l-am regăsit tot acolo, unde trăiește intens: pe Facebook.
Mi-a atras atenția ieri o postare a lui la un articol de-al meu despre costul vieții în Spania. Eu tocmai mă storsesem de energie niște ore bune să le arăt oamenilor că nu glumesc atunci când scriu că poți găsi apartament bun la Valecia cu 35-40.000 de euro. Iar Costică mi-a sărit în ajutor (vorba vine) dându-ne tuturor lovitura sub centură: a pus o poză cu o casă de vacanță din zona Guadalajara, pe care a scris că a cumpărat-o cu fabuloasa sumă de…3.000 de euro! 175 de metri pătrați, parter, etaj, canalizare, curticică, ziduri de piatră, sat istoric. Nu mi-a venit să cred! Sigur, o fi casa veche, satul depopulat, dar orișicât… I-am scris și pe seară m-a sunat el.
”Am făcut o lucrare de reabilitare într-un centru de asistență socială pentru bătrâni din acest sat situat lângă Atienza, provincia Guadalajara, regiunea Castilla la Mancha. La final, un domn m-a întrebat dacă nu vreau să cumpăr o casă. Era a fratelui său ce locuiește în Madrid. Am întrebat cât costă și nu mi-a venit să cred: 2.000 de euro! Impozitul pe toată proprietatea e doar 50 de euro pe an. Am zis da pe loc. Apoi m-a sunat proprietarul și mi-a spus că nu poate s-o dea cu mai puțin de 3.000, că pot fi probleme cu Fiscul, deoarece casa apare în registrul de cadastru cu valoarea de 12.000 de euro. Am fost de acord, ce să mai negociezi la suma asta? E complet degradată, dar cu ziduri de un metru aproape un metru grosime și fundație solidă. Va ieși o casă de vacanță, după ce o termin complet de reformat, cu living, trei băi, bucătărie, debara, depozit, patru dormitoare, grătar. Mă mai costă vreo 10.000 de euro materialele, munca o facem noi. E o zonă atât de liniștită, că m-aș pensiona acolo. Nu-mi place aglomerația, e locul ideal pentru cei ca mine”.
Așa sună, scurt și la obiect, povestea casei de vacanță finalizate la cheie care va fi costat cel mult 15.000 de euro. 175 de metri pătrați, două paliere, curte mică, chiar în piața centrală a localității. Mult, puțin? Depinde cine ce judecă. Unii vor spune că e un sat amărât, doar cu bătrâni care vin acolo peste vară, fără viață economică, ba chiar părăsit. Alți, dimpotrivă, vor zice că e o afacere foarte bună să ai o casă atât de spațioasă la doar o oră și ceva de capitala Madrid și la cinci minute de turistica localitate Atienza – o super-destinație pentru cei în căutare de situri cu istorie fabuloasă, loc strategic în vremuri de încleștare creștino-musulmană, cu ruine de castel și biserici de la anul 1200 încoace, plină de baruri și restaurante ieftine și vii.
Eu ce pot să zic? Îi las și pe unii, și pe alții să analizeze. Și-i transmit felicitări prietenului nostru că s-a încumetat la o astfel de investiție. Iar când o va termina, să-mi dea un semn ca să fac un reportaj la fața locului cu noua sa casă de vacanță care îl va fi costat cel mult 15.000 de euro. Nu-l va costa nimic. Ba da, o paella pe lemne la cuptorul din spatele vilei. ”Cerveza” (berea) rece o aduc eu. După care, dacă o dovedim toată, s-ar putea să-i cer și-o noapte de cazare. Pînă atunci, să aibă sănătate și putere de muncă pentru a termina cel mai bun proiect politic personal, început cu 3.000 de euro, într-un sat mic, nu departe de Madrid…
