Chiar e bine să pice Dăncilă?

Pentru a răspunde la întrebarea din titlul, merită să citim cu atenţie o declaraţie de azi-dimineaţă, a lui Orlando Teodorovici, ministrul Finanţelor, într-un schimb dur de replici pe care l-a avut cu Daniel Dăianu, preşedintele Consiliului Fiscal.

„Daniel Dăianu îşi depăşeşte atribuţiile de Preşedinte al Consiliului Fiscal. Acest Consiliu are alte atribuţii, emit opinii atunci când se fac bugete, opinii de care noi ţinem cont, dar suntem liberi să avem şi noi opinia noastră. S-a văzut an de an, ce am spus noi a fost şi ceea ce a fost corect. Dar în timpul ăsta am o întrebare clară şi răspuns foarte clar. Da, asta doreşte Opoziţia, tăieri masive, concedieri şi fel de fel de alte aplicări de taxe. Asta ştiu să facă”, a declarat Orlando Teodorovici.

Am subliniat intenţionat ultima frază din intervenţia sa, pentru a atrage atenţia asupra tăvălugului mediatic pe care PSD îl pregăteşte deja împotriva viitoarei guvernări, în cazul în care Cabinetul Dăncilă va pica la moţiunea de cenzură.

În acest moment, pe hârtie, situaţia arată că Dăncilă va pica. Desigur, dacă toţi cei care au semnat moţiunea de cenzură (237 de parlamentari) vor şi vota în acest sens. Dacă nu-şi vor trăda propria semnătură, şi cum e nevoie de 233 de voturi ca actualul Guvern să fie demis, atunci Dăncilă va fi istorie.

Opoziţia, în frunte cu PNL şi USR, a anunţat că îşi doreşte să îşi asume direct şi puternic guvernarea. Are în plan un executiv având mai puţine ministere (15) şi un program de guvernare nu de criză şi de tranziţie, ci pro-activ, concentrat pe investiţii publice şi repararea daunelor bugetare provocate de alianţa PSD-ALDE din 2017 încoace.

Presupunând că moţiunea va trece şi Opoziţia va prelua guvernarea cu mână forte, ajungem la vorbele lui Orlando Teodorovici.

Acesta şi tovarăşii săi vor fi atunci în opoziţie, iar PNL, USR, PMP, Pro România, ALDE, poate şi UDMR plus parte din Minorităţi vor forma viitoarea coaliţie de guvernare.

Va fi o coaliţie pestriţă, în care PNL, USR şi PMP vor fi nevoite să convieţuiască de aceeaşi parte a baricadei tocmai cu cei care au adus România în criza de azi, în special formaţiunea lui Călin Popescu Tăriceanu, ALDE.

Din nou, înapoi la vorbele lui Orlando Teodorovici: ele vor fi muniţia pe care PSD, de astă dată din opoziţie, o va folosi împotriva tuturor celor menţionaţi mai sus ca posibil făcând parte din aceeaşi coaliţie de guvernare, adică viitoarea putere politică aflată la cârma României.

Guvernul susţinut de formula PNL-USR-PMP-UDMR-Pro România-ALDE-Minorităţi va fi atacat zilnic cu discursul populist folosit azi de ministrul Finanţelor în funcţie. Pus în paralel cu nevoia reală de a îndrepta situaţia macroeconomică, discursul gen Orlando va provoca deranj în rândul votanţilor ne-partizani, care au votat cu Opoziţia în ultimele alegeri europarlamentare din 26 mai.

Poate că nucleele dure ale PNL, USR, PMP nu vor fi sensibile la discursul populist, dar cu siguranţă că acele pături sociale neafiliate partidic Opoziţiei actuale, însă aliate Opoziţiei din nevoia de salvare naţională, vor „muşca” momeala PSD.

Nu va mai conta că tocmai acest partid, împreună cu ALDE, a provocat răul din economie, prin măsuri haotice (OUG 114), împrumuturi masive aruncate în consum şi în creşteri de salarii, reducerea masivă a investiţiilor publice, în infrastructură în special.

Asta nu va mai avea nicio importanţă, la acel moment. Ce va conta, pentru segmentul electoral indecis menţionat mai sus, va fi dacă măsurile viitorului Guvern îi vor tăia din nivelul de trai.

Ceva ce – având în vedere situaţia actuală la limită din economie, dublată de recesiunea care cucereşte ţară după ţară pe continent şi la nivel global – s-ar putea să fie inevitabil.

Şi-atunci, cine va pierde? Evident, partidele care vor fi la cârma viitoarei puteri, în special PNL şi USR. Cine va câştiga? PSD, în primul rând, dar şi Pro România şi ALDE, care vor avea grijă să nu se „păteze” prea mult pe mâini cu „sângele” măsurilor dure de care amintea Eugen Orlando Teodorovici în fraza citată la începutul acestui text.

Până la noile alegeri pentru Parlamentul României – cele mai IMPORTANTE dintre toate alegerile! – mai rămâne aproape un an.

Tocând zi de zi Guvernul viitor cu acuzaţii de stânga tip Orlando, PSD şi aliaţii săi infiltraţi acum în frontul ce vrea s-o debarce pe Dăncilă vor puncta electoral. Ar putea fi suficient pentru a scădea popularitatea PNL, USR şi PMP şi a încurca astfel viitoarea majoritate parlamentară după 2020.

Or, tocmai pentru a reconstrui viitorul măcar din 2020 încolo, Opoziţia actuală are nevoie de o majoritate clară în viitorul Parlament, care să nu depindă nici de Pro România sau ALDE, darămite de PSD. Cu PSD trecut în opoziţie, prin debarcarea lui Dăncilă, nu mai e sigur că aşa va fi după viitoarele alegeri.

Aşadar, chiar e bine să pice acum Dăncilă? Sau trebuie lăsată să-şi încheie mandatul, fără a i se mai permite să ia măsuri care să coste România?

Ambele variante sunt proaste.

Prima complică ecuaţia viitoarei puteri din 2020 încolo – când chiar e nevoie de o guvernare de dreapta stabilă, pentru cel puţin 8 ani. Cea de-a doua menţine România în bălteala de tip PSD-ist, asezonată cu măsuri economice menite să facă şi mai grea viaţa viitorului guvern.

Este exact ce a făcut fostul premier Tăriceanu în 2008, când a mărit pensiile, deşi România se împrumuta masiv pentru a le putea plăti şi ne-majorate, alături de salariile de la stat.

De ce a adoptat aceste măsuri iresponsabile, mai ales în vremuri de criză globală, care au sabotat practic economia ţării din interior? Simplu: pentru a obliga viitorul Guvern (Boc) să ia măsuri dure (tăieri de salarii, majorări de taxe), ca populaţia să provoace debarcarea lui. Ceea ce s-a şi întâmplat.