Simona Halep, mărturisitoare şi de cruce făcătoare

Când mărturisitorii lui Dumnezeu nu mai sunt de găsit acolo unde e firesc să fie, începem să-i găsim pe stadioane, inventându-i.

O cruce mare și un stadion întreg care-și ține respirația. Simona Halep câștigă, din nou. E cea mai bună din lume și e româncă! Ne mândrim cu ea!

Ce nu știam însă e că Simona este mărturisitoare. A avut curajul nebun ca acolo, în inima Occidentului decăzut moral şi spiritual, să-L mărturisească pe Hristos, prin semnul crucii. Doar și-a făcut cruce, nu?

Umblă vorba că după un meci al Simonei un întreg stadion s-a călugărit, în frunte cu jucătoarea adversă, care a fost pusă stareţă. Pe teren s-a construit o biserică, iar spectatorii s-au apucat să bată toaca şi să tragă clopotele, pe ritmuri de „Doamne miluieşte!”.

Parcă-L și văd pe Dumnezeu cum stă pe gânduri, având de ales între milioanele de copii muribunzi din Africa și cupa Simonei Halep. Desigur, azi o ajută pe Simona Stavrofora, mărturisitoarea. Pe adversară n-o ajută pentru că Dumnezeu îi urăşte pe cei fără de cruce.

Ce teatru absurd! Crucea Simonei, făcută pe stadion, nu e mărturisire, ci doar un gest-reflex, menit să atragă după sine confort emoțional și financiar. Un fel de troc. Eu fac cruce, Tu dai cupa. Nu are nimic de-a face cu mărturisirea lui Dumnezeu în faţa lumii, chiar dacă Simona, aşa cum ştim, crede sincer în Dumnezeu, în plan personal.

Crucea făcută la meciuri este o obişnuinţă în rândul marilor sportivi ai lumii, care o fac din superstiție, unii dintre ei între două cluburi și o liniuță de cocaină, prizată prin toalete.

Simona nu este mărturisitoarea lui Hristos, deoarece ea însăși nu vrea să mântuiască pe nimeni, ci doar să câștige o cupă și niște bani. Evident, nu e nimic greșit, dimpotrivă.

Caracterul Simonei este, fără îndoială, unul remarcabil. Totuși… Dacă Simona Halep e mărturisitoare, ce sunt milioanele de martiri creștini din primele secole?

Problema nu este Simona. Cu ea ne mândrim, căci ne dă motive de bucurie într-o Românie în care puțini o mai fac. Drama este percepţia noastră despre ea, percepţie confuză, alimentată de un pseudocreştinism superstiţios, în care Dumnezeu face adevărate acte de magie neagră.

Simona Halep nu luptă pentru România, ci pentru ea, și bine face. Faptul că e româncă este rodul hazardului, iar România nu a contribuit cu nimic la succesul ei. Pentru România au luptat soldații români din cele două Războaie Mondiale, care şi-au lăsat oasele prin râpe.

A fi mărturisitor al lui Hristos înseamnă mult mai mult. Cam cât temnițele comuniste în care au murit mulţi dintre cei care chiar L-au mărturisit pe Dumnezeu.

Adevărata mărturisire a lui Dumnezeu e un mod de viață. Din păcate, atunci când mărturisitorii lui Dumnezeu nu mai sunt de găsit acolo unde e firesc să fie, începem să-i găsim pe stadioane, inventându-i.