Mai știe cineva ce s-a întâmplat cu Comisia de Tăiat Hârtii? În marea coaliție a reformelor patriei mai există cineva însărcinat cu debirocratizarea? Există măcar un demnitar interesat de instituții incluzive (de egalitate de șanse), nu doar de jecmănirea populației?
Iată doar două probleme relatate de presă în ultimele săptămâni și la care nu am avut până acum timp să mă refer.
1. Înțeleg că dacă vrei să imporți o mașină, trebuie să ceri de la ANAF dovadă că nu e mașină nouă – bezna minții, din moment ce vârsta și kilometrajul sunt precizate pe actele mașinii.
2. Murim de grija micilor investitori, însă când se pune problema listării unei companii pe bursă, marii investitori șterg pe jos cu micii investitori, fiind capabili să subscrie din pix milioane peste milioane, fără să aibă suma corespunzătoare de bani în cont. Pentru ce plătim atâtea instituții care „supraveghează”, care reglementează, care asigură competiția? Ca să se asigure că oamenii bogați devin mai bogați deoarece au o șansă în plus față de micul investitor, care poate subscrie acțiuni doar dacă are bani în cont? Unde sunt cei care plâng de grija micului investitor acum? Sau cumva sunt ei înșiși mari investitori?
Ce țară e asta în care vorbim despre reforme, creștere economică și anularea privilegiilor, dar în care nu se anulează privilegii, ba chiar se construiesc altele noi, în care „măsurile de relansare” țintesc ajutoare pentru pomanagii cu conturi grase și în care nu există niciun funcționar a cărui misiune să fie, zilnic, abrogarea unor legi, reglementări și a altor bariere care fac viața grea oamenilor simpli?
