Acum aproape patru ani, când a început războiul în Ucraina, unul dintre motivele invocate de Federaţia Rusă a fost faptul că trebuie să „cureţe” ţara de „nazişti” (naţionalişti), ca şi cum a fi naţionalist şi a-ţi iubi patria înseamnă să fii un fel de terorist sau ucigaş.
Însă mi-am amintit de această declaraţie zilele trecute, când am urmărit pe reţelele de socializare o dispută dintre o doamnă şi un individ, în care aceasta din urmă îi cerea insistent să vorbească în limba rusă, pentru că „tî doljna znati ruskii iazîk” („tu trebuie să ştii limba rusă”). După ce l-a ascultat minute-n şir, femeia i-a reproşat că pe teritoriul Republicii Moldova se vorbeşte româneşte. Fapt ce l-a deranjat atât de mult pe rusofon, încât acesta a început să urle cât îl ţinea gura: „Nazâstî, nazâstî, von iz stranî!” („Nazistul, nazistul, afară din ţară!”).
Doamna i-a zâmbit şi l-a lăsat să ţipe-n legea lui, dar conversaţia dintre cei doi (dacă poate fi numită conversaţie) m-a dus cu gândul că, iată, din cauza unor astfel de demenţi au loc războaie-n lume, fiindcă aceştia decid în ce limbă să vorbeşti, cum să gândeşti, cum să te porţi şi cum să respiri. Iar dacă nu le susţii opinia, sunt pregătiţi imediat să „cureţe” ţara asta de cei ca tine. Ba mai mult, să te „cureţe” şi de părinţi, fraţi, copii, pământ, tradiţii şi de tot ce-ţi aparţine, exact ca şi în bancul acela când un copil întreabă:
– Bunicule, până unde se întinde Uniunea Sovietică?
– Păi, până acolo unde vrea ea, fiule!
Ei, cam aşa gândesc toţi cei care s-au lăţit peste noi şi peste alte popoare. Iar ca să nu-i lăsăm pe aceşti indivizi să se înmulţească, suntem obligaţi să le amintim în fiecare zi faptul că noi, cei din Basarabia, suntem români şi trăim pe pământ românesc. Iar porcii n-au decât să trăiască cu porcii.
