În cel mai recent sondaj CURS, la începutul anului 2026, partidul extremist AUR este cotat cu 35% din intenția de vot a românilor, la distanțe mari de PSD (23%), PNL (18%) și USR (10%). Deși într-o scădere de aproximativ 5 procente, AUR rămâne favoritul românilor cu drept de vot.
După 36 de ani de la căderea dictaturii comuniste, românii s-au lăsat seduși de o hazna politică în care miturile naționaliste ale Mișcări Legionare și ale dictaturii lui Ceaușescu sunt amestecate cu narativele confecționate de Rusia lui Putin.
Priveliștea cu acești români „zombificați” de propaganda AUR este înspăimântătoare, îți dă fiori reci și, deopotrivă, îți provoacă milă. Nu poți să nu te întrebi cum reușesc „păpușarii” din spatele AUR să corupă mintea și sufletele a milioane de români, să-i determine să voteze împotriva propriei libertăți și să-și lase destinul în mâinile unor extremiști a căror nebunie ideologică este depășită doar de impostura și parvenitismul lor?
Vom încerca să aducem un strop de lumină în această beznă demonică.
„Cetatea asediată” – o veche și eficientă minciună folosită de bolșevici, naziști, legionari și comuniști
„Cetatea asediată” este o narațiune politică de tip conspiraționist pe care extremiștii au folosit-o întotdeauna. O întâlnim la Lenin și Troțki (în timpul acaparării Rusiei de dictatura sovietelor), la Hitler (cu obsesia lui că Germania este sub asaltul iudeo-masonilor), la Stalin (pentru justificarea crimelor comise asupra rivalilor și oponenților politici), la Mao (în timpul epurărilor sângeroase comise prin Revoluția Culturală), precum și la Ceaușescu (în nebunia care l-a cuprins în anii ’80, când i-a înfometat, terorizat și batjocorit pe români).
Asumată sub forma „România asediată”, această narațiune este promovată de AUR și are un conținut comun cu narativele politice ale Mișcării Legionare și dictaturii comuniste: România este amenințată de dușmanul din exterior și din interior, românii sunt o victimă continuă a istoriei, statul român și instituțiile sale au fost capturate de forțe oculte și ostile interesului național.
Ideologia „României asediate” începe și se termină cu apelul la frică, la o stare emoțională de surescitare, de alertă, solicitând românilor să se mobilizeze pentru „apărarea Neamului și a Țării” sub conducerea, evident, a Marelui Lider – Salvatorul Neamului.
„Dușmanul neamului”
În propaganda AUR – eficient consiliată (confecționată?) de specialiști a căror rutină îi denunță a fi din sfera de gândire și influență a Rusiei –, „dușmanul neamului” este în primul rând dușmanul extern: „Uniunea Europeană”, „globalismul”, „rețelele internaționale progresite”, „Oculta” și „NATO” (atunci când vine vorba despre susținerea Ucrainei).
În narativul AUR, cel mai periculos „dușman extern” este Uniunea Europeană, care „dictează”, „umilește”, „ne fură suveranitatea” etc. Deși mecanismele de funcționare ale Uniunii Europene sunt evident democratice și, mai ales, determinate de voința exprimată de cetățenii statelor membre, milioane de români cred acest mesaj. Ipocrizia AUR nu este observată – partidul extremist are parlamentari aleși în Parlamentul European (adică nu s-a împotrivit nicio „Ocultă” a „birocrației progresiste a UE” ca AUR să aibă reprezentanți în Legislativul de la Bruxelles și Strasbourg?). Europarlamentarii AUR participă la mecanismele politice de dezbatere și negociere din Parlamentul European, beneficiază de confortul financiar oferit de calitatea de europarlamentar și își fac jocurile care put a Rusia, fără să fie goniți cu pietre, de la dezbateri, de „Ocultă”…
Celălalt „dușman al neamului” acuzat de AUR este „dușmanul intern”, descris printr-o multitudine de identități: „elitele politice corupte”, „vânduții Ocultei”, „progresiștii”, „societatea civilă plătită de UE”, „jurnaliștii de investigație plătiți de servicii”, „străinii”, „imigranții”, „refugiații ucraineni”, „iudeo-masonii”, toți „alogenii care spurcă sângele neamului” etc.
Toți aceștia sunt identificați ca fiind „trădători / dușmani ai neamului”. Soluția AUR: eliminarea lor din neam și țară!
Cele două tipuri de „dușmani ai neamului” sunt confecționate artificial de propaganda AUR, ele nu există în realitate. Finalitatea acestei propagande, care vorbește românilor despre dușmani ireali, este de a canaliza frustrările sociale provocate de criza economică și politică împotriva apartenenței României la Lumea Liberă, inclusiv împotriva calității de stat membru UE și NATO, și de a-i convinge pe români că Democrația nu funcționează și trebuie înlocuită cu un regim politic „naționalist”, „pur românesc”, condus de „Marele Lider” chemat să „salveze Țara”!
Consecințele ideologiei „României asediate”
Aceste consecințe se pot observa în rândul românilor „zombificați” de propaganda AUR. Cea mai gravă este suspendarea gândirii critice: „Țara e sub asediu, nu mai e timp pentru dezbateri democratice, pentru a-l asculta și pe celălalt! La luptă! Să lichidăm dușmanii neamului!”.
O a doua consecință este acceptarea autoritarismului, a dictaturii. Românii acceptă să renunțe la dreptul lor de a conduce cetatea – prin mecanismele greoaie și consumatoarea de timp și voință ale Democrației – și își pun soarta în mâinile Marelui Lider și ale „elitei naționaliste”.
O a treia consecință este justificarea și punerea în practică a discursului violent, rasist și discriminatoriu. Tot ce nu e „românesc”, „național”, „ortodox” etc. trebuie să piară! „Progresistul”, „ateul”, „necredinciosul”, „homosexualul”, „străinul”, „imigrantul”, „evreul”, „pro-europeanul” trebuie marginalizați, lipsiți de drepturi, iar dacă refuză „românizarea”, să fie eliminați din corpusul național.
Așa au apărut și s-au instaurat dictaturile extremiste pretutindeni în lume.
Miturile naționaliste ale AUR – simbolistica în slujba dictaturii
Mitul „poporului pur”
Românii au fost seduși de liderii extremiști ai AUR pentru că aceștia le-au spus cât de frumoși, deștepți și puri sunt ei, ca neam. Într-o vreme în care românii erau confruntați cu crize sanitare (pandemia Covid-19), politice și economice care le-au dărâmat încrederea în sine și i-au adus în pragul disperării, extremiștii „suveraniști” ca George Simion, Diana Iovanovici-Șoșoacă, Claudiu Târziu, Călin Georgescu etc. le-au transmis un mesaj revigorant folosindu-se de mitul „poporului pur”.
În propaganda AUR, românii regăsesc toate argumentele că situația gravă în care se află ei și țara nu este din vina lor. Ei nu au nicio responsabilitate. Ei sunt perfecți.
Liderii extremiști emit minciuni seducătoare despre români: au strămoși geniali, de la care au purces toate civilizațiile lumii antice; sunt fundamental buni; sunt profund morali; sunt creștini absoluți; sunt izvor de civilizație universală și doar conspirația Ocultei oprește recunoașterea acestui „adevăr sfânt” la nivel planetar; sunt mereu fără vină pentru dezastrele politice și economice prin care trec, acestea fiind provocate de trădările comise de conducători.
„Mândria de a fi român”, deversată ca slogan electoral de mafia PSD, a fost preluată și transformată în mitul „poporului pur” colportat de AUR, paradoxal, chiar împotriva poporului român pe care-l idealizează.
Cea mai gravă consecință a promovării acestui mit este abolirea responsabilității colective prin anularea responsabilității individuale. Marile probleme ale societății românești – corupția, sărăcia, nedreptățile economice etc. – sunt provocate de alții (aceștia fiind mereu, în narativul AUR, „dușmanii neamului”). Românii nu au vreo responsabilitate pentru faptul că au votat zeci de ani politicieni corupți, că și-au vândut votul, că au fost mereu în ecuația corupției (de la șpaga dată prin spital la șpaga dată pentru angajarea „la stat”), că au acceptat bucuroși măsuri economice și sociale care au încurajat lenea și au distrus competiția și profesionalismul, că au refuzat să lupte pentru democrație în România și au plecat în străinătate, acceptând să fie „cetățeni second-hand” în schimbul unui relativ confort personal etc. (ultima categorie nu include întreaga diasporă, ci doar pe aceea care, din frustrări personale sau din lipsă de educație, se răzbună votând partide și candidați extremiști, anti-europeni, anti-democrație). Nimic din toate acestea!
AUR îi vrea „puri” pe români! De ce? Pentru că un individ care acceptă „puritatea” renunță să-și asume responsabilități și implicit renunță foarte ușor și la propria libertate, transferând utilizarea acesteia către „Salvatorul Neamului”.
Mitul „edenului pierdut”
În discursurile politice ale unor extremiști ca George Simion, Claudiu Târziu, Sorin Lavric sau Marius Lulea, întâlnim des apelul la „trecutul glorios”. Se induce o nostalgie după „Epoca de Aur”, glorificându-se un trecut istoric fantezist, care nu a existat vreodată, confecționat din chipuri idealizate de voievozi și domnitori, din „istoria” învățată din „filmele istorice” realizate de dictatura comunistă și din așa-zise mari momente de glorie: victorii militare, descoperiri științifice „epocale”, aparente perioade de pace și prosperitate etc. scoase din context și rescrise pentru a corespunde narativului naționalist.
Idealizarea trecutului se face prin folosirea unor concepte artificiale. Deși România poate fi considerată o țară urbană, AUR promovează insistent „satul tradițional românesc”. Un sat populat de „familia tradițională românească”, în care bărbatul este „stăpânul casei”, cu autoritate absolută asupra membrilor familiei, iar femeia are un rol clar delimitat: face și crește copii și „ține gospodăria”. Neapărat, țăranii „satului tradițional românesc” sunt „puri genetic”, „creștini absoluți”, dar și „buni cetățeni”, supuși față de dregătorii naționaliști și de preoții ortodocși fundamentaliști, ca manifestare a „elitei românești și ortodoxe” chemată să facă țara „precum soarele sfânt de pe cer”…
Propaganda AUR nu s-a oprit însă la confecția aberantă a „satului tradițional românesc”, oricum împrumutată și aceasta din delirul legionarilor interbelici. Din evidente interese electorale, AUR a deversat în mintea românilor și ceea ce numim „nostalgia ceaușistă”. În multe situații, discursurile politice ale AUR deplâng dispariția „industriei românești” și glorifică „marile realizări” ale României, inclusiv aparentul confort din România socialistă a anilor ’70 din secolul trecut.
Tot acest amestec de pășunism legionaroid și de nostalgie ceaușistă este folosit ca argument suprem al superiorității „valorilor strămoșești” pierdute ca urmare a „degradării morale” pe care au adus-o în România postdecembristă „Occidentul”, „Oculta”, „Progresismul” și „Uniunea Europeană”. Aceste „valori strămoșești” sunt, de fapt, o altă confecție a propagandei naționaliste, fără niciun suport istoric, fără nicio dovadă că ele ar fi fost vreodată clamate și, mai ales, asumate în Istoria Românilor.
Biserica Ortodoxă Română are o contribuție extrem de toxică o are la această propagandă naționalistă a „valorilor strămoșești”. Canonizarea ca sfinți a unor personaje care și-au asumat o grotească complicitate cu legionarismul și comunismul (preoții legionari Ilarion Felea și Ilie Lăcătușu, precum și colaboraționistul carlist, legionar și comunist Dumitru Stăniloae) reprezintă un aport major al BOR la propagarea naționalismului în societatea românească.
Mitul „identității unice ortodoxe”
Propaganda AUR transformă credința ortodoxă – una din numeroasele credințe religioase recunoscute de statul român – într-un mit. De fapt, AUR instrumentalizează politic Creștinismul Ortodox, așa cum au făcut și legionarii. Conform tezei false promovate de AUR, a fi român înseamnă obligatoriu a fi ortodox. Biserica Ortodoxă Română este „biserica neamului” și are un rol clar definit: să susțină statul naționalist, acesta fiind intrumentul lumesc unic care asigură cadrul necesar pentru „mântuirea neamului românesc”.
Nu este întâmplătoare puternica aderență la propaganda AUR a unei importante părți din ierarhia BOR (membri ai Sinodului, preoți, călugări) și din tagma profesorilor de Religie care aparțin de această biserică. În fond, cum să nu te seducă perspectiva de a ajunge singura Biserică susținută de stat și partener direct la conducerea statului, cu acces la resurse masive, cu ajutorul cărora să poți impune propria dogmă?
De fapt, în BOR, fenomenul nu este nou. Ierarhia BOR a fost sedusă de dictatura Regelui Carol al II-lea (elogiat de „sfântul” preot Dumitru Stăniloae). BOR a susținut masiv Mișcarea Legionară (inclusiv prin scrieri teologice și articole de presă semnate de același „sfânt” Stăniloae), în care a regăsit un eficient și agresiv instrument de eliminare a „pericolului iudeo-mason”.
BOR a căzut în complicități înfiorătoare și cu dictatura comunistă, care, în schimbul colaborării, i-a oferit întâietate în rândul cultelor religioase și ajutor în lichidarea Bisericii Greco-Catolice, precum și în combaterea „fenomenului sectar”.
BOR nu e la prima complicitate demonică. Experiența dobândită în deceniile de colaborare strânsă între BOR și FSN/PDSR/PSD este folosită acum în colaborarea încă discretă, dar tot mai eficientă, cu AUR.
Notăm însă și aici ipocrizia AUR: derbedeul George Simion și candidatul susținut de AUR, șarlatanul Călin Georgescu, n-au ezitat să se afișeze cu „sectari” (din perspectiva dogmei BOR) la diferite manifestări publice. Iar de curând, în plimbarea inutilă și foarte costisitoare prin SUA a delegației AUR, Simion a participat cu entuziasm la o festivitate organizată de o dubioșenie de sectă neopăgână cu miros de Rusia.
Mitul „voinței populare unice”
Partidul extremist AUR pretinde că este „adevărata și unica voce a poporului român”, că votanții AUR sunt „singurii români adevărați”. Problemele „neamului românesc” au o singură soluție: alegerea AUR și a liderilor săi extremiști la conducerea țării!
Deși cu anumite stângăcii și nu foarte vocal, AUR se promovează ca fiind singura „autoritate morală” în politica românească. Inevitabil, orice critic al AUR este „trădător al neamului”, este „antinațional”. De fapt, avem de-a face cu relansarea în „cheie” naționalistă a sloganului comunist „Dai în mine, dai în tine / Dai în fabrici și uzine / Dai în câmpuri și ogoare / Dai în clasa muncitoare!”.
AUR își revendică atributul de „soluție unică” a crizei politice și economice în care se află România. Consecința inevitabilă este negarea pluralismului politic, a diversității de idei, a dezbaterii democratice, acest mit fiind fundamental anti-democratic.
Atunci când sunt combinate, ideologia „României asediate” și miturile naționaliste declanșează în electorat frica și abolirea rațiunii. Totodată, ele oferă celor seduși sentimentul apartenenței la o „lucrare măreață” și la o identitate națională „unică, genială, binecuvântată de Dumnezeu”. Victimele propagandei naționaliste încep să manifeste o puternică loialitate emoțională și irațională, precum și o predilecție pentru liderii politici „mesianici”. Acești români se încolonează pentru a urma necondiționat lideri ca derbedeul George Simion și șarlatanul Călin Georgescu, se lasă „zombificați”, rațiunea lor fiind anulată și înlocuită de voința „Salvatorului Neamului”.
Spre ce prăpastie se îndreaptă România
Eșecul primei etape de implementare a reformelor economice și politice propuse de Guvernul Bolojan – eșec la care au contribuit masiv mafia interpartinică PSD-PNL, prostiile unora dintre reprezentanții USR și trădarea sinistră comisă de Justiție – a favorizat propaganda AUR. La această criză internă se adaugă și prăbușirea în fascism a SUA, condusă de smucitul Donald Trump, foarte probabil agent de influență al Rusiei ajuns printr-o gravă eroare de sistem să conducă „Arsenalul Democrației”.
Păpușarii din spatele AUR au estimat corect situația din România și, totodată, s-au folosit eficient de nesperatul ajutor oferit Rusiei de trădarea comisă de Trump față de Lumea Liberă.
Românii văd cum lumea cunoscută lor se prăbușește. Nimic nu mai e sigur. Nimic nu mai e predictibil. Nedreptățile sunt tot mai mari și mai vizibile. Confortul nemeritat cu care se obișnuiseră – bazat pe un consum finanțat prin datorie publică și inflație – începe să se deterioreze. Apar lipsurile, scad rezervele financiare, nu mai ajung banii. Corupția, indolența, parvenitismul și impostura din rândul partidelor postdecembriste îi conving că aceste fantome politice nu mai reprezintă o soluție.
Cei mai mulți dintre românii nu sunt dispuși să-și asume partea lor de vinovăție, de responsabilitate pentru criza în care s-au prăbușit. Ei vor „și cu slănina în pod, și cu sufletul în rai”. Alții trebuie să plătească huzurul lor din ultimul deceniu. Alții sunt de vină că ei, românii, au produs o clasă politică fundamental coruptă și trădătoare. Alții trebuie să găsească soluția care să fie cât mai puțin dureroasă și să restabilească rapid confortul nemeritat cu care se obișnuiseră.
Așa că AUR și liderii naționaliști sunt soluția pentru că, aparent, nu cer nimic (doar votul – ce mare lucru, nu-i așa?) și în schimb oferă totul!
Românii „zombificați” împing România în prăpastia dictaturii naționaliste. Ei preferă să renunțe la rațiune, la libertate, la demnitate, dacă li se garantează preaplinul pântecului și gâdilatul orgoliului de „români puri”.
Nu ar fi pentru prima dată. În secolul XX, românii au aplaudat tot felul de salvatori: pe Carol al II-lea, pe „Căpitanul” Corneliu Zelea Codreanu, pe mareșalul fascist Ion Antonescu și inclusiv pe comuniști, în frunte cu Nicolae Ceaușescu, acceptat de foarte mulți români, în anii ’70 de relativ confort material, ca fiind un adevărat binefăcător al României Socialiste.
Totuși, acești români „zombificați” și păpușarii lor uită un adevăr istoric: întotdeauna, în timpul celor mai crunte dictaturi, s-au aflat români cu vocație universală care s-au opus ticăloșiei extremiste și care, într-un sfârșit, au fost proclamați ca învingători de către Dumnezeu.
Da, istoria se repetă, dar finalul va fi mereu același: „întunericul se duce şi lumina cea adevărată începe să răsară” (I Ioan II, 8).
