Tatăl meu a scris poezia „Cât trăim pe-acest pământ” undeva prin anul 1987.
Pentru mulţi, aceasta a devenit un imn al Mişcării de Eliberare Naţională, fiindcă în 1989, când poporul nostru a cerut să i se întoarcă înapoi limba română, alfabetul latin şi libertatea, aproape peste un milion de oameni din Piaţa Mării Adunări Naţionale au cântat: „Cât trăim pe-acest pământ”.
Însă pentru mine, această poezie nu este doar un imn, ci şi o rugăciune. Una care-mi aminteşte de ţară, de neam, de părinţi şi de izbânda noastră. Fiindcă pe 7 noiembrie 1989, când în mijlocul Chişinăului a avut loc o paradă militară sovietică, mulţimile au început să cânte şi atunci: „Cât trăim pe-acest pământ” – şi să se culce în faţa tancurilor.
Iar acestea, surprinzător, n-au mai înaintat. Iată că o poezie a reuşit să oprească o coloană de tancuri!
Zilele trecute, mare mi-a fost mirarea când am descoperit că acest cântec patriotic, care a fost propus la un moment dat să devină imnul Republicii Moldova, face publicitate la… leagăne de grădină.
Iar sub denumirea site-ului Home & Garden Tools este scris cu neruşinare şi în limba rusă: „Tovarî dlea doma i sada” („Produse pentru casă şi grădină”).
Proprietarii acestui site ori cel care a realizat acest filmuleţ confundă acest cântec, care a rezistat timp de 38 de ani, cu unul de mahala.
Acest gest este unul de mare nesimţire. Pentru că această poezie, care e despre noi şi ţara noastră, nu cred că merită să fie folosită într-o astfel de reclamă, unde cineva mângâie un balansoar şi te îndeamnă să-l cumperi.
E ca şi cum am urmări o publicitate la săpun şi pe fundal s-ar auzi „Deşteaptă-te române din somnul cel de moarte!”. Ceea ce ar fi o ruşine, fiindcă aceste cântece vorbesc despre identitatea noastră, care nu e de vânzare!
