Un cumpărător:
– Vreau un baston de salam uscat!
– …
Conform DEX-ului: baston – bucată de lemn, care se poate ţine în mână şi are diverse utilizări) / băţ care serveşte de reazem în timpul mersului
Dar iată că există şi baston din salam…
***
La vamă. Vameşul îl întreabă pe un domn:
– Şi unde locuiţi dumneavoastră?
– În Spania.
– Unde în Spania?
– Păi, cum intri în Spania, pe partea dreaptă.
***
Tot un vameş:
– De unde veniţi?
– De la Iaşi.
– Şi ce-aţi făcut la Iaşi?
– Am mâncat îngheţată.
– …
***
De Paştele Blajinilor, o întreb pe o cunoştinţă:
– Şi aţi fost astăzi pe la cimitir?
– Nu, n-am fost! I-am lăsat această satisfacţie mamei mele!
Nu am ştiut până acum că a merge la cimitir este o satisfacţie. Ca şi cum mama ei urma să meargă la vreun restaurant, bar sau club.
***
În magazin:
– Nu vă supăraţi, vreau să schimb acest produs!
– Nu se poate! Am bătut deja cecul.
– Nu ştiu pe cine aţi bătut, dar important este să nu vă bateţi clienţii!
– Asta cum?
– …
***
La telefon:
– Bună ziua!
– Bună ziua.
– Dar unde am nimerit?
– Da’ unde vreţi să nimeriţi?
***
Un autor foarte supărat, după ce a cumpărat „Literatura și Arta” şi a observat că articolul său n-a fost publicat, îmi scrie următorul mesaj:
– Da’ nu trebuie să ştiu şi eu când apar şi când nu?
Of, şi de ce oare, atunci când am lucrat la revistă, nu m-am consultat şi cu acest domn?
***
Alt autor îmi scrie un mesaj pe adresa redacţiei, fără însă a spune „Bună ziua”, ci trece direct la întrebare:
– Ce-ar fi să publicaţi?
Întrucât n-am ştiut cum să reacţionez, i-am răspuns:
– Ce-ar fi să nu publicăm?
***
Îi dau unei cerşetoare 50 de lei.
Iar ea, indignată, îmi spune:
– Şi numai atât?
***
Cineva îmi zice:
– Da’ du-te tu în România ta şi acolo să vorbeşti limba română, pentru că noi aici suntem moldoveni şi vorbim moldoveneşte!
Apoi, văzând că nu-i răspund la fel de repede precum se aştepta, continuă:
– Şi te gândeşti de unde să-ţi iei biletul?
– Nu, îi zic. Mă gândesc unde să te trimit şi eu, ca să vorbeşti moldoveneşte!
***
Primesc următoarea rugăminte:
– Stimată redactoră-şefă, vă rog să-mi publicaţi poezia!
Şi-i răspund:
– Stimate domn, nu sunt redactoră-şefă, ci redactor-şef.
Pentru că dacă voi deveni într-o zi redactoră, adică ră (rea), nu voi mai publica nicio poezie.
***
Altcineva îmi trimite tot o poezie, dar nesemnată. De aceea, îl rog printr-un mesaj să-şi spună numele. La care el îmi scrie:
– Da’ cum, nu-mi recunoaşteţi stilul?
UIte vama, na-ți vama, poezie, poesie… Mii de oameni mor zilnic in sistemul corupt de Sanatate al CRIMINALILOR care conduc țara. Pensionarii nu au bani de medicamente. Spitalele iti spun sa vui cu pansamente de acasă… 30% dintre români au plecat în exil si au scuipat uitâand ca s-au nascut in cloaca de aici. Vătaful Boljina condamna români la foamete si trage totul pe spuza mafiilor CERIMINALE numite partide…. Poezie? Hmmm Floricele pe câmpii