Deși am avut un sezon electoral plin de ilegalități comise de către instituțiile statului, de la Curtea Constituțională la Autoritatea Electorală Permanentă și majoritatea instituțiilor membre ale CSAT, trebuie să recunoaștem și virtuțile acestei serii ticăloase: blocarea drumului spre Cotroceni al unor persoane care nu ar fi avut ce să caute în acea demnitate. Și mă refer aici la primii 5 clasați în competiția electorală.
După toată nebunia din primul tur al prezidențialelor, partidele cotate ca pro-europene ai căror candidați nu au intrat în turul 2 au spus electoratului că au înțeles mesajul. Dacă ne uităm mai de aproape, deocamdată vedem că au înțeles ce au vrut.
La PSD se vede cel mai bine acest lucru: Ciolacu a rămas în funcție deși își depusese demisia (ce s-a pierdut în același sertar cu diploma de bacalaureat), iar Ponta face mai departe campanie pro-Georgescu, deși partidul a decis că susține calea europeană a României.
La PNL, în afară de venirea lui Bolojan și de tardiva plecarea a lui Rareș Bogdan, vedem aceeași echipă ce se prezintă ca „noua echipă”.
La USR, remarcăm același radicalism și aceeași reducere a politicii la anti-pesedism, tocmai când se discută intrarea în aceeași coaliție de guvernare. Să sperăm că vor abandona „metoda Chichirău”, a negocierii la sânge până se pierde totul.
UDMR rămâne același partid bun în toate coalițiile, ieșit întărit în urma mobilizării exemplare de la parlamentare.
E plină piața media de știri „pe surse” de la negocierea partidelor pro-europene și fiecare asperitate este exploatată de către partidele retrograde, putiniste și anti-europene – la cele așa-zis „suveraniste” mă refer. „V-am spus noi că ăștia se bat de la ciolan”, punctează trompetele kremliniste după fiecare bârfă despre negocieri.
Asistăm la două noutăți politice. Prima este consacrarea clivajului între pro și anti-europeni. Partide care s-au aflat de-a lungul timpului în diverse relații, de la frățietate la excomunicare reciprocă, se adună acum la aceeași masă pentru a construi un guvern pro-european.
A doua noutate, în continuarea primei, este ideea propunerii unui candidat comun al partidei pro-europene tocmai coagulată. Este clar pentru toată lumea că niciun partid nu mai poate avea pretenția de a veni cu unul dintre foștii candidați, care s-au dovedit a fi mediocri, iar acum sunt și expirați.
Obligația partidelor pro-europene este aceea de a-și spăla rușinea optând pentru un candidat care chiar să se ridice la înălțimea funcției pentru care va candida. În primul rând, acela trebuie să fi dovedit că este posesor de inteligență. Lucru rar, după cum am văzut la ultimul scrutin. Dacă se poate, să avem și niște dovezi faptice în acest sens, pentru ca lumea să vadă că-n România nu au înnebunit cu toții. Avem nevoie de un candidat inteligent, cu școală și cu experiență politică, în stare să reprezinte România normală, a oamenilor cu mințile nezdruncinate. Pe al celorlalți l-am văzut.
Cine să-l aleagă, cine să-l pună pe liste? Există ideea unui studiu sociologic în urma căruia să se decidă. Din nou, mitul tehnocraților. Cine decide lista celor măsurați? Cine va face studiul, care firmă, din ce curte? Vor începe discuții interminabile.
Apoi, un asemenea studiu ar arăta doar pe cine ar prefera masele, nu pe cine ar fi cel mai bun. Or, am văzut recent ce periculos este jocul acesta cu reprezentările maselor. Și, mai mult decât atât, propunerea candidaților trebuie să fie responsabilitatea partidelor, ce pot ține seama și de sondaje. Din păcate, în ultima vreme, sondajele au fost utilizate pentru a vedea care dintre mediocrii propuși sunt mai agreați de către mase.
În România reală, nu în cea virtuală, există oameni ce ar putea intra la un astfel de casting pentru candidatura la Cotroceni. Vorbesc de semeni ai noștri cu realizări profesionale de notorietate, validate internațional, și cu experiență politică. Mă gândesc la cel puțin trei: Nicușor Dan, Daniel Funeriu și Emil Hurezeanu. Sunt personalități ce nu au nevoie nici de validări ale unor studii sociologice și nici de obligația de a părea „din popor”. Sigur, fiecare își poate face propria listă, dar cred că în final se va stabiliza un consens asupra unuia.
Au înțeles partidele pro-europene că acum e nevoie să iasă din vechile scheme politicianiste și populiste? Vom vedea cu ce propuneri vin. Dacă vor începe iar cu reșepați ai sistemului precum Crin Antonescu, înseamnă că n-au înțeles nimic. Și o luăm de la capăt cu mediocrii pe care-i pot învinge escrocii la ruleta rusească a TikTok-ului.
Nimic nou sub soare. Proverbul cu lupul care își schimbă părul… Normal ar fi ca după alegerea, în martie sau în iulie, a unui nou Iohannis, PSD-PNL să alunge iar USR de la guvernare.
Ești jalnic
Îndrăznesc o sugestie: fără E.Hurezeanu, oportunistul care l-a „săpat”, după 1990, pe NC Munteanu la ocuparea postului de director al REL de la Praga. Nu contează doar inteligența, e nevoie și de caracter.
partid proeuropean, cu iliescu membru de onoare?
Rade si Putin de voi!!!
Nicusor Dan, Daniel Funeriu, in ordinea aceasta, si m-as opri aici.
In reteta de presedinte trebuie sa existe insa un ingredient cheie. Si cei doi cred ca il au si il transmit. Este ceva ce lipseste grav in societatea noastra si de care e mare nevoie.
Elena Lasconi candidat l-a avut, il are, cei ce o au primar sunt privilegiati.
Increderea. In candidatul ce va fi propus trebuie in primul rand sa putem avea incredere.
Sunt atat de multe “caderi” ale romanilor cu realizari – de la academicieni la profesori, rectori, generali, fete bisericesti si alte persoane “realizate”- incat filtrul de care sa nu se poata trece trebuie sa fie increderea.
Sa fie in primul rand un om in care sa poti avea incredere.
Sarlatania a prosperat tocmai pe un fond de neincredere.
Acum ar fi vremea pentru Codruta Kovesi candidat la functia de presedinte.
Se pare ca sinteti un om de calitate, cu o functie solida (rector al universitatii din Iasi), si cu multe lucrari importante. Cu toate acestea, cadeti in acelasi pacat ca si gruparile (partidele) pe care le discutati in articol: in privinta alegerii numelui potentialilor presedinti ai Romaniei se pare ca aveti ochelari de cal (adica o viziune strict limitata)!!! Dintre numele propuse de dvs., numai Nicusor Danin primul rind, si apoi Daniel Funeriu, in al doilea rind, ar trebui luate in discutie. Hurezeanu este, se pare, un securisto-sereist invederat.
Dar, pentru a elimina ochelarii de cal, trebuie sa ne intrebam de ce are nevoie Romania. Iar eu cred ca in privinta presedintelui este nevoie de un om (barbat, femeie) care sa aiba, in primul rind, capacitatea de a tine discursuri pe mai multe teme, diferite (in primul rind sociale, dar si economice, politice – interna si externa, militare, educationale, etc.) si capaciatatea de a avea idei la nivel inalt, pe care sa le poata exprima convingator, prin acele discursuri. Iar Nicusor Dan, un om de o foarte buna valoare, nu prea prezinta astfel de capacitati.
De aceea, eu cred ca, daca sintem in cautarea unui presedinte pt. Romania, atunci aceasta cautare trebuie sa cuprinda, la inceput, o arie larga de oameni si de zone geografice. Astfel, avind in vedere ca presedintele Romaniei trebuie sa fie, teoretic, apolitic, aceasta persoana trebuie cautata atit in tara, cit si in diaspora. apoi, aceasta persoana nu trebuie cautata numai de partide (care, iata, vin cu nume precum Crin Antonescu!!!), ci si de populatia tarii, pe larg, cit si de ONGuri, si de alte organizatii… Astfel, partidele ar trebui sa organizeze un comitet care sa stringa si sa filtreze toate propunerile pertinente, care nume apoi sa fie discutate transparent, la nivel national. Deci, in afara de propunerile venite de la populatie, de la ONGuri, de la alte institutii si organizatii private si guvernamentale, ar trebui organizata si o oferta de job pentru functia de presedinte, pentru a vedea si cine vrea sa fie presedinte, nu numai cine va fi rugat sa fie presedinte.
De exemplu, eu as introduce in aces cos de candidati la presedintie ai fortelor pro-europene si pe Ioan Stanomir, si chiar pe dvs. – Sorin Bocancea – si pe altii asemenea. Dupa cum vedem, partidele, populate in continuare de securisto-sereisti, nu au decit propuneri schioape.
la USR remarcăm același radicalism și aceeași reducere a politicii la anti-pesedism, bla bla.
Sa intram intr-o fratietate, nuu? Hai la ciolan, pana la maduva!…
Daniel Funeriu e chimistul ala de „renume mondial” caruia in conferintele de presa ii soptea (vizibil) consiliera cuvant cu cuvant ce sa spuna? Hai dom’ profesor, putem mai mult totusi…
partidul ‘pro-european’ Psd a inteles ce a vrut el.
In privinta candidatilor, lista celor chemati si alesi e f.scurta: N.Dan si L.C.Kovesi. Despre ceilalti, dincolo de o oarecare valoare intelectuala -D.F., T.P., aroganta si minciuni la un loc. Incomparabili cu primii.