În România există, din păcate, numeroși admiratori ai Rusiei lui Putin, mulți dintre aceștia regăsindu-se în interiorul partidului extremist AUR și în așa-zisa „mișcare suveranistă”. Din prostie sau din ticăloșie, ei cred că Putin este un „eliberator al popoarelor de sub dictatura Ocultei” și un „mare apărător al Ortodoxiei”.
Abuzurile și crimele odioase comise de autoritățile de ocupație rusești în cei 10 ani de prezență ilegală a Rusiei în Crimeea dovedesc că Putin este, de fapt, un dictator sângeros, cinic și dornic doar să refacă URSS, sub chipul unui Imperiu al Răului controlat de el și de camarila sa, formată din oligarhi și ofițeri KGB.
Documentul recent emis de organizația Amnesty International cu privire la abuzurile comise de Rusia în Crimeea este edificator.
Astfel, conform Raportului emis de Amnesty International, de la ocuparea și anexarea ilegal a Crimeei în 2014, Rusia lui Putin a încercat prin mijloace abuzive să schimbe componența etnică a peninsulei și a suprimat indentitățile naționale non-ruse, prin restricționarea educației în limba ucraineană și în cea tătară, prin lichidarea presei și culturii acestor două mari comunități etnice și prin abuzuri comise de sistemul juridic controlat de Moscova.
Rusia încearcă să lichideze minoritățile ucraineană și tătară din Crimeea prin metodele lui Stalin
Conform Amnesty International, administrația rusă – sprijinită de prezența masivă a armatei de ocupație – a comis numeroase abuzuri împotriva populației ucrainene și a minorității tătare din Crimeea.
Astfel, entitățile de presă ucrainene și tătare au fost lichidate, iar vocile jurnaliștilor independenți ucraineni și tătari din presa scrisă, radio-tv și din mediul online au fost reduse la tăcere. În locul presei libere au fost înființate și promovate entități de presă în limba rusă, aflate sub controlul și cenzura autorităților de ocupație rusești. Locuitorii din Crimeea nu mai pot accesa radio-tv și nici pe internet presa din Ucraina sau din Lumea Liberă, singurele surse de informare fiind cele controlate de Moscova.
Totodată, Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Kievului (cultul religios majoritar în Crimeea) a fost obligată să-și înceteze funcționarea în peninsulă, iar alte minorități religioase, cum ar fi comunitatea musulmană a tătarilor, sunt supuse permanent discriminării și hărțuirii din partea ocupanților.
Împotriva tătarilor din Crimeea, autoritățile de ocupație au lansat, în 2016, operațiunea de interzicere și desființare a Mejilis-ului tătarilor, organism reprezentativ tradițional al acestora. Scopul urmărit este acela de a distruge identitatea națională a tătarilor și de a lichida autonomia lor culturală.
Autoritățile de ocupație au comis un abuz cumplit asupra vieții culturale din Crimeea, prin scoaterea și distrugerea cărților în limba ucraineană din bibliotecile publice din peninsulă, precum și prin controlul strict al activităților culturale, fiind interzise orice manifestări publice de loialitate față de cultura ucraineană.
Imediat după ocuparea ilegală a peninsulei, Moscova a declanșat o ofensivă agresivă de rusificare a sistemului de învățământ public din Crimeea. Astfel, a fost impusă imediat o programă școlară prin care se urmărește lichidarea identității ucrainene, eliminarea limbii ucrainene din școală și justificarea războiului de agresiune declanșat de Rusia lui Putin împotriva Ucrainei. În școlile din Crimeea au fost introduse ca obligatorii orele de învățământ militar și orele de „învățământ patriotic”, prin care se instrumentează propagandă putinistă anti-Ucraina și anti-Occident.
Din anul 2022, elevii, studenții, profesorii și părinții din Crimeea sunt obligați să participe la „sesiuni de informare” care promovează limba și cultura rusă în detrimentul limbii și culturii ucrainene, justifică războiul de agresiune declanșat de Rusia asupra Ucrainei și preamăresc regimul dictatorial al KGB-istului Vladimir Putin. Opiniile contrare „programei educaționale” a acestor sesiuni nu sunt tolerate, iar elevii, studenții, profesorii sau părinții care se exprimă critic, în cadrul discuțiilor, la adresa regimului de ocupație și a Moscovei, riscă să fie anchetați penal, judecați și deportați.
În 2017, Curtea Internațională de Justiție (CIJ) a decis că Rusia „trebuie să asigure disponibilitatea educației în limba ucraineană” în Crimeea. CIJ a argumentat că încercările Rusiei de a restricționa educația în limba ucraineană constituie o încălcare a prevederilor Convenției privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială.
Rusia a refuzat să țină cont de decizia CIJ, iar situația de fapt s-a înrăutățit. Posibilitatea locuitorilor de naționalitate ucraineană din Crimeea de a avea acces la educație în propria limbă a fost redusă la zero.
Raportul Amnesty Internetional consideră că eliminarea educației în limba ucraineană în Crimeea, combinată cu încercarea deliberată și cinică de suprimare a identităților ucrainene și tătare din peninsulă, sunt încălcări clare și flagrante ale obligațiilor pe care Rusia și le-a asumat conform dreptului internațional.
Prigoana declanșată de Moscova împotriva ortodocșilor ucraineni din Crimeea
În august 2021, Mitropolitul Kliment al Bisericii Ortodoxe a Ucrainei din Crimea declara pentru agenția de presă Vocea Crimeei: „Din martie 2014, autoritățile ruse de ocupație au a obstrucționat funcționarea parohiilor noastre în orice mod posibil, prin exercitarea de presiuni asupra administratorilor proprietăților parohiilor, prin forță brută sau cu ajutorul unor instanțe de judecată controlate de autorități, care au înlăturat posibilitatea parohiilor de a presta servicii (religioase) sau de a desfășura alte activități specifice”.
În urma anexării ilegale a Peninsulei Crimeea de către Rusia, autoritățile de ocupație au refuzat să înregistreze eparhia din Crimeea a Bisericii Ortodoxe Ucrainene a Patriarhiei Kiev (BOUPK), pretextând că aceasta nu se conformează legislației rusești.
Imediat a urmat o campanie de hărțuire și intimidare a ortodocșilor ucraineni, instrumentată de autoritățile de ocupație, probabil cu sprijinul serviciilor secrete rusești.
Astfel, în 2014, bărbați înarmați au atacat și jefuit bisericile BOUPK din Perevalne (Anğara), Sevastopol (Aqyar), Krasnoperekopsk (Yañı Qapı) și Kerci (Keriç). Totodată, preoții și credincioșii ortodocși ucraineni din parohiile BOUPK au fost hărțuiți și supuși unor presiuni brutale pentru a accepta transferul la Patriarhia Moscovei.
În urma acestor presiuni, în anul 2014, eparhia din Crimeea a Bisericii Ortodoxe Ucrainene a pierdut 38 dintre parohiile sale – fie prin trecerea acestora la Patriarhia Moscovei, fie prin plecarea din Crimeea a preoților și credincioșilor ucraineni care au refuzat să primească documentele de identitate rusă.
În 2016, autoritățile rusești de ocupație din Crimeea au decis ca ierarhii și preoții Bisericii Ortodoxe Ucrainene a Patriarhiei Kiev să nu mai slujească în catedrala din Simferopol (Aqmescit), care a fost închisă de autorități. BOUPK a fost obligată să plătească o amendă de 500.000 de ruble pentru că nu s-a înregistrat conform legislației rusești (!).
În 2019, Comitetul pentru Drepturile Omului al Națiunilor Unite a solicitat Rusiei să oprească operațiunile de evacuare a catedralei din Simferopol și a administrației Bisericii Ortodoxe Ucrainene a Patriarhiei Kiev.
Rusia a ignorat solicitarea și la 11 mai 2023, executorii judecătorești ai autorităților rusești de ocupație, care acționau în numele Fondului Proprietății de Stat (instituție rusească), au intrat cu forța în catedrală și în clădirea administrativă a Bisericii Ortodoxe Ucrainene a Patriarhiei Kiev, au evacuat clericii și personalul administrativ și au sigilat intrările. În urma evacuarii Arhiepiscopul Kliment, reprezentantul Bisericii Ortodoxe Ucrainene a Patriarhiei Kiev a declarat că Eparhia Crimeea „a încetat efectiv să mai existe”.
Prigoana declanșată de Moscova împotriva tătarilor musulmani din Crimeea
Biserica Ortodoxă a Ucrainei a fost victima principală a acțiunilor autorităților rusești de ocupație. Totodată, și alte entități religioase ale minoritățile din peninsulă au fost supuse prigoanei. Astfel, numărul organizațiilor religioase înregistrate în Crimeea a scăzut cu 35% între 2014 și 2022.
În 2016, Parlamentul Rusiei a adoptat amendamente legislative care au făcut ca rugăciunea, predicarea sau diseminarea materialelor religioase în afara locurilor special desemnate de autorități sau fără permisiunea oficială din partea autorităților rusești să reprezinte o infracțiune pedepsită.
O altă țintă importantă a acțiunilor de discriminare organizate de autoritățile rusești de ocupație a fost comunitatea musulmanilor din Crimeea, formată în majoritate covârșitoare de tătari.
În temeiul legislației rusești, care a fost pusă în aplicare în mod ilegal de către autoritățile rusești de ocupație din Crimeea, lăcașuri de cult precum moscheea din Zavitne (Yanış Taqıl) au fost închise. Din 2023, zeci de persoane de religie musulmană s-au confruntat cu proceduri administrative, anchete și aplicare de amenzi pentru activitatea de misionariat musulman.
Forțele de ocupație rusești din Crimeea au perturbat în repetate rânduri rugăciunile de vineri în comunitatea tătarilor musulmani, operând verificări arbitrare ale documentelor musulmanilor prezenți la rugăciune în moschei. Totodată, autoritățile de ocupație rusești au realizat razii și percheziții care s-au soldat cu distrugeri de bunuri materiale în locuințele tătarilor din Crimeea, în căutarea de literatură religioasă musulmană.
Peste 100 de tătari din Crimeea au fost urmăriți penal pentru acuzații nefondate legate de terorism. Mulți dintre ei au fost condamnați de instanțele militare din Rusia și condamnați la pedepse cu închisoarea de până la 24 de ani, pe care le execută în Rusia, cu încălcarea flagratntă a dreptului internațional umanitar.
Distrugerea presei libere din Crimeea
Conform raportului emis de Amnesty International, încă din martie 2014, canalele de televiziune și radio în limba ucraineană din Crimeea au fost blocate, scoase din emisie și înlocuite de mass-media controlată de regimul de la Kremlin. Singurul ziar independent în limba ucraineană rămas, „Krymska Svitlytsia”, a fost interzis și închis. Presa în limba tătără din Crimeea a fost de asemenea afectată de abuzurile comise de autoritățile rusești de ocupație . Popularul canal de televiziune ATR a încercat să se înregistreze pentru funcționare de mai multe ori, dar cererea i-a fost respinsă în mod arbitrar.
La 26 ianuarie 2015, aproximativ 30 de polițiști mascați și înarmați, din Poliția ocupantului rus, precum și 10 oficiali de la Comitetul Rus de Investigație și de la FSB (Serviciul Federal de Securitate, fostul KGB) au percheziționat birourile televiziunii ATR timp de mai multe ore. Acțiunea a fost brutală și a perturbat emisia postului, anchetatorii confiscând computerele și serverele televiziunii. Jurnaliștii de la ATR TV au declarat pentru Amnesty International că au primit avertismente telefonice neoficiale în legătură cu difuzarea unor materiale despre abuzurile comise de invadatorii ruși asupra comunității tătare din Crimeea. În cele din urmă, televiziunea ATR a fost obligată să părăsească Crimeea și să se refugieze în Ucraina. Emisia pentru Crimeea a încetat.
În decembrie 2020, proprietarul ATR TV, Lenur Islyamov, a fost condamnat în lipsă la 19 ani de închisoare pentru fals.
Înainte de simulacrul de referendum (care nu a fost recunoscut de comunitatea internațională) privind statutul Crimeei din 2014, trupe paramilitare din așa-numita „forță de autoapărare” din peninsulă au declanșat o campanie de violență care a vizat activiștii pro-ucraineni și care s-a soldat inclusiv cu dispariția mai multor jurnaliști ucraineni din Crimeea.
În 2015, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) a raportat că libertatea presei în Crimeea a fost la un „minim din toate timpurile”, deoarece jurnaliștii de la cel puțin 13 instituții media au fost amenințați, atacați, interogați sau răpiți.
Instanțele de judecată controlate de Rusia au fost, de asemenea, folosite pentru a împiedica libertatea presei.
În septembrie 2017, jurnalistului ucrainean Mykola Semena a primit doi ani și jumătate de închisoare cu suspendare pentru „amenințarea integrității teritoriale a Federației Ruse” (!) prin acțiunile lui publice împotriva ocupantului rus și a anexării ilegale a Crimeei de către Rusia.
La 18 ianuarie 2020, polițiștii de frontieră ruși i-au interzis jurnalistului Taras Ibrahimov să intre în Crimeea, din Ucraina continentală. De asemenea, i-ai transmis un avertisment scris prin care îi solicitau să nu mai încerce să intre în Crimeea până în 2054, sub amenințarea că va fi urmărit penal conform legislației ruse.
Autoritățile rusești de ocupație din Crimeea au interzis funcționarea rețelelor de socializare Facebook și Instagram, pentru a bloca accesul la informații reale despre războiul din Ucraina.
Totodată, în Crimeea se aplică legislația rusească prin care se interzice difuzarea informațiilor reale despre războiul din Ucraina, despre crimele comise de militarii ruși în Ucraina, sub pretextul că aceste informații ar fi false și ar afecta imaginea Armatei Ruse. Difuzarea „cu bună știință” a acestor informații este considerată „crimă” și se pedepsește cu amenzi mari, care variază între 700.000 și 5.000.000 de ruble (5.220 – 37.283 de dolari SUA) și închisoare de la 3 la 15 ani.
Concluziile Raportului Amnesty International privind abuzurile comise de ocupanții ruși în Crimeea
Amnesty International consideră că vreme de 10 ani, Rusia a pus sitematic în aplicare politici menite să modifice componența etnică și să suprime identitățile naționale non-ruse din Crimeea. Prin transfer de populație și politici coercitive care vizează minoritățile, Moscova a căutat să dilueze și să elimine identitatea tătară ucraineană și din peninsula Crimeea.
Modificări ale curriculumului școlar și eradicarea aproape totală a predării limbii ucrainene sunt concepute pentru ca regimul lui Putin să se asigure că generațiile mai tinere nu vor mai avea cunoștințele și conștientizarea necesare pentru a se împotrivi planurilor și propagandei Kremlinului cu privire la istoria, prezentul și viitorul Crimeei.
Totodată, ocupantul rus a redus la tăcere presa independentă, a suprimat minoritățile religioase și practicile lor de cult și a interzis sărbătorile culturale ale comunităților ortodoxe ucrainene și musulmane tătare.
Omogenizarea etnică, religioasă și culturală, implementată în mod abuziv în Crimeea, a fost susținută de o campanie concertată de urmăriri penale sub motive false și de hărțuirea și intimidarea adversarilor politici din peninsulă.
Liderii Rusiei au disprețuit constant existența poporului ucrainean sau a statului ucrainean. Politicile Rusiei în Crimeea, în cei peste 10 ani de ocupație, arată că acest dispreț nu se limitează la declarații politice. Apar dovezi evidente ale unor politici similare desfășurate în alte zone ocupate de Rusia în Ucraina. De exemplu, Amnesty International a documentat situația flagrantă de îndoctrinare și constrângere efectuate de autoritățile ruse în școlile din părțile ocupate ale regiunilor Zaporojie și Herson, precum și din alte teritorii ocupate.
Refuzul Rusiei de a oferi acces unor monitori internaționali independenți a permis comiterea acestor încălcări flagrante ale dreptului internațional umanitar și ale drepturilor omului, făcând ca abuzurile și crimele să fie subraportate sau deloc raportate.
Concluzia noastră
Din documentul Amnesty International rezultă că acțiunile Rusiei în Crimeea și teritoriile ocupate în Ucraina au caracteristicile specifice purificării etnice implementate de bolșevicii lui Stalin și de naziștii lui Hitler. Prin aceste acțiuni, Rusia amenință existența unor comunități întregi de ucraineni și tătari și a modurilor de viață ale acestora.
Regimul de la Moscova, controlat de criminalul de război Vladimir Putin, este un regim de dictatură personală, criminal și de factură nazistă, care încalcă flagrant legislația internațională cu privire la drepturile omului și pune în pericol civilizația umană și Lumea Liberă.
Ceea ce Rusia comite în Crimeea s-ar întâmpla și într-o Românie ocupată de ruși ori intrată în sfera de influență a Rusiei!
Idioții utili și ticăloșii de pe plaiurile mioritice, mercenarii din presa românească, extremiștii conduși de George Simion și de Diana Șoșoacă, autoproclamații „suveraniști”, și toți cei care colportează marotele propagandei putiniste în agora românească sunt slugile criminalului de război Vladimir Putin. Prin acțiunile lor, acești derbedei pun în pericol națiunea română și statul român, ajutându-l pe Putin să-ți extindă influența în țara noastră!
Încheiem prin a reaminti că 2024 este un an electoral foarte important pentru România. Nu vă spunem pe cine să votați. Însă dacă vă iubiți cu adevărat familia, copiii și țara, nu dați votul acelor politicieni care, prin discursul politic, prin poziționările publice și prin acțiunile lor, s-au dovedit a fi slugile lui Putin!
