Cu imnul întipărit în minte și culorile în suflet. Cu zeci de mii de fani ale căror tresăriri, emoții, rugi și suferințe nu are cum să le ignore. Cu minute de joc ce i se deschid de fiecare dată în față ca un caiet curat, perfect pentru a scrie povești nenumărate, memorabile. Uneori integralist, alteori rezervă, dar întotdeauna cu sufletul alături de echipă. Cu gândul la un singur club, fie bine, fie rău.
Acesta este portretul-robot al unui fotbalist îndrăgostit de echipa lui. Iar SuperLiga vine cu nenumărați eroi care se potrivesc acestei descrieri…
Verifică toate cotele Superbet pentru meciurile din SuperLigă ale weekendului!
Fotbaliști îndrăgostiți de echipele lor
Atunci când un fotbalist e asociat cu un club, înseamnă că a reușit să-i marcheze în mod pozitiv istoria. În tumultul transferurilor de anvergură și al goanei constante după mai bine, fidelitatea față de o echipă e poate cea mai frumoasă formă de dragoste din fotbal. Cine sunt eroii SuperLigii?
Poate în timp ce citeai aceste rânduri, deja ți-au apărut în minte câteva figuri notabile. În luna iubirii, iată câțiva fotbaliști români îndrăgostiți de echipele lor.
Cristian Săpunaru, un portdrapel al Rapidului, a fost împreună cu giuleștenii și în perioada de glorie (anii 2006-2008), dar și în vremurile tulburi și, mai apoi, la revenirea pe prima scenă a fotbalului românesc. E un simbol al formației din Giulești și totodată unul dintre cei mai importanți jucători. Atunci când va pleca de la clubul alb-vișiniu, el va lăsa un gol imens. Amintirile, reușitele, momentele în care a fost decisiv sau acelea în care a cântat cot la cot cu galeria vor rămâne mereu. O durere? Nu a câștigat niciun titlu cu Rapid. O bucurie? Dacă Rapidul ar avea un chip, șanse mari să fie al lui.
Ciprian Deac, bistrițeanul dedicat trup și suflet lui CFR Cluj, e un pilon pentru formația din Gruia. E un stâlp de susținere al echipei și un reper pentru fani. A jucat peste 450 de partide pentru clujeni în toate competițiile, timp în care a marcat peste 85 de goluri și a pasat decisiv de zeci de ori. De șapte ori a ridicat trofeul campionatului împreună cu echipa sa, plus două Cupe și 5 Supercupe. Un super-erou dedicat. Chiar și așa, partidele în care a jucat n-au fost numai victorii; au fost și momente în care a știut să piardă cu capul sus.
Alexandru Mitriță e craiovean în acte și Leu în Bănie cu sufletul. Cariera de fotbalist l-a purtat peste tot prin lume, dar dragostea pentru Universitatea Craiova rămâne de neclintit. A jucat 17 meciuri în sezonul 2017-2018, 32 de partide în prima parte a episodului 2018-2019 din SuperLigă (în care a marcat nu mai puțin de 18 goluri), iar odată cu reîntoarcerea din 2023 în rândul juveților, a marcat un gol la fiecare aproximativ 250 de minute.
Ionuț Larie a văzut în Farul un far pentru cariera lui. Uneori, a fost dus de val departe, dar Farul l-a chemat înapoi. S-a format ca jucător împreună cu echipa de la malul mării: între 2006 și 2010 a jucat doar 22 de partide, dar în inima lui s-a înfiripat ceva. Mai apoi, între 2010 și 2014, a jucat 111 meciuri pentru Viitorul. Din 2021, s-a întors acasă, la Farul – un trofeu l-a chemat. Și cine știe câte alte reușite vor urma…
Roland Niczuly parează gol după gol din 2016 încoace pentru Sepsi. O amuletă norocoasă a covăsnenilor, se confundă deseori cu clubul de ale cărui culori e îndrăgostit. De două ori a câștigat Cupa și tot de două ori Supercupa împreună cu formația din Sfântu Gheorghe, iar banderola de căpitan e o recunoaștere a respectului față de echipă și a pasiunii pentru fotbal.
Ionuț Neagu, gălățean de fel, nu avea cum să nu se îndrăgostească de Oțelul. E echipa lui de-acasă și e o trupă simbolică pentru fotbalul românesc, deci ecuația a fost simplă încă de la început. Și-a început cariera de senior în tricoul Oțelului, unde a jucat la echipa mare din 2009 până în 2013, moment care a coincis cu intrarea în insolvență a clubului și declinul. În 2020, s-a întors acasă, la propriu și la figurat, și și-a ajutat trupa să promoveze în SuperLigă. Cu pași mici, dar siguri, Oțelul e acum, din nou, în lumina reflectoarelor. Cu Neagu în teren, Oțelul a câștigat primul titlu la capătul sezonului 2010-2011, dar și Supercupa în 2011-2012.
Valentin Țicu este un produs al secției de juniori de la Petrolul Ploiești, deci clubul îi e ca o a doua familie. Încet-încet, a crescut alături de lupii galbeni: și-a făcut debutul la seniori în 2018, pe vremea când Petrolul era în liga a treia, iar 5 ani mai târziu, în martie 2023, înscria primul gol în SuperLigă tot în tricoul găzarilor. Constanță, muncă și multă răbdare, cam asta ar fi rețeta succesului pentru jucătorul născut, crescut și maturizat la Ploiești. Și la propriu, și la figurat. Banderola de căpitan îi aparține, și are doar 23 de ani.
Costin Amzăr, la puțin peste 20 de ani – a crescut alături de Dinamo și și-a văzut echipa și în agonia ligii secunde, și în extazul victoriilor și al promovării înapoi în SuperLigă. Alături de câinii roșii, Amzăr a petrecut și o parte din cariera de junior. Iar debutul în fotbalul mare l-a făcut tot în tricoul lui Dinamo, în august 2021, în partida din SuperLigă contra CS Mioveni. În sezonul curent, a făcut parte din primul 11 în 79% din meciuri. Viitorul e al lui.
Radu Negru are 24 de ani, iar ultimii 6 i-a petrecut în tricoul echipei mari a lui FCU Craiova 1948. A fost format tot la trupa din Bănie, căreia i-a dedicat junioratul, iar de-a lungul anilor a jucat peste 140 de partide la seniori. A făcut parte din echipa de start în jumătate din meciurile acestui sezon. Pentru el, dragostea adevărată e Craiova.
Cotele Antepost pe SuperLigă sunt la un click distanță!
Să joci pentru un club cu atât de multă pasiune și dedicare, meci după meci, încât să ajungi să fii asociat cu istoria și energia acelui club e o reușită imensă. Uneori, cântărește mai mult decât cel mai dorit trofeu, ridicat la sfârșit de sezon în campionat. Poate fanii uită un an, un titlu, uită un meci, o victorie ușoară sau un egal, dar nu uită o față care a dat totul pe teren, pentru care clubul e familie și fanii, sursă de energie.
