Dragii mei, am ajuns să trăim vremuri tulburi. Zile în care poporul acesta s-a dezvățat să gândească. Nu mai vrea să citească, să fie fericit și să râdă.
Sunt timpuri în care prostia și incultura sunt la putere. Iar noi avem din ce în ce mai puțină demnitate.
Momente în care politicienii ne umflă cu promisiuni grandioase, dar nu se face nimic pentru țară.
Vremuri în care nu ne mai respectăm rădăcinile, trecutul, părinții și strămoșii. Ci doar ne urâm noi între noi, ca și cum numai umbra noastră ar trebui să rămână pe străzi.
Așa că ne înjurăm neamul, istoria și limba. Iar pe preoți îi scoatem din biserici cu bâta, de parcă nici de credință nu mai avem nevoie.
Îl desființăm pe Eminescu, condamnăm cultura și cartea, gândindu-ne doar la burțile noastre pline de mici și bere.
Ne închinăm prostiei, incompetenței și analfabetismului, respectându-i pe trădători și necărturari, ca și cum ne-am dori să rămânem sclavi toată viața.
Dar asta-i oare vrerea noastră?
Să devenim un popor fără minte și fără viitor?
Un popor care odată a luptat pentru identitatea lui și a riscat atunci când a fost nevoie pentru țară.
E timpul să ne recuperăm iarăși demnitatea și să apărăm tot ce înseamnă românesc!
Ca dușmanii acestui popor să înțeleagă odată pentru totdeauna că noi suntem stăpâni aici, iar dreptul nostru de-a fi ROMÂNI nu ni-l poate răpi nimeni.
Cu el ne-am născut și cu el vom muri!
