Istoria face, totuși, dreptate: funeraliile lui Ion Iliescu au fost un eșec total din punct de vedere al participării populare. Mai puțin de 1.000 de oameni au însoțit scriul fostului președinte în cele două zile în care acesta a fost expus la Palatul Cotroceni și apoi dus la Cimitirul Ghencea Militar. Nicio asemănare cu onorul formidabil pe care poporul român l-a dat „inamicilor” săi istorici în 1995 (Corneliu Coposu) și 2017 (Regele Mihai)!
La începutul anilor ’90, personajele cele mai înjurate, detestate și demonizate de Ion Iliescu și de regimul său cripto-comunist, regrupați sub stindardul Frontului Salvări Naționale (FSN), au fost Corneliu Coposu, Regele Mihai și Ion Rațiu. O propagandă înfiorătoare a fost declanșată de regimul Iliescu împotriva celor trei.
„Domnule Copoiu, nu-mi puneți sula-n coaste!”
Instalat de la început în fruntea reînființatului PNȚCD (fostul PNȚ interbelic), Corneliu Coposu a fost spaima numărul 1 a lui Ion Iliescu, în plan intern. Celebră a rămas expresia folosită de dihorul sovietic la adresa fostului deținut politic, la prima confruntare din ianuarie 1990: „Domnule Copoiu, nu-mi puneți sula-n coaste!”.
De fapt, Coposu nu-i punea nicio sulă-n coaste, ci îi pretindea un minim comportament democratic, într-o vreme când Iliescu încerca să impună o „democrație originală”, un „comunism cu față umană”.
Pe 29 ianuarie 1990, într-o zi de luni, ca reacție la marele miting organizat de partidele istorice (PNȚCD-Coposu, PNL-Câmpeanu, PSDR-Cunescu) cu o zi în urmă în Piața Victoriei, banda lui Ion Iliescu a organizat un asediu de tip bolșevic asupra sediului PNȚCD din Piața Rosetti. Alde Gelu Voican Voiculescu, Dan Iosif, NS Dumitru, Sergiu Nicolaescu și Cazimir Ionescu au fost trimiși să aducă „batalioane de asalt” din marile fabrici bucureștene (IMGB, Republica, 23 August, Semănătoarea etc.). Zeci de mii de idioți, precursori ai minerilor din lunile următoare, au dat buzna în centrul Capitalei, bucuroși să spargă capete de țărăniști. Câteva mii au înconjurat sediul PNȚCD și amenințau să-i linșeze pe cei din interior, în frunte cu președintele Corneliu Coposu și secretarul general Liviu Petrina. Nu apăruse încă „burghezul occidental” Ion Rațiu, cel care, evident, nu mâncase salam cu soia…
Ca soluție la problema creată chiar de instigatorul bolșevic Ion Iliescu (cel școlit 5 ani la Moscova), Guvernul condus de Petre Roman (fiul comiternistului Valer Roman, altă canalie moscovită) l-a evacuat pe Corneliu Coposu din sediul PNȚCD cu un TAB al armatei române. Se repeta scena cu Ceaușescu, din 25 decembrie 1989! Și trecuse doar o lună… Intenția era de a-l prezenta pe Coposu ca pe un Ceaușescu 2, când de fapt acel rol era jucat de Iliescu.
Atunci, pe 28-29 ianuarie 1990, a avut loc, discret și prima mineriadă: câteva mii de ortaci au fost aduși din Valea Jiului pentru a întări „forțele muncitorești” chemate să pună cu botul pe labe opoziția politică. Prim-planul l-au luat însă brutele bucureștene, mai ales cu sloganul „IMGB face ordine!”, dublat de „Nu ne vindem țara” („suveraniștii” vremii), „Noi muncim, nu gândim” și „Moarte intelectualilor!”.
A mai existat și o a doua „mineriadă de încălzire”, pe 18-19 februarie 1990, când ortacii au revenit în Capitală pentru a înăbuși protestele anti-guvernamentale care se întețeau.
Au urmat câteva luni teribile, cu violențele inter-etnice de la Târgu Mureș (15 martie), campania electorală agresivă pentru alegerile din „duminica orbului” (20 mai) și marea mineriadă care a oripilat planeta (13-15 iunie).
În campania electorală, Corneliu Coposu (președintele PNȚCD), Ion Rațiu (candidatul partidului la alegerile prezidențiale) și alți lideri țărănști au trăit permanent cu amenințarea linșajului, indiferet că mergeau în Buzău, Vaslui sau Sălaj. Grupuri FSN-iste, instigate de la centru și susținute de organizații locale precum Vatra Românească, distrugeau orice întâlnire a reprezentanților PNȚCD cu alegătorii.
Pe 14 iunie, casele în care locuiau Corneliu Coposu și Ion Rațiu au fost devastate de mineri.
În luna decembrie a aceluiași an 1990, Regele Mihai a fost umilit la Aeroportul Otopeni, nefiind lăsat să intre în țara pe care o condusese până pe 30 decembrie 1947, când fusese constrâns să abdice și să plece într-un lung exil.
Extraordinara primire pe care i-au făcut-o românii Regelui în 1992 (peste o jumătate de milion de oameni l-au aclamat pe traseul din București) a determinat regimul Iliescu să nu mai permită o a doua descindere de acest fel.
În 1994, micul convoi al Regelui Mihai a fost urmărit, blocat și întors din drum, pe autostrada București – Pitești. Suveranul voia, ca de fiecare dată, să ajungă la Curtea de Argeș, la mormintele familiei sale.
Nici în noiembrie 1995, când a murit Corneliu Coposu, Regele n-a fost lăsat să intre în țară, pentru a participa la funeraliile Seniorului.
Cei care n-au putut fi opriți de regimul Iliescu au fost zecile de mii de români veniți să-i aducă un ultim omagiu martirului Corneliu Coposu. La catafalcul așezat în sediul din Piața Rosetti s-au format cozi uriașe, oamenii stăteau și câteva ore pentru a ajunge lângă sicriu și a aprinde o lumânare. În ziua înmormântării, pe 14 noiembrie, străzile Capitalei erau pline de oameni cu lacrimi în ochi.
De o căldură asemănătoare a avut parte și Regele Mihai, când a fost adus din Elveția și înmormântat la Curtea de Argeș (16 decembrie 2017).
Nici pentru Corneliu Coposu, nici pentru Regele Mihai n-au fost decretate funeralii de stat, zile de doliu național sau alte onoruri oficiale. Guvernele care ar le-fi putut institui, dar n-au făcut-o, erau conduse de Nicolae Văcăroiu, respectiv Mihai Tudose (ambii de la PSD), sub președinții Ion Iliescu / Klaus Iohannis.
În schimb, funeralii de stat și doliu național i-au fost rezervate lui Ion Iliescu, în 5-7 august 2025.
Dar adevăratul onor a fost dat de cetățenii României: zeci de mii pentru Corneliu Coposu și Regele Mihai, vreo 700-800 pentru Ion Iliescu.
În cazul celui din urmă, a fost văzută o singură persoană cu lacrimi în ochi în ziua înmormântării: ziarista Sorina Matei, angajată la Aleph TV (televiziunea-fantomă a lui Adrian Sârbu), dar care transmitea cu sughițuri pentru România TV.
VIDEO: Imagini de la funeraliile celor trei: Corneliu Coposu (1995), Regele Mihai (2017) și Ion Iliescu (2025)
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
CITIȚI ȘI:
* „Specialii” ne fac „campionii lenei” în UE: românii – cea mai scurtă viață profesională
