Din partea de sus a ecranului încep să curgă, în mod dezordonat, globulețe ticsite cu văcuțe zglobii, care cad imediat cu viteză spre subsol. Văcarul-jucător, cu creștetul chel, păr pe tâmple și mustață neagră răsfrântă sub formă de semilună spre colțurile buzelor, se chinuie din răsputeri să stăpânească aparatul și să le așeze de așa natură încât să formeze o linie câștigătoare în raport cu banii investiți în cireadă.
Juca pe BET 500. Adică, 5 lei pierduți la fiecare apăsare pe buton, în lipsa oricăror combinații câștigătoare. Iar pe măsură ce nu obținea nimic, presa cu tot mai multă putere tasta roșie pătrățoasă. Într-un târziu, revoltat de absența profitului scontat, o plesnește în cascadă, într-un ritm susținut. Ecourile trosnetului se împrăștie în întreaga sală cu zgomotul produs de o petardă răsuflată. Omul asudă persistent la subsuori și pe frunte și se lansează într-o ploaie de înjurături.
S-a enervat inutil, fiindcă nu semnase anterior vreun contract cu văcuțele nărăvașe, nedornice să-i asculte dorințele de aliniere perfectă ca la revista de front din armată. Și nici nu primise vreo promisiune din partea lor sau a altcuiva că, după ce-și investește cașcavalul acolo, inclusiv lanțurile și ghiulurile din aur, va încasa dublul lui cu tot cu dobânda aferentă. „Diavolul m-a pus să bag banii în el! Cum vede banul că flutură, îl și înhață”, și-a spus el sieși.
Ca un făcut, apare deodată din spate un alt „expert” în văcuțe. Și el răvășit odată cu trecerea vremurilor, cu părul sur parțial căzut, în urma suferințelor provocate de acestea de-a lungul anilor de carieră dedicați lor. Deschide dialogul cu amicul său de suferință, concentrat pe câmpul de joc. „Dă ceva?”, îl întreabă pe văcarul-jucător. „Dă pe dracu`! Mi-a mâncat două milioane!”, îi răspunde el. Vine automat și remarca antrenorului-nejucător: „Păi, mai mângâie-o și tu! Cum vrei să-ți dea?!”.
Atunci, stimulat cu tărie de pe margine de tehnician, văcarul-jucător mai bagă 100 de lei în aparat, își scuipă flegma în palma stângă, de parcă ar fi urmat să împlânte aracul în pământ pentru a înălța o claie cu fân, și se pune să „mângâie” ecranul cu văcuțe, cu rugăminți calde: „Hai, văcuțo!”, „Hai, văcuțo!”.
Mai are un pic și îmbrățișează aparatul cu văcuțe virtuale. Mai întâi, palma îi patinează pe sticla securizată. Apoi, sticla începe să scârțâie sub efectul frecării.
Nu se alege cu nimic. Rămas lefter, își povestește, în câteva minute, toată istoria de văcar-jucător: și-a tocat în aparat și banii de întreținere, și-a amanetat și bijuteriile, dar și pe cele ale soției. Aceasta l-a amenințat cu divorțul.
„Mai am un lanț, ăsta de la gât” – și i l-a arătat antrenorului-nejucător. Acesta i-a replicat: „Ei, acum vezi și tu! Știi ce trebuie să faci. La văcuțele astea, să nu te mai duci niciodată, pentru că, în loc să le mulgi tu, te mulg ele pe tine de fiecare dată”.
