Primarul din Mangalia a primit o șpagă de 500.000 de euro, contra eliberării de autorizații de construcție. Majoritatea românilor au văzut 500.000 de euro la un loc doar în filmele cu mafioți. Nu și Radu Cristian, care a calculat că numai o șpagă valorează atât.
Chestia e că acele construcții erau deja construite, asta ca ilegalitatea să capete și dimensiunea absurdului.
Individul e primar la Mangalia din anul 2012. Nu vreau să mă gândesc câte șpăgi i-au trecut prin mână și câte construcții s-au construit nelegal. Îmi amintește de alt primar grețos de corupt, Cătălin Cherecheș, care pretindea mită pentru a-și îndeplini atribuțiile.
Radu Cristian e de la PNL, dar nu contează, corupția și jaful fiind tradiție transpartinică, de la tata Iliescu. Cristian s-a gândit să-i prindă din urmă pe colegii cu tunul de 135 de milioane de euro, pentru microbuze. Prea era ciuca miștourilor, ăla de nu poate ciordi și el niște amărâte de sute de mii de euro.
Cristian e primar la Mangalia de patru mandate. Și pentru că este un necorupt gospodar, sub bagheta sa magică, orașul a decăzut. Ajung de câteva ori pe an la Mangalia și pot aprecia dinamica ruinării acestui oraș minunat, dar parazitat de un corupt care a distrus turismul de la Callatis. Nu o spun eu, ci oameni de-ai locului, care au prins și vremuri bune.
Asta e România profundă. Primari care nu înțeleg că singura preocupare a unui edil trebuie să fie prosperitatea comunității și bunăstarea oamenilor. Încă de când cerșesc voturile, indivizii ăștia se gândesc ce și cum să fure. E sigurul scop pentru care se tăvălesc pe jos, doar să ajungă primari. Jupâni de sclavi pe plantație, cum ar veni. Nu fac nimic pentru comunitate, pe care o adâncesc în șomaj, sărăcie și umilință.
Radu Cristian e definitoriu pentru această paradigmă otrăvitoare a administrației locale din România. Sigur, astfel de personaje nu fură doar pentru ei. O parte din bani merg mai departe, spre partid, la șefii care i-au plantat acolo. Ăștia urlă că vor Programul „Saligny” înapoi. De ce? Ca să aibă ce să fure!
