Oamenii mici au mize mici. Oamenii mari au mize mari și, dacă sunt inteligenți și de bună credință, pot reuși. Cu o condiție: să fie Oameni!
Balamucul general e bine instalat în întreaga lume. Puțin i-a mai rămas să-și atingă apogeul, ca apoi să crape. Cu sau fără grație. Molime, războaie, incendii, crime, trădări. Tot soiul de creaturi abjecte au misiunea de a ține omenirea în frică, teroare, deznădejdi.
Ca întotdeauna, lumea continuă să fie împărțită între servitorii binelui și servitorii răului, între cei ai adevărului și cei ai minciunii, între cei ai luminii și cei ai întunericului. Sigur, proporția nu e egală. Nu a fost niciodată.
Pentru unii a fost prilejul perfect de a pierde tot, de la minte până la suflet. S-au dus după fente și au rătăcit cărarea. Pentru alții a fost o ocazie binecuvântată, descoperitoare de sine, de unire deplină cu sinele lor, de înțelegere a adevărului pe cât de evident, pe atât de mut.
Acum, țara în care m-am născut, în care am ales să trăiesc până la capăt și pe care o iubesc fără explicații funcționează pe principul ”Doamne-ajută!”. Căci doar El ne mai poate ajuta să ieșim, câți vom ieși, teferi la trup, la minte și la suflet, din beciul întunecat și rece în care lăcomia și paranoia servitorilor întunecați ne-au aruncat. Și vom ieși!
Frustrarea, autosuficiența și limitarea la nonvalori sunt combustia săracă a trancănelilor nesfărșite. Lupii îmbrăcați în oi, oile îmbrăcate în lupi, năpârcile, șerpii veninoși, dihorii apasă pe accelerație până la podea, deși în față, la o distanță mult mai mică decât cea apreciată de ei, au un zid. Un ultim zid. Un zid al istoriei dincolo de care nu vor trece. Și ei știu asta.
Peste drum, misecuviniștii, oportuniștii, narcisiștii, lebedele negre cu rochițe albe, balerinii de operă recrutați din talcioc, chelnerii băieților de aici și de dincolo par dezorientați, ușor înfricoșați și cert depășiți de rapiditatea cu care nisipurile se mișcă. La ceaiul de seară sunt mobilizate și reșapate aproape toate lichelele pe care istoria recentă le-a trimis la cabină.
Între cele două tipuri de entități există un numitor comun: nu sunt proști, că nu niște proști au putut aduce lumea unde e acum, dar nu au caracter. Niște mașinuțe dezumanizate cărora demnitatea, onoarea, curajul, etica, moralitatea le rămân marile necunoscute. Nu oamenii deștepți ne lipsesc, ci oamenii deștepți cu caracter!
Pe scurt, țara e bolnavă. Bolnavă rău. De 30 și ceva de ani, vracii de ocazie au refuzat s-o vindece, iar maladia a cuprins țesutul. Unii înflăcărați instigă la răzvrătire față de alte națiuni care, în închipuirea lor, ar face jocuri inclusiv pe seama noastră. Greșit. Văicărelile nu sunt altceva decât dovada neputinței.
Îngrijiți-vă gradina, arați ogorul, desțeleniți-l de buruienile otrăvitoare și de rădăcinile putrezite, puneți sămânță sănătoasă și apoi bucurați-vă de roade! Se va face lumină!
Toate alegerile electorale ce vor urma vor fi egale cu un mare ZERO în lipsa reformei fundamentale care ne e cu adevărat de trebuință: Reforma Morală. Pe o fundație alterată nu se poate construi nimic trainic nici economic, nici social.
Restul e maculatură. Pardon, literatură.
