Pe 21 decembrie 1989, cuvântarea lui Ceauşescu s-a încheiat la ora 12.51, cu Piaţa aproape goală. Eşecul mitingului a declanşat nebunia dictatorului. Fragment din volumul “Sfârșitul Ceaușeștilor” (Editura Adevărul, 2010).
În loc să caute o soluţie pentru a ieşi din scenă măcar în ultimul ceas, Ceaușescu a încercat să-şi pregătească rezistenţa. Deşi ştia că agenţii sovietici şi cei occidentali strâng laţul în jurul lui, iar românii începuseră să simtă gustul revoltei, dictatorul şi-a închipuit că poate transforma sediul CC al PCR într-o fortăreaţă. De aceea, a dat ordine de înăsprire a represiunii. Punctul de comandă era chiar în sediul CC.
Secretarul Mihai Hîrjău avea să constate: “După scurtă vreme, Ceauşescu a văzut că nu mai are cui vorbi şi nu mai poate sta în balcon. A trebuit să revină în interior, pentru că lumea deja degajase Piaţa. Practic, era paralizat. Nu a mai putut să vorbească. I-a dat ordin lui Milea să cheme Armata. În acelaşi timp, am văzut cum din Palatul Regal şi din părţile laterale au apărut nişte trupe îmbrăcate în albastru, cu nişte scuturi. Cele câteva sute de militari au ocupat Piaţa. Au apărut şi vreo 10–12 cisterne de la salubrizare. Între timp s-au cristalizat nişte grupuri de participanţi care se pregăteau să pătrundă în faţa clădirii”.
Aşa a început Revoluţia în Bucureşti. La Piaţa Romană, la Piaţa Rosetti, la Intercontinental şi la Sala Dalles s-au format primele grupuri de demonstranţi. Ceauşescu a cerut Armatei să împrăştie “elementele huliganice” care încercau să-şi consolideze poziţiile la Piaţa Romană şi la Universitate.
***
Constantin Manea, şeful de cabinet al lui Ceauşescu, declara în 1993: “Toată după-amiaza, Ceauşescu a avut o perioadă tensionată. Nu s-a mai odihnit, cum avea obiceiul. I-a chemat pe Milea, Postelnicu şi Vlad. Succesiv. De mai multe ori. În final, i-a consemnat aici. La scurtă vreme le-a ordonat lor şi şefului cancelariei prezidenţiale, Silviu Curticeanu, să amenajeze trei birouri pentru a se instala un grup de tehnicieni, cu probleme de telecomunicaţii”.
În acest moment, practic, lua fiinţă Comandamentul Militar Unic, prin care Ceauşescu voia să coordoneze represiunea. Înaintea acestei decizii a avut loc o teleconferinţă furtunoasă, în care Ceauşescu dădea mână liberă acţiunilor de forţă în toate judeţele ţării.
Informat că străzile Capitalei sunt pline de protestatari, că Timişoara este pierdută complet de regimul său şi că în ţară se pregătesc mişcări de stradă, Ceauşescu încearcă să controleze situaţia prin nuclee formate în jurul organizaţiilor Partidului Comunist. În cadrul teleconferinţei de la ora 18.00, el le ordonă insistent prim-secretarilor judeţeni ai PCR să pună accent pe Gărzile Patriotice, pe civili, pe membrii de partid şi pe UTC-işti. Practic, după lăsarea întunericului, Ceauşescu ordonă un război civil.
“Să se folosească toate mijloacele şi, dacă cineva este lovit, trebuie să răspundă cu două lovituri, nu trebuie să întoarcă şi celălalt obraz. Cine îndrăzneşte să lovească, trebuie să fie lovit şi trântit la pământ, inclusiv în întreprinderi trebuie să se facă acest lucru.”
Părăsit complet de raţiune, ajunge şi la o contradicţie stupidă: “Nu trebuie să se ajungă la folosirea armelor, dar trebuie folosite toate mijloacele”.
Ceauşescu cheamă la luptă uriaşa “oaste” de membri de partid, cifrată în 1989 la circa patru milioane de oameni. “Nu există decât o singură cale – lupta. Trebuie să lămurim oamenii, care au fost înşelaţi şi sunt înşelaţi de grupările şi agenturile străine, dar să vorbim deschis şi să izolăm aceste grupări, care trebuie să fie demascate cu toate forţele. Acţionaţi deci în comun. Baza trebuie să fie grupele sau detaşamentele de apărare a proprietăţii şi avuţiei întregului popor, a socialismului şi independenţei, a suveranităţii ţării. Aceste măsuri trebuie să se îndeplinească începând din această seară, când trebuie să fie create toate aceste grupe.”
Ceauşescu le explică responsabililor PCR din judeţe pe cine trebuie să pună cu botul pe labe: “elemente reacţionare, agenţi ai ţărilor străine, care pentru un pumn de dolari sau altă valută, pentru promisiuni şi câteodată pentru o ţuică, îşi trădează ţara, îşi trădează familia, îşi trădează poporul”. Asta cu ”țuica” arată că “Nea Nicu” nu-şi pierduse, în acele clipe dramatice, instinctul – bine antrenat ca propagandist – de a-și ridiculiza inamicul.
– Va urma –
Dacă doriți cărțile lui Grigore Cartianu despre evenimentele din decembrie 1989, le puteți comanda pe E-Mag:
- „Sfârșitul Ceaușeștilor” – https://www.emag.ro/sfarsitul-ceausestilor-grigore-cartianu-adv973-539-244-1/pd/EG9450BBM/
- „Crimele Revoluției” – https://www.emag.ro/crimele-revolutiei-grigore-cartianu-biblioteca-adevarul-544-de-pagini-cr-03/pd/DFNNQ8BBM/
- „Teroriștii printre noi” – https://www.emag.ro/teroristii-printre-noi-grigore-cartianu-528-de-pagini-cr-04/pd/DVP6R8BBM/
- „Cartea Revoluției” – https://www.emag.ro/cartea-revolutiei-biblioteca-adevarul-grigore-cartianu-1008-pagini-cr-01/pd/DGVZV6BBM/