Mihail Neamțu, agitator AUR și în continuare șef la Comisia de cultură a Camerei Deputațlor, pune pe Instagram poze pocite cu inteligența artificială (AI) ale Oanei Țoiu, ca argument împotriva numirii acesteia la MAE.
În ceea ce-l privește pe individul ăsta, nu doar că nu vorbim de vreo cultură, dar nici măcar de cel mai elementar bun-simț nu mai vorbim.
Singurul argument pe care-l folosește AUR în lupta politică e pocirea: pocirea numelor, pocirea pozelor, pocirea naționalismului, pocirea tricolorului și stâlcirea a tot ceea ce înseamnă bun-simț.
***
Ieri, la Marș TV, a fost „revoluție” și voi habar n-ați avut!
Ca să convingă lumea că AUR a avut succes și a scos ceva lume în stradă, s-au difuzat imagini de la proteste trecute, cu un disclaimer mic-mic-mic „Arhivă”.
Simion și niște flăcăi, în schimb, s-au îmbrâncit cu jandarmii, așa cum îi place lui.
***
Gata, ne-am lamurit: „rezistența națională” a lui Simion a adunat vreo sută de persoane, la trei ore de la ora stabilită pentru revoluție, și oricum arăta mai mult a ședință foto.
Cum jandarmii păreau mai mulți, îți venea să te întrebi dacă nu-s ei cei care protestează.
***
După ce Simion a încercat să schimbe direcția comunicată a găștii pe care o conducea și să forțeze cordonul jandarmilor ca să ajungă la clădirea Guvernului, a afirmat că „jandarmii au încercat să creeze incidente, dând cu gaze lacrimogene”.
N-au dat cu nimic, oricum erau foarte puțini oameni, dar Simion a încercat iar o victimizare, singura chestie care-i mai iese.
Lacrimile lui Simion erau de dezamagire că nu-l mai ia nimeni în seamă.
I-a trecut repede, după ce și-a organizat ședința de selfiuri în piață.
***
Îl mai țineți minte pe Traian Preoteasa, bugetarul tare în clanța de la CFR Călători? Ăla care ridica tonul la presă că lui îi intră 11.000 de euro în fiecare lună și că nu trebuie să fie sărac dacă lucrează la stat?
Ei, s-a aflat misterul averii lui de bugetar tupeist: banii îi vin chiar de la proștii care plătesc taxele corect.
Preoteasa a închiriat apartamentul din Dubai unui fost jurnalist de la România TV care lucrează în prezent la Ministerul Muncii (Marius Nițu).
Nițu este atașat pe probleme de muncă la Consulatul României din Dubai. Statul român îi plătește chiria lui Nițu, iar banii contribuabililor români intră frumos în buzunarul lui Preoteasa.
Cam atât îi duce capul pe marii manageri de la stat, cât să facă o combinație ca să mai sifoneze niște bani publici.
Sper ca directorul CFR Călători să fie pe lista scurtă de optimizări și eficientizări a lui Bolojan.
Fondul nemulțumirilor rămîne și, dincolo de ambalajul bine intenționat și relativ curat și profesionist oferit de Nicușor Dan și de Bolojan, guvernarea este aceeași și, ca pe vremea lui Iohannis, singura forță de opoziție o reprezintă adunătura pretins „suveranistă”. Putem rîde de impostura, reală! a lui George Simion, de prostituția, impardonabilă, a lui Mihail Neamțu ori de haimanalele de partid și de stat aruncate acum peste bord, pentru că s-a micșorat grămada.
Dar avem cam o treime din cetățeni care, ne place sau nu, le face bine sau nu, au decît modelul lui „să se deie” și al lui „să ajungă la toată lumea” (adică la mine), care se revoltă nu pe rețelele de putere, ci pe faptul că nu au fost primite în ele sau că ocupă un loc prea jos față de așteptările, nevoile sau meritele lor, fie și reale. Avem o jumătate din cetățeni care nu au timp de analize și de glumițe politice, ei muncesc (sau măcar încearcă) se descurcă cum pot că de „famelie mare, renumerație, după buget, mică” și așteaptă de la politicieni liniște, ordine și un trai rezonabil. Ce vor face acești oameni la vot, după mandatul acestei uniuni naționale de tip pupat Piața Independenței? Păi să vedem ce au făcut după „tehnocrații” Stolojan, Isărescu, Cioloș: au votat cu sete pentru cei care i-au mințit mai frumos, le-au cîntat mai tare în strună și le-au promis niște firimituri mai simandicoase de la masa lor.
Poate că, în loc să rîdem de exponenții puterii tribale din România (comparabilă cu cea din Pakistan sau din Republica Sud-Africană) și să ne dăm sofisticați și democrați, să încercăm să găsim, măcar acum, în ceasul al 12-lea să găsim o punte către conaționalii noștri care nu găsesc calea pentru a ieși din logica clanurilor, care îi condamnă la mizerie economică și morală. Cei mai mulți nu vor nici clanuri, nici comunism, nici Maica Rusie. Dar au nici capacitatea de a începe singuri ceva de la zero, nici nu mai au răbdare pentru falsele „ne cere Europa” și „acesta este consensul specialiștilor”. Au nevoie de o misiune națională proprie în care să creadă, de un drum spre un trai demn pe care să îl înțeleagă și pentru care să aibe resursele necesare spre a și-l asuma, au nevoie de explicații clare și de garanții credibile.