Una dintre schemele pe care Rusia le-a aplicat în toate direcțiile sale de atac a fost inventarea unor enclave pentru a putea ține sub control țări întregi, pe principiul „peștele cel mic îl înghite pe cel mare”.
Așa a procedat în compromiterea aderării la NATO a Azerbaidjanului și a Georgiei, așa a procedat în Ucraina, așa a procedat în Republica Moldova cu Transnistria (entitate ce a fost moștenită din perioada stalinistă și care astăzi este foarte importantă în războiul cu Ucraina – de fapt, cu întreaga Europă).
Neutralitatea Republicii Moldova, un articol constituțional venit în plic de la Moscova, a făcut vulnerabilă mica republică din stânga Prutulu, ce se lăsa astfel apărată de Rusia. Numai că Rusia, ca garant al securității, nu a putut niciodată să-și apere protejații de ea însăși. În fond, neutralitatea a fost o cale prin care Rusia i-a dezarmat pe cei pe care i-a considerat mereu ca fiind ai săi.
Aria neutralității a fost cântată de Voronin și de Dodon ani la rând, ca o pagină din marea partitură a păcii ce se auzea de la Kremlin și pe care o mai ascultă vrăjiți și astăzi destul de mulți indivizi din cartegoria celor pe care istoria nu-i duce pe palme, ci îi târăște.
De când la Chișinău guvernează pro-europenii, s-au petrecut lucruri pe care puțini și le puteau imagina cu trei ani în urmă. Dintr-o țară cu un statut incert, Republica Moldova a devenit una invitată la masa cea mare. Toți liderii europeni importanți au trecut prin Chișinău în diverse formule, de la cea individuală la cea de summit european.
Despre fondurile puse la dispoziție autorităților moldovene trebuie să vorbim doar pentru cei ce neagă evidența. Acum aproape două săptămâni am revenit din Moldova și, deși era zi de duminică, se lucra la asfaltări. Se vede clar că banii primiți au ajuns unde trebuie.
În ceea ce privește războiul hibrid pe care Rusia îl desfășoară în toată Europa, trebuie remarcat faptul că Republica Moldova – pe care Rusia o vede ca pe un pește mic pe care să-l țină în șah cu unul și mai mic (Transnistria) – s-a comportat exemplar: a înregistrat succese față de care strategii din capitale mai mari, începând cu Bucureștiul, ar trebui să se simtă cel puțin jenați. Sigur, sprijinul logistic a venit și de la București, dar deciziile politice au fost net superioare celor de pe Dâmbovița.
Să menționăm doar că în Republica Moldova nu a fost posibilă crearea unui „candidat-surpriză”. Acolo, pro-rușii au fost la vedere. În România, vicierea procesului electoral a dus la anularea alegerilor. S-a știut, dar nu s-a acționat.
În Moldova nu s-a ajuns la o asemenea situație, pentru că responsabilii politici și administrativi au fost chiar responsabili și au aplicat legea la timp. Iar loviturile din ultimile două săptămâni, cu arestarea adjunctului SIS și cu aducerea în țară a lui Plahotniuc, sunt năucitoare pentru partida rusă de o parte și de alta a Prutului. Sigur, în aceste acțiuni moldovenii nu au fost singuri, dar în ambele au lipsit cozile de topor care să le zădărnicească.
În momentul în care scriu aceste rânduri, Chișinăul tocmai a contracarat un atac cibernetic asupra sistemului de gestionare a procesului electoral. Iar Igor Dodon, deși susține că va avea câștig de cauză, anunță proteste pentru a-și apăra voturile care încă nu au fost exprimate. Schemă veche de a pregăti eșecul, pe care am văzut-o la Simion. Sunt curios dacă Dodon va participa la proteste sau va pleca și el la Viena, cum a făcut Simion.
Lupta se dă „la baionetă” și sunt convins că moldovenii vor reuși să păstreze calea europeană. Republica Moldova va fi peștele cel mic ce-i va crea mari probleme ursului moscovit. Cred că astăzi fiecare votant pro-european va scrie istorie, iar Rusia va afla despre importanța istorică a peștelui cel mic și independent.
