POVEȘTI LA GURA SOBEI (3)
Primiți cu Moș Crăciun?
„Primiți cu Moș Crăciun?” Am primit cu bucurie toate cele șapte cete de copii, în trei seri consecutive (23, 24 și 25 decembrie), pe ulița liniștită de la Brădiceni. Unii erau chiar Moș Crăciuni, alții au venit cu Capra sau cu Steaua, o domnișoară (am aflat că e fata unui vecin) a cântat la nai atât de frumos… Cu toții mi-au călcat bătătura, de astă-dată înzăpezită, în zilele magice de Crăciun sau de Ajun.
Acum 35-40 de ani, eu eram Moș Crăciunul satului. Aveam barbă din lână de oaie, lipită pe un carton decupat din coperta unui caiet de desen. Orifiiciile mici din dreptul ochilor și al gurii, meșterite cu foarfeca, nu-mi trădau identitatea, dar nasul acvilin ce ieșea prin carton și vocea răgușit-pițigăiată îi făceau pe oameni să exclame: „E ăla mic al lu’ Nelu Cartianu! Cartiene, tu ești, mă?”
Iar eu, cu vocea care mă dădea de gol: „Sunt Moș Crăciun și am venit din Laponia să aduc cadouri la oamenii buni”. Și scoteam din săcuiul agățat de gât un pachet mic, în care învelisem o eugenie sau o napolitană, dintre cele primite de dimineață în Pițărăi, ori câte un măr dintre cele culese în toamnă din pomul scorburos din grădina bunicilor și ascunse adânc în fânul din podul șoprului, să nu le ajungă gerul până la Crăciun.
Și cântam alături de Zamfirică, de Sorin, de Viorel sau de cine mă mai însoțea în misiunea mea de Moș Crăciun fără reni:
Moș Crăciun cu plete dalbe
A sosit de prin nămeți
Și aduce daruri multe
La fetițe și băieți…
Și roșeam tot, în spatele măștii mele de Moș Crăciun, când în casa bunilor gospodari era și câte-o fetiță de vârsta mea, iar eu – Moș darnic și protector – o strângeam în brațe înainte de a-i da cuvenitul cadou.
Bunătatea oamenilor mi i-a fixat adânc în suflet. Mulți dintre ei nu mai sunt printre noi, dar în memoria mea de Moș Crăciun slăbănog și pițigăiat, ei sunt nemuritori. Pentru că i-au deschis poarta lui Moș Crăciun, l-au ascultat și i-au pus în palmă câțiva bănuți.
Și atunci, cum să nu-l primesc pe Moș Crăciun?!
Întrebarea este: dumneavoastră îl primiți pe Moș Crăciun? Căci tocmai vă bat în poartă, Moș bătrân cu barba albă, în spatele căreia se ascunde copilul timid de odinioară. Și tare drag mi-e să vă spun:
Crăciun Fericit, oameni buni! Sărbători binecuvântate și La mulți ani!
Și să vă cânt, cu vocea mai puțin pițigăiată, dar la fel de răgușită:
Moș Crăciun cu plete dalbe
A sosit de prin nămeți…
Ce păcat că politicienii noștri nu îți lasă prea mult timp și pentru astfel de povesti! Ai dar aparte Grigore, copiii noștri ar trebui să te asculte mai des