Arsenie Boca, unul dintre cei mai cunoscuţi clerici ortodocşi români contemporani, este pe cale de a fi canonizat de către Biserica Ortodoxă Română. Mormântul său, aflat la mănăstirea Prislop, a devenit loc de pelerinaj pentru sute de mii de credincioşi ortodocşi, dar nu numai.
Procesul prin care cineva primeşte titulatura de sfânt este unul lung şi complex. Dacă în Biserica Romano-Catolică există o etapă intermediară între statutul de om obişnuit şi cel de sfânt, anume cea de fericit, în Ortodoxie drumul nu prezintă etape de mijloc, ci duce direct în calendar. Desigur, dacă sunt îndeplinite anumite condiţii, de ordin teologic.
În cazul preotului călugăr Arsenie Boca, Episcopia Devei şi Hunedoarei a anunţat joi, 5 septembrie 2019, că documentaţia necesară canonizării a fost aprobată, dosarul fiind întocmit de Comisia Specială Teologică a Mitropoliei Ardealului.
Forul superior şi final care va decide dacă Arsenie Boca va intra sau nu în calendar, alături de alţi sfinţi, este Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, la Bucureşti.
Condiţiile pentru accederea în panteonul sfinţeniei ortodoxiei universale sunt sacralitatea vieţii celui care este propus pentru canonizare, minunile pe care le-a făcut în timpul vieţii pământeşti şi după moarte, dar şi evlavia credincioşilor faţă de el.
Despre preţuirea pe care românii i-o arată lui Arsenie Boca este inutil să mai scriem. Mormântul său, de la mănăstirea transilvană Prislop, este dovada supremă că acesta a intrat în conştiinţa colectivă a sute de mii de oameni, care i se roagă ca unui sfânt.
Preotul Arsenie Boca a fost duhovnic, teolog şi pictor. El a s-a călugărit la mănăstirea Sâmbăta de Sus, primind numele Arsenie. A fost arestat de către Securitatea comunistă în anul 1951, fiind încarcerat la Aiud, Baia Sprie, Ocnele Mari, dar şi în coloniile de muncă de la Canal.
După eliberarea sa din puşcăria politică, preotul Arsenie Boca a fost exclus din monahism. Singura vină pe care o purta era aceea de a refuza să pactizeze cu ideologia comunistă şi să renunţe la a predica credincioşilor valorile creştine.
A murit la data de 28 noiembrie 1989, fiind înmormântat la mănăstirea Prislop, unde odihneşte şi acum.
Canonizarea preotului Arsenie Boca de către forul suprem de conducere al Bisericii Ortodoxe Române, Sfântul Sinod, ar însemna un vis împlinit pentru cei care, de mult timp, îl percep pe acesta ca pe un sfânt autentic.
TOT RESPECTUL si toata RECUNOSTINTA pentru acest MARTIR, al NEAMULUI ROMÂNESC si al CREDINTEI CRESTINE !
Ceea ce ne deranjeaza/supara este faptul ca, dupa PROSTUL obicei al pamantului (adica: al… „boborului” !)…, indivizi care, pana acum cativa ani (cand a inceput popularizarea masiva a acestui prelat…), au devenit, BRUSC (!),… FANATICI (!) ai acestui simbol !
Si mai rau este faptul ca Arsenie Boca a fost, aproape imediat,… CONFISCAT (!), efectiv, ca simbol (religios si national), de catre… ultra-nationalistii cu vederi cripto-legionare, de catre toti tignitii care promoveaza teze aberante, din gama „exceptionalismului” si „suveranismului” românesc, de super-ortodocsii fanatici, primitivi, dogmatici si intoleranti, de traco-daco-manii dusi cu pluta si… platiti de la Moscova (!), de toti anti-europenii si anti-americanii, de adeptii… „apararii saraciei si nevoilor” s.a.m.d., intr-un cuvant: de toti promotorii neo-fascismului otodox, antisemit, populist si antioccidental !
Scuze, din cauza grabei, am omis tastarea catorva cuvinte, in fraza a doua !
Corect: ” (…) NU AUZISERA DELOC DE EL, NU STIUSERA NIMIC DESPRE ACEST OM, au devenit… (…) „
Si-nca o greseala de indreptat (de data aceasta in ultima fraza, penultimul rand)…, tot cu SCUZELE (!!!) de rigoare: ” (…) oRtodox (…) „.
Foarte bine insa pe Stefan cel Mare trebuie sa-l scoata de la sfinti. Era un curvar si violator si „degraba varsatoriu de singe nevinovat” – conform cronicarului.
Sa-l faca maresal postmortem si sa fie apreciat ca un bun militar ce a fost si un bun patriot deasemenea. Insa sfint nu a fost.