Păcăleala cu hidrocentralele. Ministrul Ivan inventează „mormoloci” și sabotează singura soluție reală: stocarea de energie

Ministrul Ivan creează isterie cu prețuri și hidrocentrale, dar sabotează singura soluție reală: a blocat proiectele de stocare.

Informația pe scurt: PSD a inventat o cabală useristo-bruxelleză vinovată pentru problemele din energie. Isteria anti-verde nu se pupă cu faptul că guvernele PSD au decis închideri de capacități, când asta era la modă.

PNRR a oferit soluția pe tavă: bani pentru centrale pe gaz și, mai ales, stocare în baterii. Dar ministrul Bogdan Ivan, în loc să pună birocrația la muncă, preferă propaganda cu hidrocentrale neviabile, blocate de „mormoloci”. Culmea: sabotează singura soluție reală, blocând în sertar proiecte de stocare din fonduri UE, în timp ce se plânge la TV de efectele lipsei stocării.

De câteva săptămâni, PSD este într-o ofensivă propagandistică legată de domeniul energiei. Pe principiul că dacă e ministru PSD și situația nu e roză, atunci trebuie să suplinim cu propagandă ce nu suntem în stare să facem în practică.

Exercițiul de propagandă, care îi are în frunte pe ministrul Bogdan Ivan și senatorul Daniel Zamfir (ambii de la PSD), poate fi rezumat astfel:

1. o cabală USR-isto-ONG-isto-bruxelleză a obligat România să închidă mine și termocrentrale și să investească în energie verde;

2. asta a făcut să nu avem suficientă energie în bandă, deci exportăm ieftin și importăm scump (ministrul Ivan aruncă în spațiul public cifre enorme, lăsând impresia că sunt o constantă, când sunt rarități, dar efectul propagandistic mizează pe enormități);

3. investițiile în hidrocentrale, care ar fi salvarea României, sunt blocate de cabala de la punctul 1 de dragul salvării unor ”mormoloci”.

Toate cele trei linii de propagandă sunt false și ușor de demontat. Ce este de mirare e că ministrul Ivan are soluții la îndemână, la care nu muncește. A preluat de la birocrația din minister multe gogoși prin care birocrația își justifică starea de inerție. Ar fi fost bine să preia de la birocrație dosarele în lucru – pe care le voi indica detaliat – și s-o pună la muncă.

Să luăm pe rând punctele de propagandă.

Cabala USR-isto-ONG-isto-bruxelleză nu există. Minele au început să fie închise în anii ’90, dinainte să fie la modă Green Deal, pentru că erau ineficiente. Și au rămas așa.

Propaganda Ivan–Zamfir, preluată de AUR, vrea să ne facă să credem că totul era OK cu cărbunele din România până au venit UE și Ursula să le cășune pe cărbune. Cu mult înainte de Ursula, minele erau cumplit de ineficiente – și multe dintre ele nu au fost niciodată eficiente, au fost deschise și extinse de Ceaușescu în demența sa autarhică.

Convulsiile din anii ’90, mineriadele târzii, costurile sociale, miliardele de euro îngropate acolo și tot miliardele de euro date de UE pentru renașterea zonelor miniere și făcute praf de guverne PSD par a nu exista în acest narativ.

Cu termocentralele povestea este similară – tehnologie depășită, costuri uriașe, poluare maximă.

Foarte lent, România a decis reducerea surselor poluante de energie, investiții în energie verde și înlocuirea a ce se închide prin investiții pe bani europeni.

Închiderea unor capacități de producție pe cărbune a fost agreată în 2018 de Guvernul Dăncilă. Asta nu este o critică, ci o realitate care nu convine acum propagandei.

Ministrul Ivan repetă obsesiv numele meu și pe cel al PNRR, deși nu prin PNRR s-a luat decizia, ci PNRR a oferit soluția.

Când a fost votat Green Deal-ul în Parlamentul European, eu m-am abținut. Colegii de la PSD au votat pentru. M-am abținut pentru că la acel moment nu era clar cum va fi finanțat. Ulterior a fost clar. Tot ulterior, am făcut posibilă finanțarea proiectelor pe gaze din fonduri europene. Chiar așa s-a numit: ”amendamentul Ghinea – Botoș” (după colegul meu Vlad Botoș), care a făcut posibilă finanțarea din Green Deal a proiectelor de gaze. Asta mi-a adus o campanie publică din partea Greenpeace România, care m-a porcăit câteva săptămâni pe subiect.

Deci nici vorbă de cabala care prigonește România, PSD nu a existat pe subiectele astea, au votat ca guguștiucii toate propunerile Comisiei Europene.

Când am făcut PNRR, m-am asigurat că punem acolo soluția:

• investiții în fotovoltaice;
• investiții în centrale pe gaz, care să le înlocuiască pe cele pe cărbune, unde Guvernul PSD acceptase închiderea (soluție inevitabilă);
• investiții în baterii pentru stocare, astfel încât să nu ajungem să exportăm ieftin și să importăm scump (primele investiții ale statului român în stocare au fost prin PNRR).

Hai să vedem ce a urmat.

În România au demarat două mari centrale pe gaz, la Iernut (județul Mureș) și Mintia (județul Hunedoara) – prima a Romgaz, a doua investiție privată.

Investiția Romgaz a stagnat și a întârziat sub guvernările Ciucă – Ciolacu. Deși este finalizată în proporție de peste 90%, centrala este nefuncțională. Lucrările au început în anul 2016 și trebuia finalizate până în 2020. Contractorul principal a intrat în faliment, subcontractorii au părăsit șantierul, iar disputele juridice privind garanțiile și recepția instalațiilor împiedică finalizarea. Fiind companie de stat unde deciziile se iau greu și e implicat Guvernul, în loc să decidă rapid că proiectul trebuie terminat și pierderile din țepe asumate, se tot aruncă pisica moartă de ceva timp, pe motiv că cine are curaj să semneze. Faptul că avem un Minister al Energiei nu face să se ia decizii rapide, ci face ca orice decizie de bussines să devină una politică.

Fuga de răspundere face ca Iernutul să fie blocat. Astfel încât o putere instalată de 430 MW, care trebuia să intre deja în sistem de la Iernut, e blocată.

În schimb, centrala de la Mintia este o investiție privată și pare că va fi finalizată la timp. Uite că deși ambele sunt strategice pentru securitatea energetică, aia de stat e blocată și aia privată merge OK. Cine ar fi crezut? (Glumesc, evident, oricine are bun-simț economic și o logică liberală ar fi prevăzut asta – dar e rar liberalismul când vine vorba de sectorul energetic, unde socialismul este starea mentală de bază.)

Finanțarea energiei pe gaz din PNRR – a meșterit Olguța Vasilescu ceva

Tabelul ăsta arată centrale pe gaz finanțate din PNRR, care ar urma să înlocuiască termocentrale pe cărbune, foarte scumpe și poluante.

Planul prevedea finalizarea a patru noi centrale pe gaz la Constanța, Arad, Craiova și Borzești (județul Bacău) până în 2026. Două dintre ele au fost scoase din PNRR pentru că aveau întârzieri prea mari. Au mai rămas doar Constanța și Arad, care par că vor fi gata la timp.

Proiectul de la Craiova, care avea o finanțare nerambursabilă de peste 162 de milioane de euro din PNRR, adică jumătate din toată linia de finanțare, a fost scos din PNRR. Compania de stat Electrocentrale Craiova S.A., care este fief de plasat oameni ai PSD Dolj, nu a fost în stare să se țină de licitații.

Ministrul Energiei ar trebui să invoce rapid în fața Comisiei Europene clauza de forță majoră din regulamentul european. Nu este într-o poziție bună de negociere – în general, atunci când argumentul este ”am fost prea fraieri să folosim banii”, nu e o poziție plăcută. Dar poate invoca creșteri obiective de prețuri mondiale, de pildă la turbine, care au dus la ratarea de licitații. Și mai ales trebuie să invoce adevărul obiectiv, că nu poți lăsa orașe fără centrale.

În loc să facă asta urgent, Ivan tot amenință pe toată lumea la TV și se laudă că merge el la Bruxelles să facă ordine. Nu va funcționa – și își pregătește prost negocierea. E drept că, propagandistic, simbioza PSD–AUR pe subiect folosește la maximum perspectiva că se duce Ivan la Bruxelles și își umflă mușchii.

Situația este exacerbată de un factor critic de timp: modernizarea centralei nucleare de la Cernavodă. O capacitate de 700 MW, vitală pentru stabilitatea sistemului, va fi scoasă din funcțiune pe durata lucrărilor (2026–2030). Fără a avea la dispoziție producția de la Iernut și Mintia, România se va confrunta cu un deficit major de energie, fiind forțată să importe la prețuri mari, exact scenariul pe care ministrul actual încearcă să-l explice acuzând PNRR. Finalizarea centralei de la Iernut înainte de modernizarea de la Cernavodă nu este o opțiune, ci o necesitate absolută pentru securitatea națională.

Isteria gratuită cu hidrocentralele

Ca să fure startul dezbaterii și să arunce pisica, PSD a inițiat un atac la ministrul Mediului pe tema hidrocentralelor. Pare că în patru luni de mandat, Diana Buzoianu, pur și simplu din delir ecologist inexplicabil, a blocat niște centrale începute de Ceaușescu și neterminate tot inexplicabil de FSN-PSD de 35 de ani. Blocajele sunt în justiție, pentru că în mod obiectiv proiectele strică mediul și judecătorii au acceptat argumentele unor ONG-uri că nu respectă standardele legale.

De fapt, secretul despre care nu vorbește nimeni este că Hidroelectrica nu vrea să termine aceste centrale: sunt prea scumpe și produc prea puțin. Sunt obiective de investiții deschise de Ceaușescu (unele împotriva sfaturilor inginerilor comuniști) și rămase așa deschise fără logică economică. Valoarea lor e una propagandistică.

Invocarea acestor hidrocentrale ca soluția-minune pentru siguranța energetică și scăderea prețului curentului este o fumigenă. Proiectele hidroenergetice ar avea un impact cu totul minor (pe lângă că ar fi gata peste câțiva ani).

Priviți acest grafic! În dreapta, cu verde, este producția de energie din România. În stânga este cât ar produce aceste hidrocentrale (estimări oricum necredibile, vezi mai jos). Știu că efectul propagandei e cumulativ și mulți oameni de bună-credință au mușcat faza asta de cum salvează PSD sectorul energetic de cabala ecologistă. Doar arătați-le acest grafic! Chestia aia mică din stânga e ”marea salvare”.

GRAFIC 1: Producția estimată a hidrocentralelor blocate în instanțe, în comparație cu centralele pe gaz de la Iernut și Mintia

De fapt, în ultimi 30 de ani, au existat schimbări serioase de debit de apă în structura hidro a României (de pildă, producția hidro nu mai are un maxim la topirea zăpezilor, tot mai puține, ci la ploile de vară-toamnă). Capacitatea maximă teoretică gândită înainte de 1989 ar trebui reconfirmată prin studii noi de fezabilitate. Chiar și cu capacitatea teoretică maximă, aceste centrale nu-și scot investiția și niciun privat nu ar băga bani în ele. Practic, statul forțează Hidroelectrica să facă asta. Evident, finalizarea lor va duce la scumpirea curentului (Hidroelectrica va îngropa fonduri acolo și trebuie să le scoată de undeva).

Problema locuitorilor afectați: ministrul Energiei dă vina pe ”mormolocii” din Buzău pentru blocarea unora dintre proiecte, ignorând faptul că opoziția vine în primul rând de la peste 5.000 de oameni din 6 comune, care riscă să rămână fără apă. Modul în care ministrul Ivan vorbește despre moluște este halucinant, în contextul în care oameni reali, comunități întregi sunt afectate.

Aceste calcule nu se aplică acolo unde proiectul are și beneficii anti-inundații. Este cazul la Pașcani, unde Ministerul Mediului tocmai a dat aviz de mediu. Dar asta e altă mâncare de pește: unele proiecte au sens, dar nu ca obiective energetice, ci de mediu.

Soluția ignorată de Ivan: stocarea de energie

Cea mai importantă soluție pentru echilibrarea rețelei și reducerea prețurilor în perioadele de vârf este stocarea energiei în baterii. Paradoxal, aceasta este exact zona în care inacțiunea Ministerului Energiei este cea mai flagrantă.

Prin PNRR, statul român a dat prima finanțare pentru stocare. Ulterior, modelul a fost preluat în Fondul de Modernizare. Dar ministrul Energiei nu consideră că mai trebuie să investească în stocare.

Până la acest moment, singurele proiecte de stocare care au început construcția sunt cele finanțate prin PNRR. Un total de 306 contracte de finanțare au fost semnate, pentru o capacitate totală de stocare 1.984 MW.

Pentru că s-a văzut că există potențial, apelul de proiecte din PNRR a fost copiat de Ministerul Energiei (o idee foarte bună) pentru a fi finanțat din Fondul de Modernizare (FM). FM este un fond alimentat din certificatele verzi care poate fi cheltuit pentru transformare energetică și pe care România nu prea știa cum să-l folosească. După ce am făcut capitolul energie din PNRR (fotovoltaice, gaz, stocare), tot FM-ul României a copiat trendul din PNRR.

Deci, ministrul Ivan, când a venit, avea pe țeavă o creștere majoră a capacității de stocare. Ce a făcut?

Sub mandatul lui Sebastian Burduja a fost lansat apelul de proiecte pentru stocare din FM. Acest apel de proiecte, închis în februarie 2025, a atras 134 de aplicații pentru o capacitate totală de 2.361 MW și o valoare de 150 de milioane de euro. Până în prezent, Ministerul Energiei nu a început evaluarea acestor proiecte. Da, e pe bune. Ministrul Ivan are în sertare proiecte de stocare de 2.361 MW și nu le evaluează. Firmele care au depus preoiectele nu au nicio veste și, din informațiile mele, Ivan nu a contractat evaluatori.

Dacă am vinde energia produsă excedentar la momente de maximă necesitate a rețelei, folosind sisteme avansate de stocare, putem reduce importurile, crește valoarea exporturilor energetice și să reducem costurile interne de producție a curentului electric.

După ce Burduja a lansat apelul mai sus amintit, Ministerul Energiei a pregătit un altul, pentru a mări și mai mult din FM capacitatea de stocare. O schemă de ajutor de stat de 149 de milioane de euro pentru proiecte de stocare operate de entități private era pregătită când a venit Ivan ministru.

În iunie 2025, primise deja avizele de la Transelectrica și ANRE și mai trebuia doar trimisă la Consiliul Concurenței și aprobată în Comitetul de Investiții al FM. Inexplicabil, în august și septembrie 2025, Ministerul Energiei a considerat că această investiție „nu este prioritară” și NU a mai inclus-o pe lista de proiecte solicitate la finanțare din Fondul de Modernizare în 2025!

Da, ați citit bine: ministrul Ivan nu mai consideră prioritară investiția în stocare. Același ministru care lansează cifre despre cât ne costă lipsa de stocare. Aceasta este o decizie care subminează direct stabilitatea sistemului energetic.

Ministrul Energiei, Bogdan Ivan, întârzie toate aceste investiții și pune în pericol securitatea energetică a României.

Ca să fie clar despre ce vorbim, priviți acest al doilea grafic! În dreapta este energia importată de România. În stânga sunt proiectele de stocare din PNRR, iar la mijloc – cele din Fondul de Modernizare (ignorate de Ivan).

GRAFIC 2: Impactul randamentului estimat al sistemelor de stocare finanțate prin PNRR și al proiectelor din FM blocate de Ministerul Energiei în mandatul Ivan

Cer ministrului Energiei să implementeze de urgență următoarele măsuri:

● Deblocarea imediată a centralei Iernut: Găsirea unei soluții juridice și financiare în termen de 30 de zile pentru finalizarea și punerea în funcțiune a centralei.

● Accelerarea proiectelor pe gaz din PNRR: Auditarea de urgență a stadiului fiecărui proiect și aplicarea mecanismelor legale, inclusiv clauza de forță majoră, pentru a recupera întârzierile.

● Lansarea imediată a finanțărilor pentru stocare: Începerea imediată a evaluării celor 134 de proiecte depuse pe Fondul pentru Modernizare și reintroducerea schemei de ajutor de stat din Fondul de Modernizare în următoarea ședință a Comitetului de Investiții.

Isteria propagandistă cu hidrocentrale și mormoloci este o tenativă de a muta atenția de la soluțiile reale pe care ministerul trebuie sa le abordeze. Cer PSD să înceteze isteria și să muncească la soluții!

Acest articol a fost publicat inițial pe Comunitatea Liberală.

DE ACELAȘI AUTOR:

* Piticul mistic și măgarul vesel