Miza politică a lui Teodosie „Mache” Tomitanul – scaunul de Patriarh al BOR, oferit de o posibilă guvernare naționalist-filetistă „de AUR”

Trebuie spus limpede și fără ocolișuri: ÎPS Teosie a ajuns să fie o rușine pentru Biserica Ortodoxă Română, o aberație pe care Sinodul BOR o îngăduie de prea mult timp, asumându-și efecte tot mai toxice pentru sănătatea duhovnicească a Bisericii!

Cea mai recentă ticăloșie comisă de Teodosie „Mache” Tomitanul – anume participarea la o activitate politică publică a unui partid aflat în alianță cu partidul naționalist-filetist AUR – reconfirmă că acest ierarh a ieșit definitiv din decorul canonic și dogmatic al Bisericii Ortodoxe Române.

Teodosie nu este vreun călugăr naiv care face greșeli copilărești. Dimpotrivă, sângele rece de care a dat dovadă în colaborarea lui cu Securitatea comunistă, afacerile dubioase în care s-a implicat, ca ierarh, în cârdășie cu tot felul de figuri sinistre ale mafiei politice, abilitatea de negustor cu care și-a chivernisit eparhia și și-a sporit influența în mediul politic etc. reprezintă dovezi clare că „Mache” este pe deplin conștient de faptele lui. Întotdeauna, acestea sunt subordonate unei agende ascunse al cărei țel este deja străveziu – să obțină scaunul de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

Totuși, paradoxal, „Mache”, prin comportamentul său schismatic, deschide „Cutia Pandorei” în care colcăie forțe întunecate a căror miză este funcția de Patriarh al BOR…

… dar să le luăm pe rând!

Partidul Republican din România – un breloc agățat la cureaua „de AUR” a extremistului George Simion

Cine sunt „republicanii” cărora ÎPS Teodosie „Mache” Tomitanul a insistat să le facă o vizită „pastoral-misionară” oficială? Niște traseiști, asta sunt!

Să facem un pic de istorie…

În anul 2015, prin Decizia civilă nr. 2A pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă în dosarul nr. 22201/3/2014, în şedinţa publică din data de 05.01.2015, se dispune înregistrarea Partidului Republican din România în Registrul partidelor politice, funcția de președinte al partidului fiind deținută de un oarecare Daniel Schmidt.

În anul 2020, în urma Congresului Extraordinar al partidului, desfăşurat pe 11 martie, a fost aleasă noua conducere a partidului, formată din două personaje controversate ale politicii românești – Ilan Laufer (președinte) și Alexandru Ion Coiță (președinte Executiv).

Ulterior, Partidul Republican a intrat sub conducerea lui Coiță, prin retragerea lui Lafer.

Despre Alexandru Coiță, căruia moderatorii TV i se adresează cu „Alex Coita”, jurnaliștii de la G4Media arătau, în august 2020, că a avut „un traseu bizar de politician: consilier onorific la Dăncilă, secretar de stat în Guvernul MRU, consilier pentru Roberta Anastase, asociat cu Ilan Laufer”.

Recent, familia lui Ilan Laufer a fost implicată în scandalul „căminelor groazei”. Astfel, conform unei anchete realizate de jurnaliștii de la Digi 24, în casa tatălui acestuia – situată în Corbeanca, județul Ilfov (unde locuise, până cu puțin timp înainte, însuși Ilan Laufer) – funcționa ilegal un așa-zis „centru pentru persoane cu dizabilități” gestionat de Asociația Căminul de Bătrâni Romantic Club. Deși Ilan Laufer a negat acuzațiile, susținând că tatăl lui nu mai este proprietarul casei respective, confom Digi 24, cartea funciară a imobilului arată că acesta era în proprietatea lui Dan Laufer, tatăl fostului ministru.

Rocadă între traseiști: iese Coiță, intră Cucșa

În data de 19 iunie 2022, Congresul Partidului Republican alege o nouă conducere, formată din Marian-Gheorghe Cucșa (președinte), Ionel Ciupe (prim-vicepreședinte) și Ionel Petre (secretar general).

Despre actualul președinte al Partidului Republican, Marian-Gheorghe Cucșa, se poate spune, în primul rând, că este un traseist politic.

La alegerile parlamentare din 2016, Cucșa a candidat din partea ALDE (condus de fostul liberal Tăriceanu) și a obținut un mandat de deputat. În septembrie 2019, părăsește ALDE, iar din februarie până în septembrie 2020, se înregimentează în Grupul Parlamentar al PSD.

Interesantă este și activitatea parlamentară a lui Cucșa, mai exact apartenența lui la anumite comisii parlamentare care reglementează domenii sensibile: Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională (din iunie 2020), Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale (până în februarie 2017), Comisia comună permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii SRI (până în iunie 2020) – vicepreşedinte, Comisia specială comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului privind analizarea şi actualizarea cadrului normativ cu incidenţă în domeniul securităţii naţionale – secretar, din aprilie 2018.

Probabil că în dezvoltarea relației sale cu ierarhul Teodosie „Mache”, președintele Partidului Republican se folosește și de cunoștințele acumulate în domeniile care privesc activitatea SRI și a cultelor din România…

Jurnaliștii de la Newsweek dezvăluie: „Marian Cucșa este un traseist pursânge, cu 4 partide la activ. În 2016 intră în Parlament pe listele ALDE. A vorbit 15 minute în total în Parlament vreme de 4 ani, nesemnificativ. A avut 9 interpelări. Înainte să intre în Parlament, în 2016 nu a declarat niciun venit, semn că fie a lucrat gratuit, fie a fost șomer. Deși nu a declarat venituri, a împrumutat ALDE cu 60.000 de lei”.

Președintele Partidului Republican, Marian-Gheorghe Cucșa, s-a aflat printre participanții la lucrările Universității de Vară „Izvoru Mureșului”, ediția a XX-a, organizată de mai multe entități aflate sub controlul AUR și/sau în siajul extremismului naționalist, eveniment despre care publicația noastră a relatat recent.

Prim-vicepreședintele Partidului Republican, Ionel Ciupe, este și el un traseist politic notoriu. Acesta a fost președinte al PNL Arad, apoi președintele filialei municipale a Partidului Liberal Reformator, președinte ALDE Arad și, într-un final, a devenit președintele filialei Arad a Partidului Republican.

Ionel Ciupe a avut dibăcia să-și folosească traseismul politic pentru a oferi sprijin părintesc propriei fiice, Ioana Ciupe Gudiu, care a fost numită, în septembrie 2019, în funcția de secretar de stat la Ministerul Muncii, în Guvernul PSD condus de Viorica Dăncilă.

Nu în ultimul rând, secretarul general al Partidului Republican, Ionel Petre, este tot un traseit politic. Acesta a fost președinte filialei Dâmbovița a ALDE și, totodată, a fost numit, în vara anului 2017, în cadrul Guvernului PSD condus de Mihai Tudose, în funcția de vicepreședinte al Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate, cu rang de subsecretar de stat.

În ianuarie 2022, Ionel Petre demisionează din ALDE, iar câteva luni mai târziu își anunță, pe un ton triumfalist, reîntoarcerea în politică, de data aceasta în Partidul Republican din România, unde deține funcția de secretar general.

În data de 11 iunie 2023, la Palatul Parlamentului este organizat cu fast Congresul Extraordinar al Partidului Republican din România. Invitatul de onoare al Congresului de lansare a fost extremistul George Simion, președintele AUR.

Conform publicației Ancheta Online, la finalul Congresului, Marian Cucșa, președintele Partidului Republican, le-a cerut membrilor prezenți „votul ca împreună cu AUR și Alianța Național-Țărănistă să candidăm pe liste comune la toate tipurile de alegeri în 2024, pentru a da o șansă României – să vorbim despre România și oameni valoroși, nu despre partide, cum se face acum”.

Prin hotărârea Congresului, Partidul Republican s-a scufundat în haznaua naționalismului filestist colportat de AUR…

Observăm că Partidul Republican din România nu este nimic altceva decât un fel de „oaste de strânsură” a unor traseiști din „politichia” mioritică, disperați să revină la „masa cu bucate alese” a banilor publici. Altfel, ar fi dificil să înțelegem cum niște foști politicieni cu pretenții de liberali și social-democrați au ajuns să fie „slugi de casă mare” pe moșia extremistului George Simion.

În concluzie, ÎPS Teodosie „Mache” Tomitanul a „cântat” la masa unor dubioși. Prin prezența lui la ședința Delegației Permanente a Partidului Republican din România, organizată la Constanța, ierarhul BOR a girat mesajul naționalist-filetist al alianței politice pe care o coordonează AUR și din care face parte și Partidul Republican.

Lupta pentru Scaunul de Patriarh al BOR. Care sunt grupările de interese și pe ce mizează

Gruparea naționalist-filetistă și schismatică a ÎPS Teodosie

Acțiunile politice pe care Teodosie „Mache” Tomitanul le comite cu tot mai mare intensitate și vizibilitate – punctul culminant fiind fronda acestuia în perioada pandemiei – sunt asumate și au un obiectiv foarte clar: cucerirea Scaunului de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

Prin urmare, nu este întâmplător că, la acest moment, una dintre țintele principale ale lui „Mache” și ale slugilor care bântuie în jurul său este persoana lui Vasile Bănescu, probabil cel mai eficient comunicator pe care l-a avut Patriarhia Română după 1989.

Mesajele elevate, elegante și pline de substanță pe care le transmite Bănescu în agora românească demolează de fiecare dată falsa argumentație a naționalist-filetiștilor care infestează BOR și în fruntea cărora s-a cocoțat Teodosie „Mache” Tomitanul, aflat în căutare de „oi” care pot fi ușor manipulate.

Teodosie înțelege foare bine că aceste mesaje sunt, de cele mai multe ori, comunicate cu acordul direct sau tacit al Patriarhului Daniel. De aici și îndârjirea coborâtă până în fundături de mahala cu care Teodosie încearcă să-l compromită pe Bănescu.

Teodosie, rătăcit după chipul diavolului, crede că doborându-l pe Bănescu, ar avea cumva un fel de victorie asupra Patriarhului Daniel și, implicit, asupra Sinodului BOR…

Acțiunile acestui ierarh sunt însă foarte periculoase pentru Biserica Ortodoxă Română. Marele pericol este reprezentat de probabilitatea tot mai mare a producerii unei schisme. În eparhia pe care o păstorește, Teodosie a reușit să-și organizeze o mulțime numeroasă, formată din credincioși a căror credință este un fel de amestec de superstiții, tradiții ale locului fără legătură cu creștinismul, teorii conspiraționiste, mituri dacopate și un fel de idolatrie la adresa ierarhului care cândva a fost sursa „Mache” a Securității comuniste. La această „turmă” se adaugă clanuri preoțești a căror bogăție depinde de ierarh și care-l vor apăra chiar și împotriva unei decizii de sancționare din partea Sinodului BOR.

Altfel spus, Teodosie „Mache” Tomitanul a reușit să transforme eparhia pe care o conduce într-o „bombă cu ceas” pentru BOR. Tupeul și indolența pe care le afișează tot mai des acest ierarh în relația cu Patriarhia și Sinodul BOR dovedesc că „Mache” știe ce putere deține. Totodată, acesta știe și despre frica de schismă care bântuie membrii Sinodului.

Prin urmare, Teodosie își poate permite să acționeze tot mai strident și cu tot mai multă impertinență în lupta pentru „visul de AUR” care-l bântuie – să ocupe Scaunul de Patriarh al BOR cu ajutorul unei guvernări naționalist-filetiste instalate la conducerea țării, după alegerile din 2024.

De aici și alianța tot mai vizibilă încheiată între Teodosie „Mache” Tomitanul și naționaliștii din AUR conduși de extremistul George Simion și legionaroidul ortodoxist Claudiu Richard Târziu.

Nu ar fi pentru prima oară în Istoria BOR când Patriarhul este ales la comandă politică.

Teodosie „Mache” Tomitanul dispune de suficiente resurse financiare pentru a-și susține implicarea în lupta pentru Scaunul de Patriarh. Banii care-i stau la dispoziție nu sunt însă așa de mulți cum sunt cei la care au acces ceilalți doi posibili contracandidați, mitropolitul Irineu al Olteniei și mitropolitul Teofan al Moldovei.

Poate că și din acest motiv, ÎPS Teodosie este nevoit să scoată la mezat cea mai bună marfă pe care o are: propria persoană!

Gruparea „Pecunia non olet” a ÎPS Irineu Popa, mitropolitul Olteniei

Se poate spune că „banii nu au miros” pentru ierarhul Olteniei, acest „businessman” în haine de mitropolit. Personalitate controversată a ierarhiei BOR, făcut arhiereu-vicar la vârsta de nici 34 de ani împliniți, în perioada tulbure a „rebeliunii” de la începutul anilor ’90 declanșată de o grupare de „reformatori” din BOR împotriva Patriarhului Teoctist, Irineu (numele de călugăr) Ion Popa a reușit să transforme Mitropolia Olteniei și entitățile din subordinea acesteia într-o mare mașinărie de făcut bani.

Atât în presa centrală, cât și în cea locală a Craiovei, s-a scris despre afacerile controlate de ierarhul Olteniei, dar și despre abilitatea acestuia de a atrage fonduri europene sub pretextul realizării unor proiecte și centre sociale în beneficiul unor persoane defavorizate – bătrâni singuri, copii săraci etc.

La nivelul eparhiei, doar membrii unui cerc restrâns de colaboratori – temeinic verificați și direct cointeresați prin acordarea de funcții administrative la Centrul Eparhial, de funcții academice la Facultatea de Teologie și numiți preoți în parohii înstărite din eparhie – au o oarecare idee despre afacerile gestionate de mitropolit. Adevărul despre sumele totale și despre destinația acestor sume nu este însă cunoscut decât de mitropolit și, într-o anumită măsură, de cei implicați direct în gestionarea afacerilor, a proiectelor respective. Se pare că singura persoană care cunoaște absolut toate secretele mitropolitului este o controversată călugăriță – maica Miriam Link.

Informațiile disponibile despre această călugăriță par să confirme zvonul. Miriam Link este „însoțitoarea” mitropolitului Irineu încă din vremea slujirii lui ca arhiereu-vicar la Arhiepiscopia Râmnicului. După numirea lui Irineu Popa ca mitropolit al Olteniei, călugărița Miriam s-a impus la Centrul Eparhial de la Craiova ca o adevărată forță, având puterea de a influența deciziile mitropolitului cu privire la numiri și demiteri din funcții, la politicile instituției etc.

Loialitatea ei a fost răsplătită cu generozitate de mitropolit. Miriam Link a fost numită director general al Școlii Gimnaziale „Buna Vestire” din comuna Grădinari, județul Olt, o adevărată moșie controlată direct de mitropolit prin intermediul unei fundații; a primit rang de stavroforă și stareță a Mânăstirii „Toți Sfinții” a Paraclisului mitropolitan din incinta sediului Mitropoliei Olteniei; a fost blagoslovită cu titlul de doctor în Teologie, cu o lucrare de doctorat realizată sub coordonarea chiar a mitropolitului Irineu Popa.

Fără să mai insistăm pe subiectul controversatei relații dintre ierarhul Irineu Popa și călugărița Miriam Link, reținem diversitatea extraordinară a „rotițelor” din mașinăria de făcut bani controlată de Mitropolitul Olteniei: firme comerciale, asociație agricolă, ocol silvic, ONG-uri, investiții imobiliare și mai ales, fonduri europene de milioane de euro.

Care să fie „secretul” acestui succes financiar? Să fie vorba doar de abilitățile de „manager” ale ierarhului Olteniei? Nu se poate nega înclinația mitropolitului Irineu spre „bussines”, însă fără un sprijin politic, nu ar fi reușit să acumuleze o asemenea putere financiară.

Pe holurile Patriarhiei circulă informația că „secretul” lui Irineu Popa este relația mai mult decât duhovnicească pe care o are cu liderul clanului Stănescu de la Olt, actualul senator Paul Stănescu, secretarul general al PSD. Clanul Stănescu i-a oferit protecție lui Irineu Popa încă din anii de la început carierei acestuia de membru al Sinodului BOR și, foarte probabil, i-a deschis multe uși în tenebroasa lume a politicii de partid.

Irineu Popa este cunoscut și ca un apropiat al unui fostul lider al PSD, Victor Ponta, iar pe plan local, primărița PSD a Craiovei, „vestita” Lia Olguța Vasilescu, este silită să înghită și să rezolve orice solicitare venită din partea mitropolitului.

În prezent, proiectele finanțate din fondurile europene implementate de Mitropolia Olteniei ori în beneficiul acesteia sunt monitorizate de ADR Sud-Vest Oltenia (entitate care coordonează și monitorizează utilizarea fondurilor UE în regiunea Olteniei), agenție care este condusă de Alexandru Stănescu, nimeni altul decât fratele lui Paul Stănescu.

Presa din Craiova a sesizat recent o problemă cu iz de ilegalitate la unul dintre proiectele implementate în beneficiul Mitropoliei Olteniei (Facultatea de Teologie) prin intermediul Universității din Craiova. Nimeni nu s-a sesizat, nicio instituție abilitată nu a încercat să lămurească situația de acolo. Lucrările de construcție din cadrul proiectului în valoare de 6 milioane de euro, implementat de Universitatea din Craiova în beneficiul Facultății de Teologie (patronată de Mitropolia Olteniei), sunt realizate de o asociere sub coordonarea firmei D&I Construct SRL. Conform datelor publice privind această societate comercială, administratorul și asociatul unic este Achim George Daniel. L-am regăsit pe acesta ca preot colaborator al mitropolitului Irineu, având funcția de consilier eparhial în cadrul Mitropoliei Olteniei-Arhiepiscopiei Craiovei.

Dacă modul de obținere a contractului de către firma respectivă pare a fi unul legal (deși au fost necesare două licitații pentru atribuirea contractului), rămâne însă nerezolvată chestiunea morală a realizării unor lucrări de construcție, în implementarea unui proiect de milioane de euro din fondurile UE, de către o firmă deținută de unul dintre preoții colaboratori ai mitropolitului Irineu.

Se poate spune că mitropolitul Olteniei, Irineu Popa, mizează, în lupta lui pentru Scaunul de Patriarh al BOR, pe consistente rezerve în bani și pe relațiile în zona partidelor politice postdecembriste, să le numim, „clasice”, fiind evidentă preferința pentru PSD.

Spirit mai mult decât pragmatic, personalitate controversată prin relațiile pe care le întreține cu diverse medii politice și de afaceri, pregătit să sacrifice orice și pe oricine (probabil mai puțin pe călugărița Miriam) pentru a-și realiza interesele, mitropolitul Irineu Popa este unul dintre cei mai puternici pretendenți la cea mai înaltă funcție în Biserica Ortodoxă Română.

Rămâne de văzut dacă va avea succes și, mai ales, dacă o eventuală victorie a lui ar fi benefică și pentru BOR.

Gruparea Mitropolitului Moldovei, ÎPS Teofan Savu, un diplomat desăvârșit și viclean

Mitropolitul Teofan Savu al Moldovei se regăsește în aceeași „gașcă” de tineri monahi promovați „la excepțional”, în anii ’90, în funcții de ierarhi.

De exemplu, Teodosie „Mache” Tomitanul a fost promovat, în anul 1994, la vârsta de 39 de ani, ca arhimandrit și apoi ca arhiereu și episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, cu titulatura de Teodosie Snagoveanul.

Mitropolitul Irineu Popa al Olteniei a fost ales, în septembrie 1991, la vârsta de nici 34 de ani împliniți, ca  arhiereu-vicar al Episcopiei Râmnicului, cu titlul de Irineu Slătineanul.

Despre mitropolitul Teofan Savu al Moldovei se cunoaște că, în 1990, a fost promovat de ocrotitorul său, Patriarhul Teoctist, ca secretar al Cabinetului Patriarhal, devenind un fel de „om de taină” al Patriarhului.

În „revolta” provocată împotriva Patriarhului Teoctist de protosinghelul Daniel (viitorul Patriarh Daniel), coordonatorul Grupului de Reflecție pentru Înnoirea Bisericii, Teofan, a rămas loial Patriarhului Teoctist și s-a implicat în reîntoarcerea acestuia pe Scaunul Patriarhal. Deși a pierdut numirea ca mitropolit al Moldovei, în dauna actualului Patriarh Daniel, Teofan Savu a fost promovat episcop-vicar patriarhal, cu titulatura de Teofan Sinaitul. În această funcție s-a ocupat cu succes de relațiile externe ale BOR, dezvoltându-și totodată relațiile personale în mediile politice din România și din străinătate.

În octombrie 2000, Patriarhul Teoctist l-a impus pe Teofan Savu ca arhiepiscop al Craiovei și mitropolit al Olteniei, încercând să-i deschidă drumul spre funcția supremă de Patriarh.

Între Irineu Popa și Teofan Savu există și un alt numitor comun, anume generozitatea de care au beneficiat din partea dictaturii comuniste, ca tineri călugări, în a-și completa studiile teologice în străinătate, mai exact, în Occidentul cel decadent. Ambii au fost plecați la studii în Vestul Europei la sfârșitul anilor ’80, adică în perioada cea mai cruntă și odioasă a dictaturii lui Nicolae Ceaușescu, vremurile în care românii se confruntau cu lipsa alimentelor (pâinea, uleiul, zahărul, făina, mălaiul pe cartelă, în cantități ridicol de mici, lipsa preparatelor din carne, pustiul din piețe și alimentare), cu limitarea consumului de electricitate și combustibil, cu frigul din apartamente și teroarea Securității.

Irineu Popa, cu aprobarea autorităților comuniste și în plină dictatură ceaușistă, pleacă în anul 1986, ca tânăr călugăr (avea 29 de ani) la „studii” în Occident: se înscrie la cursuri de limba și literatura franceză la Facultatea de Litere a Universității din Grenoble, Franța (1986-1987) și își continuă pregătirea de doctorat la Institutul Teologic Ortodox „Saint Serge” din Paris (1986 -1990).

Totodată, Irineu are o intensă activitate „academică” prin Occidentul „decadent”, evident cu voie de la regimul comunist, participând la:

• Congresul liturgic de la Institutul Teologic „Saint Serge” (Paris, 12-19 iunie 1986);
• Colocviul internaţional „Ortodoxia şi frumuseţile ei într-o într-o lume secularizată” (Bossey, Elveţia, 17-24 aprilie 1987);
• Colocviul ştiinţific „Rolul religiei în cultura şi civilizaţia popoarelor”, organizat de Institutul mondial al Religiilor  (Paris, 5-8 martie 1988);
• Colocviul ortodox-protestant „Constantinopol şi Biserica” (Paris, 7-12 februarie 1989).

La vârsta de 26 de ani, în plină dictatură ceaușistă, în anul 1986, Teofan Savu este trimis ca tânăr ieromonah la studii în Occidentul capitalist, la Institutul Teologic „Saint Serge” din Paris, unde obține, în 1990, titlul de Doctor în Teologie. În Franța primește și funcția de duhovnic al Mânăstirii „Acoperământul Maicii Domnului” din Bussy-en-Othe.

Dincolo de aceste bizare coincidențe, mai trebuie spus că ierarhul Teofan Savu, în perioada de slujire ca mitropolit al Olteniei, a reușit o oarecare relansare a activității filantropice din eparhie. Totuși, înclinația lui spre diplomație și temporizare a permis dezvoltarea unor grupări preoțești „rebele”, a căror frondă a culminat cu apariția primului sindicat preoțesc post-decembrist, „Păstorul cel Bun”, care a încercat să reducă influența tot mai puternică și arbitrară a ierarhilor din Sinodul BOR în viața Bisericii.

După alegerea lui ca mitropolit al Olteniei, ierarhul Irineu Popa nu numai că i-a iertat pe liderii acestui sindicat (desființat între timp), dar i-a și promovat în funcții de conducere în structura administrativă a Arhiepiscopiei Craiovei.

În scaunul de mitropolit al Moldovei, Teofan Savu s-a confruntat cu „Mișcarea nepomenitorilor”, un curent schismatic lansat de preoți, călugări și mireni care au refuzat să recunoască deciziile Sinodului PanOrtodox de la Creta din iunie 2016 și au încetat să-i mai pomenească la slujbele religioase pe ierarhii BOR participanți la acest sinod. Reprezentanții acestei mișcări schismatice au provocat inclusiv un scandal public la mânăstirea Văratec, umilindu-l public pe mitropolit și cerându-i explicații despre prestația la sinodul respectiv.

În perioada pandemiei de Covid-19, mitropolitul Teofan a încercat să mențină o atitudine echilibrată – nu e clar dacă din viclenie sau din intimă convingere – față de restricțiile sanitare impuse de Guvern, însă nu s-a putut abține de la o reacție critică la adresa măsurilor adoptate de autoritățile locale în legătură cu interzicerea accesului la moaștele Sfintei Parascheva, în 2020, al pelerinilor cu domiciliul în afara orașului Iași.

Mitropolitul Teofan Savu a încercat să se implice și în chestiunea referendumului pentru familie. Jurnalista Sabina Fati, de la Europa Liberă, nota pe marginea acestei implicări: „Mitropolitul Moldovei și Bucovinei este nevoit să fie activ și să-și construiască o popularitate suficientă, pentru momentul în care va fi în fruntea Bisericii Ortodoxe Române. Prin tradiție, mitropolitul Moldovei devine Patriarh, când se eliberează fotoliul de șef al Bisericii Ortodoxe. Poate că tocmai această perspectivă de a mai urca o treaptă ierarhică l-a mânat pe mitropolitul Moldovei să fie primul dintre înalții prelați care încurajează referendumul pentru familia tradițională, dacă nu cumva și interesul de a fi bine văzut de partidele tradiționale”.

În articolul publicat de Radio Europa Liberă se arată că „Teofan i-a apostrofat pe «mai marii țării», care trebuie «să de ascultare glasului poporului» și «să organizeze (…) acel referendum pentru ocrotirea familiei»”.

Mitropolitului Teofan nu a avut însă succes în această încercare de a se impune ca lider al mișcării pro-familie din BOR. Unui diplomat învățat cu vicleșugurile discuțiilor „de taină” îi este străină asumarea unui discurs public, înflăcărat și cu puterea de a mobiliza mase mari de oameni…

Urmând tradiția „simfoniei bizantine” cu conducătorii statului, Teofan Savu și-a dezvoltat propriile relații în mediul politic, asumându-și inclusiv gesturi controversate și care aduc daune imaginii BOR. Edificatoare este relația cordială de prietenie pe care mitropolitul Moldovei o are cu Mihai Chirica, primarul Iașiului, cercetat penal de DNA pentru complicitate la fals intelectual şi complicitate la abuz în serviciu.

În perioada în care Liviu Dragnea era vice-prim-ministru și totodată, ministru al Dezvoltării Regionale și Administrației, mitropolitul Teofan nu a ezitat să apeleze pe acesta și să-i ceară sprijinul pentru renovarea „Casei Sofian”, din municipiul Botoșani, clădire administrată de Mitropolia Moldovei și Bucovinei. Cu ocazia respectivă, Dragnea a demonstrat că este gata să „facă ascultare” față de al doilea ierarh din ierarhia BOR, declarând smerit: „Înaltpreasfinţite, ca să nu lungim vorba, eu cred că noi, la CNI (Compania Națională de Investiții – n. red.), pentru o intervenţie de primă urgenţă, putem interveni la structura de rezistenţă şi la acoperiş”.

Lucrările de la „Casa Sofian” – în prezent, Centru Cultural Pastoral Botoșani – au costat 1.076.930 de euro, bani alocați din fondurile publice administrate de CNI.

În 2020, Teofan l-a decorat și pe baronul local Ionel Arsene (PSD), fostul președinte al Consiliului Județean Neamț (condamnat la 6 ani și 8 luni de închisoare, dar fugit în Italia), cu „Crucea Moldava” – evident „în semn de prețuire pentru sprijinirea misiunii Bisericii”.

Ionel Arsene a fost condamnat definitiv de Curtea de Apel Brașov, în data de 10 martie 2023, la 6 ani și 8 luni de închisoare pentru că în 2013 ar fi primit o sumă importantă de bani pentru a interveni la conducerea Angenției Naționale de Integritate (ANI) ca să înlăture un rival puternic la preșdinția Consiliului Județean Neamț. Arsene a fugit din țară înaintea condamnării definitive, iar pe 27 martie 2023 s-a predat autorităților din Italia. Baronul Arsene este încă în Italia și trăiește liniștit în mirifica localitate Provaglio D’Iseo, despre care jurnaliștii de la Newsweek România spun că „este un alt colț de rai din Italia”…

Recent, în ziua de sâmbătă, 9 septembrie, la sărbătoarea Sfinților Ioachim și Ana (părinții Fecioarei Maria), mitropolitul Teofan l-a răsplătit – nu este prea clar care sunt motivele – cu o „Distincție de Vrednicie” pe fostul ministru al Muncii, Marius Budăi (PSD). Acesta a demisionat din funcție ca urmare a scandalului „azilelor groazei” – abuzurile înfiorătoare și neglijențelor extrem de grave comise în căminele private pentru bătrâni din județul Ilfolv, din fief-ul clanului Firea-Pandele.

Pe diploma oferită de mitropolitul Teofan „cu părintească dragoste D-lui Ministru Marius Budăi”, se precizează că „ne bucurăm când fiii și fiicele Bisericii noastre dreptmăritoare înmulțesc talanții primiți în dar de la Preamilostivul Dumnezeu, apărând credința ortodoxă și lucrând pentru binele Bisericii”…

Ne este destul de dificil să aflăm care este legătura între „înmulțirea talanților primiți de la Dumnezeu”, „apărarea credinței ortodoxe” și „lucrarea pentru binele Bisericii”, pe de o parte, și ticăloșia cu care fostul ministru PSD al Muncii, Marius Budăi, a încercat să-i facă scăpați pe cei vinovați de grozăviile descoperite de societatea civilă în căminele-lagăre de concentrare din fief-ul PSD controlat de Firea și Pandele…

În lupta pentru cucerirea Scaunului de Patriarh, Teofan Savu caută să mizeze pe imaginea lui de ierarh echilibrat, discret și diplomat. În același timp, e important de menționat că mitropolitul Moldovei și Bucovinei are acces la resurse financiare imense.

Într-un articol din ianuarie 2021, publicația Newsweek România nota că Mitropolia Moldovei realizase în 2019, „venituri de 104 milioane de lei (362 milioane cumulat în ultimii 4 ani), iar clădirile și terenurile (activele imobilizate) au fost evaluatete la 222.800.945 de lei (45 de milioane de euro). Veniturile au crescut cu câte 10% în fiecare din ultimii 4 ani”.

Robinetul de bani al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei nu s-a închis nici măcar în perioada pandemiei de Covid-19, atunci când sute de firme românești au intrat în faliment. Astfel, conform publicației Analize Economice, eparhia condusă de mitropolitul Teofan Savu a înregistrat venituri totale de 96 de milioane de lei (aproximativ 19,2 milioane euro!) în 2020, respectiv de 111,7 milioane de lei (circa 22.340.000 de euro) în 2021, clasându-se pe primul loc la venituri realizate în pandemie, în ierarhia eparhiilor din BOR.

Mitropolitul Teofan Savu rămâne un candidat puternic la Scaunul de Patriarh. El deține resursele financiare și materiale imense ale „Perlei Coroanei” – așa cum este cunoscută Mitropolia Moldovei și Bucovinei în structura Bisericii Ortodoxe Române – și, totodată, are solide (deși foarte discrete) relații în sferele înalte ale clasei politice românești, pe care le cultivă cu consecvență și viclenie. Rămâne, și în cazul acestui ierarh, întrebarea dacă alegerea lui ca Patriarh al BOR ar fi un lucru bun pentru această Biserică…

Și totuși, de ce se agită „candidații” în straie de ierarh?

Această luptă „în surdină” dintre potențialii candidați la funcția de Patriarh al BOR nu are legătură cu vreo deteriorare a stării de sănătate a Patriarhului Daniel.

Agitația lor, mai mult sau mai puțin vizibilă, este dictată de marea necunoscută politică în care s-a transformat procesul electoral din 2024.

O victorie a naționalism-filetismului, reprezentat de partidul extremist AUR și aliații săi, ar fi genera un context foarte avantajos pentru IPS Teodosie „Mache” Tomitanul, care se așteaptă să fie răsplătit de aliații săi politici cu sprijin pentru obținerea funcției de Patriarh al BOR.

O victorie detașată a PSD și a aliaților – tot mai puțin probabilă – ar relansa lupta între ÎPS Irineu al Olteniei și ÎPS Teofan al Moldovei. Fiecare dintre cei doi are contacte la nivel înalt în PSD, iar scaunul de Patriarh s-ar transforma și mai mult într-o miză politică pentru grupările din PSD.

Marea problemă a celor trei candidați rămâne însă influența asupra celorlalți membri ai Sinodului BOR. Deocamdată, Patriarhul Daniel reușește să mențină un anumit echilibru, deși este limpede că se ferește să solicite Sinodului adoptarea unor măsuri tranșante – așa cum trebuia s-o facă în cazul schismaticului ierarh Teodosie „Mache” Tomitanul sau într-o altă speță recentă, dar mai puțin gravă, a preotului „influencer” Constantin Necula, apărat și promovat, culmea, de agenția oficială de presă a Patriarhiei.

Acest echilibru este însă unul precar și se va menținte doar atâta timp cât Patriarhul Daniel va face dovada că schimbările de pe scena politică românească nu pot să-i afecteze puterea și influența.

Anul electoral 2024 este o necunoscută pentru toată lumea. Schimbările politice pe care le va genera vor afecta direct și cu duritate raportul de forțe din Sinodul Bisericii Ortodoxe Române. Dacă contextul o va permite, nu este exclusă o nouă „lovitură de palat” la nivelul Sinodului BOR, prin care să se încerce îndepărtarea din fruntea Bisericii a Patriarhului Daniel.

De fapt, în toată această zbatere, BOR plătește prețul pentru inconștiența cu care ierarhii săi au îngăduit ca politicul să se amestece și să dicteze în viața Bisericii, la schimb cu avantajele financiare imense pe care statul român, condus de politicienii respectivi, le-a oferit în primul rând membrilor Sinodului BOR și grupărilor de acoliți care există pe lângă fiecare dintre aceștia.

Cine vor fi învinșii acestui război pentru funcția de Patriarh al BOR?

Învinșii acestui război vor fi credincioșii simpli, acei români creștini ortodocși care încă doresc să afle în Biserica Ortodoxă Română ceea ce le-a fost promis – Biserica lui Hristos, pe care porțile iadului nu o vor birui.

Rolul mirenilor în administrarea Bisericii Ortodoxe Române este irelevant. Să nu confundăm mirenii de rând cu politicienii, oamenii de afaceri (unii dintre ei fiind personaje controversate), profesorii universitari cu influență în mediul academic etc., care mai pot fi aflați prin Adunările Eparhiale ori în Adunarea Națională Bisericească. Prezența acestora corespunde aproape întotdeauna unui interes direct și, uneori, chiar personal, al ierarhului eparhiei respective. Nici măcar mirenii care sunt membri în Consiliile Parohiale nu au prea mare putere decizională.

Componența structurilor reprezentative ale BOR este stabilită arbitrar (uneori, printr-un simulacru de alegeri!) fie de preotul paroh – care caută, de obicei, să fie ajutat în consiliul parohial de oameni care „să facă ascultare” și să nu pună prea multe întrebări –, fie de ierarhul eparhiei, care decide, în funcție de interesele proprii, cine trebuie să fie membru în Adunarea Eparhială și să reprezinte eparhia în Adunarea Națională Bisericească. În BOR, libertatea a fost de mult alungată…

Am amintit de sume imense de bani. În general, nici măcar românii creștini ortodocși care chiar se implică activ în viața BOR habar nu au despre cuantumul acestor sume și despre destinația lor. Lipsa de transparență a administrației bisericești este notorie și sinistră, iar rapoartele „fardate” tipărite pe hârtie de lux și cu poze frumos colorate despre activitatea pastoral-misionară și filantropică, rapoarte pe care eparhiile le oferă anual opiniei publice, sunt total lipsite de credibilitate prin simplul fapt că nu există nicio posibilitate de verificare a numărului de beneficiari, a sumelor alocate, a informațiilor prezentate.

Sintetizând, observăm că BOR este controlată, la nivel național, de grupările formate din membri Sinodului, iar în teritoriu, de grupările și clanurile organizate în jurul ierarhilor. Punctul de concentrare a puterii acestora îl reprezintă centrele eparhiale cu structura administrativă și educațională aferentă (seminarii teologice și facultăți de teologie).

Toate aceste grupări însumează câteva sute de oameni care decid ce se întâmplă într-o Biserică cu aproximativ 13,9 milioane de membri, românii care s-au declarat creștini ortodocși la recensământul din 2021, cu aproximativ 2,3 milioane mai puțini față de recensământul din 2011.

În concluzie, cu voia sau fără voia sa, Teodosie „Mache” Tomitanul ne călăuzește, prin mizeriile schismatice pe care le comite, pe cărările întunecate și sinistre ale luptei pentru putere din adâncurile Sinodului Bisericii Ortdoxe Române.

Mulțumim, „Mache”!