Există imbecili pe lumea asta care cred că, dacă ai (sau ai avut) un părinte ilustru, tot ce ai obținut în viață i se datorează. Destui imbecili insinuează asta în ce mă privește.
Tatăl meu, Marian Papahagi, a murit în ianuarie 1999, la doar 50 de ani (vârsta pe care o voi împlini la anul). La data aceea, eu îmi făceam masteratul la Paris. Nu datorită lui, căci fusesem selectat în 1997 prin concurs, cu probă de dosar, probă scrisă anonimă și probă orală, de către profesori francezi de la École Normale Supérieure. Aceștia nu știau – iar dacă ar fi știut, puțin le-ar fi păsat – că tata e profesor la Universitatea din Cluj (mare lucru!).
Să presupunem că eram un bou și intrasem primul la Liceul „Șincai” din Cluj, și primul la Facultatea de Litere din Cluj, sau că luasem premiul 1 la Olimpiada națională de română numai fiindcă eram „fiul unui ilustru tată” – cum mi-a spus într-un platou de TV un USL-ist slinos.
Dar chiar așa puternic să fie tata, ca și după moarte să-mi rezolve toate treburile, să-mi scrie lucrările de licență, masterat, doctorat și abilitare, cărțile și articolele, să cerceteze în locul meu manuscrise medievale, să scrie despre Shakespeare, să învețe engleza veche în locul meu, să ia premii, să obțină burse și granturi, să mă facă lector, conferențiar și profesor etc.?
Alt invidios, care se declară paleograf deși nu a scris niciun articolaș de paleografie, credea că numai tata mi-a deschis ușile Batthyaneum-ului, mi-a scris catalogul de manuscrise medievale latine din România (Polirom, 2018), și încă vreo 30 de studii de paleografie, codicologie, istoria cărții și a textelor publicate în toată lumea, de la Oxford la Washington și de la Paris la Milano.
Probabil tot tata, de pe lumea cealaltă, lua săptămânal autocarul Dacos la 7 dimineața din Cluj, ca să ajungă la 9 la Batthyaneum și să descrie răbdător manuscris de manuscris, și asta ani la rând.
Ultimul imbecil din serie e fostul redactor Sputnik, un putinist sinistru al cărui nume l-am uitat. Un falit care atârnă și el ici-colo, ba pe banii lui Teodosie, ba pe ai lui Putin, ba unde mai poate. Și pentru el, faptul că predau la Universitatea Babeș-Bolyai din 2007 (după ce am predat și la Sorbona din 1999!) i se datorează tot lui tata. Altminteri, sunt un idiot care ar trebui dat afară (în principal, fiindcă critic putinismul, dughinismul și aurismul, vină de neiertat).
Puternic duh ai, tată! Îți mulțumesc pentru că mi-ai scris și acest răspuns și fug să duc niște fragmente de manuscris la restaurat la Alba Iulia. Te rog să anunți din timp că trec și pe la Batthyaneum ca să consult manuscrisul I.2, gradualul de la Sf. Mihail din Cluj. Între timp, tată, scrie tu articolul pentru conferința despre umaniști, unde m-ai admis și ai comunicat în locul meu! Publică-mi pe Fragmentarium descrierile de fragmenta codicum din grant! Pregătește-mi cursurile despre Beda și Caedmon’s Hymn de săptămâna viitoare, dacă tot ai învățat în lumea celor drepți și engleza veche! Și nu uita că am promis cartea despre Macbeth și Lear la Polirom! Când iese, aranjezi tu să mi-o premieze Uniunea Scriitorilor, că tot ai fost în conducerea ei acum 26 de ani.
Dincolo de glumă, îți mulțumesc, tată, că mi-ai dat gene bune și o educație pe măsură, și nu am ajuns un imbecil preocupat mai mult de ce fac oamenii vrednici decât ocupat să fac eu însumi puținul de care sunt capabil!
,,Dincolo de glumă, îți mulțumesc, tată, că mi-ai dat gene bune și o educație pe măsură, și nu am ajuns un imbecil preocupat mai mult de ce fac oamenii vrednici decât ocupat să fac eu însumi puținul de care sunt capabil!,,
Felicitari d-le Papahagi pt toata truda d-stra!
Daca ar ajunge la noi aceasta adevarata rugaciune, am face mult mai mult cu vietile noastre.
Domnule profesior, În țara asta vă va fi tot mai greu să faceți față tzunamiului de prostie ce se revarsă peste noi.
Un practician ilustru mi-a spus odată să ignor prostia.
Dar ceeace primiți dumneavoastră, cu pregătirea dumneavoastră e impardonabil. Și asta, de la cine? De la „doctorii” școliți la Academia SRI. Academie, ziceti? Hmm.