Situația Ucrainei pe front continuă să se deterioreze în est, unde rușii, net superiori numeric și în tehnică de luptă, avansează din ce în ce mai repede. Forțele rusești au atins marți seara periferiile orașului Vuledar, raportează Institutul pentru Studiul Războiului (ISW), și deși acest lucru nu va schimba radical raportul de forțe, e cert că presiunea crește și ucrainenii cedează tot mai rapid teren, după doi ani în care au fost capabili să-i țină-n loc pe invadatori. Analiștii sunt de părere că Ucraina se îndreaptă spre pierderea războiului, dacă nu intervine o schimbare radicală în abordarea luptelor.
Pierderea războiulul nu trebuie percepută în sensul clasic al expresiei. Chiar și cu câștiguri teritoriale de 25 de kilometri pătrați pe zi, Rusia n-are forța să ocupe Kievul și să cotropească Ucraina, după cum nici înfrângerea rușilor nu ar însemna că ucrainenii ar cuceri Kremlinul. În acest caz, înfrângerea înseamnă silirea uneia dintre tabere să accepte o pace în termeni dezavantajoși.
Deși toți indicatorii macroeconomici și sociali indică faptul că rușii sunt și ei într-o situație foarte grea, epuizați de efort și incapabili să mai reziste mult în acest ritm, totuși Ucraina e o țară mult mai mică, slăbită masiv de bombardamentele zilnice, de pierderea unor teritorii importante atât agricole, cât și industriale și de pierderea unei mari părți din populație.
Fără o schimbare decisivă de abordare din partea Occidentului, cu creșterea ritmului de înarmare pentru ucraineni și permisiunea de a folosi rachetele cu rază lungă pentru a lovi logistica rusească pe teritoriul acestei țări, Kievul nu va reuși să reziste într-un război de uzură în care mărimea chiar contează. Rusia surclasează Ucraina ca număr de locuitori, ca resurse, dimensiune a industriei și capacitate de a produce bani.
Silirea Ucrainei să încheie o pace dezavantajoasă, în care să renunțe la teritoriile cucerite de ruși fără să primească la schimb garanții foarte solide din partea Occidentului, va duce inevitabil, în anii următori, la un nou atac al Rusiei, de data aceasta foarte probabil decisiv.
Contul de analiză militară Macette Escortert, din Franța, scrie în raportul publicat marți că șeful Armatei ucrainene, generalul Oleksandr Sîrski, continuă să transfere tot mai multe forțe din Donețk către regiunea Kursk, acolo unde ucrainenii au reușit să ocupe circa 900 de kilometri pătrați de teritoriu rusesc. În replică, rușii trimit spre Kursk unități din zona Harkov și de pe frontul de sud. Nu însă și din zona Donețk, unde continuă să înainteze tot mai rapid.
De acum aproape un an (5 octombrie 2023), de când au pornit ofensiva din Donețk, rușii au reușit să cucerească 1.835 de kilometri pătrați. Din aceștia, 803 au fost câștigați în zona Pokrovsk, cea mai amenințată.
ISW menționează: „Forțele ruse au ajuns la periferia localității Vuhledar, pe fondul a ceea ce pare a fi o ofensivă intensificată în apropierea așezării, însă este puțin probabil ca capturarea Vuhledar să le ofere forțelor ruse un avantaj operațional deosebit pentru operațiuni ofensive ulterioare în vestul regiunii Donețk“.
Fostul ofițer ucrainean care-și semnează analizele militare de pe X (fostul Twitter) cu pseudonimul Tatarigami a făcut o analiză în care a explicat pe larg de ce actualul război de uzură nu are cum să fie câștigat de Ucraina și că e nevoie de o rapidă și radicală schimbare de abordare.
President Zelensky is seeking security guarantees as part of Ukraine’s ongoing effort to join NATO. While few expect this request to result in a positive answer, the reality is that Ukraine urgently needs security assurances to end the war and ensure its survival. This isn’t mere…
— Tatarigami_UA (@Tatarigami_UA) September 23, 2024
Mai jos, analiza dură, dar realistă a ofițerului ucrainean, care arată cu ce probleme se confruntă țara sa și de ce insistă atât de tare președintele Volodimir Zelenski să primească mai multe arme și să i se ridice interdicția de a le folosi pe teritoriul Rusiei.
„Actualele propuneri de pace transmit, în esență, același mesaj: nu există garanții pentru Ucraina, ci o cerere de cedare a teritoriului și de renunțare la aspirațiile de aderare la alianța occidentală. Aproape 30 de milioane de oameni sunt sacrificați pentru că Occidentul nu dorește să ia decizii curajoase“
„Din păcate, situația de pe linia frontului este gravă în multe zone. Aceste eforturi obositoare de a prezenta un tablou roz, sugerând că AFU (Forțele Armate Ucrainene – n. red.) vor fi în curând în Crimeea, împiedică discuțiile oneste și apelurile urgente de ajutor.
Zelenski are dreptate să caute garanții de securitate obligatorii, la fel de puternice ca Articolul 5 (din NATO – n. red.), deoarece Ucraina va pierde războiul dacă nu vor exista schimbări radicale în modul în care este abordat acest război.
(…)
Președintele Zelenski solicită garanții de securitate ca parte a eforturilor Ucrainei de a adera la NATO. Deși puțini se așteaptă ca această cerere să se soldeze cu un răspuns pozitiv, realitatea este că Ucraina are nevoie urgentă de garanții de securitate pentru a pune capăt războiului și a-și asigura supraviețuirea.
Aceasta nu este o simplă retorică menită să vă atragă atenția – este o invitație la o discuție sinceră despre motivele pentru care Zelenski solicită un nou cadru de securitate – și de ce trebuie luată în serios.
Unele dintre aceste puncte pot fi ecoul unor discuții anterioare, dar ele trebuie repetate pentru a înțelege imaginea de ansamblu. Oricât de optimistă ar fi descrierea unora a situației sau oricât de mult ar vorbi despre Ucraina măreață după victorie, aceasta nu rezolvă problema. Recunoașterea problemei și discutarea acesteia este primul pas către o soluție.
Să analizăm cu atenție potențialele consecințe dacă Ucraina îngheață conflictul fără a obține garanții ferme.
În primul rând, luați în considerare problemele economice și demografice ale Ucrainei postbelice. Țara a pierdut circa 18% din teritoriul său, inclusiv regiuni agricole și industriale importante din sud și est. Chiar și în zonele aflate sub control ucrainean în apropierea liniei frontului terenurile rămân nesigure din cauza câmpurilor minate extinse. Porturi maritime precum Mariupol și Berdiansk sunt ocupate, iar instalațiile industriale mari, asemănătoare cu Azovstal, sunt distruse.
Demografic, situația este și mai gravă. Înainte de război, Ucraina se confrunta deja cu una dintre cele mai grave tendințe demografice din Europa. Institutul de Demografie Ptouha estimează că, la începutul anului 2024, doar aproximativ 29 de milioane de persoane mai locuiau în zonele controlate de Guvern, față de 45 de milioane înainte de invazia rusă din 2014 și anexarea Crimeei.
Războiul a accelerat exodul ucrainenilor tineri, în special al femeilor și copiilor, lăsând în urmă o populație îmbătrânită. În plus, sute de mii de veterani se vor întoarce acasă, dintre care mulți vor avea nevoie de sprijin fizic și psihologic.
Gestionarea acestei poveri sociale, economice și politice fără garanții de securitate ar fi o sarcină monumentală pentru orice stat obligat să aibă cheltuieli militare ridicate, cu atât mai puțin Ucraina, cu un PIB pe cap de locuitor de aproape 5 ori mai mic decât cel al Greciei.
În plus, fără garanții ferme de securitate și un plan concret pe termen lung, probabilitatea ca oamenii să se întoarcă din străinătate rămâne redusă.
Lipsa garanțiilor va multiplica factorul de instabilitate, teama de o nouă invazie rusă determinând mai mulți cetățeni să fugă odată cu redeschiderea completă a frontierelor. Incertitudinea rezultată ar descuraja investițiile postbelice, deoarece riscurile ridicate de securitate și instabilitatea socială ar crea un mediu neatractiv pentru orice angajament economic serios.
Din punct de vedere politic, Ucraina va intra, de asemenea, într-o perioadă de incertitudine și riscuri. În timp ce Zelenski rămâne o figură unificatoare pe timp de război, tensiunile interne, care sunt adesea invizibile pentru publicul occidental, se amplifică, creând o atmosferă politică din ce în ce mai toxică.
Un război blocat, milioane de persoane strămutate, teritorii pierdute și o economie distrusă nu creează premisele pentru alegeri calme și ușoare. Pe măsură ce Ucraina intră într-o perioadă de competiție politică intensă, acuzațiile de eșecuri militare vor domina probabil discursul. Acesta va fi un test al capacității Ucrainei de a păstra unitatea națională dincolo de liniile politice.
Unii susțin că imigrația ar putea contribui la rezolvarea problemei, dar ce anume ar atrage imigranții în Ucraina, unde salariul mediu lunar este între 500 și 700 de dolari, într-o țară devastată de problemele postbelice și care se confruntă cu amenințarea constantă a unei noi invazii rusești? Mai ales când există oportunități mult mai atractive în cadrul UE.
Mulți parteneri occidentali asigură Ucraina că ajutorul acordat va garanta că acest lucru nu se va întâmpla, dar cât de fiabile sunt aceste declarații, având în vedere istoricul declarațiilor similare de genul «Va sprijini Ucraina atât timp cât este necesar» în realitățile de astăzi?
Democrațiile funcționează pe baza ciclurilor electorale, iar promisiunile de sprijin pe termen lung pot deveni rapid un obiect al vânturilor politice schimbătoare. Pe măsură ce se apropie alegerile, Ucraina ar putea deveni ținta unei dezbateri politice, opoziția întrebând de ce națiunile lor ar trebui să acorde prioritate ajutorului extern în fața unor probleme interne presante precum asistența medicală, educația sau problemele economice. Într-un astfel de mediu, angajamentul față de Ucraina este instabil și nu poate fi de încredere.
Același lucru este valabil și pentru ajutorul militar pentru Ucraina. În timp ce Rusia va continua să-și reconstruiască forțele, Ucraina va depinde în primul rând de propria producție internă, mult mai mică, și de sprijinul tot mai nesigur al Occidentului, care va folosi pacea ca scuză pentru a-și diminua ajutorul.
Rusia, în ciuda faptului că se confruntă cu provocări similare, are un avantaj semnificativ prin faptul că este mai mare în majoritatea parametrilor, ceea ce îi permite să absoarbă mai bine aceste probleme.
Resursele sale vaste, în special petrolul și gazele, oferă pârghii economice pentru atenuarea problemelor postbelice. În plus, este probabil ca unele sancțiuni să fie ocolite de Rusia datorită aplicării inconsecvente a acestora.
În aceste condiții, ar putea fi doar o chestiune de timp până când Rusia va reconstrui o forță suficient de mare pentru a da o lovitură decisivă Ucrainei. Între timp, Ucraina democratică, fără garanții solide de securitate, se confruntă cu un scenariu mult mai sumbru.
Actualele propuneri de pace transmit, în esență, același mesaj: nu există garanții pentru Ucraina, ci o cerere de cedare a teritoriului și de renunțare la aspirațiile de aderare la alianța occidentală. Cu alte cuvinte, aproape 30 de milioane de oameni sunt sacrificați pentru că Occidentul este prea slab și nu dorește să ia decizii curajoase și riscante care ar putea contura un viitor mai bun.“