Cineva îmi povesteşte că zilele trecute a fost martor la o situaţie incredibilă. În faţa unui magazin din centrul Chişinăului, un copil de 5-6 ani, de naţionalitate rusă, ţipa în plină stradă că urăşte limba română şi această ţară.
Copilul îi spunea mamei sale: „Ia nenaviju Moldavu! Nenaviju etat românskii iazîk! Ia ne budu izuceatʼ evo nikogda! Fu! Nenaviju etih moldavan!” („Urăsc Moldova! Urăsc această limbă română! N-o voi învăţa niciodată! Îi urăsc pe aceşti moldoveni!”).
Însă, la auzul acestor ţipete, lumea trecea nepăsătoare, ca şi cum viaţa ei se consumă într-o muţenie absolută. Fapt care l-a bucurat pe acest mucos agresiv, care a continuat să urle şi-n interiorul magazinului, unde mama lui îi zâmbea îngăduitoare, iar martorii acestei scene se prefăceau că nu se întâmplă nimic. Ba mai mult, spre fericirea ocupanţilor, vânzătorul s-a adresat cumpărătorilor în limba rusă. Convingându-l pe acest puşti încă o dată că are tot dreptul să ne dispreţuiască limba, istoria şi Ţara.
Această ură patologică nu este nimic altceva decât rodul educaţiei pe care copilul a primit-o de la părinţii şi bunicii săi, care l-au învăţat încă din faşă cum să nu aibă ochi să ne vadă. Pentru că un copil nu ştie ce înseamnă acest sentiment, doar dacă acesta nu este infiltrat în interiorul său din copilărie.
Dar, aşa cum pe ruşii din Republica Moldova îi zgârie urechea ori de câte ori ne aud vorbind româneşte, aşa îi zgârie şi pe urmaşii lor, o generaţie care într-o zi ne va smulge inima din piept fără nicio milă.
Iar, noi, dacă nu le vom spune copiilor noştri cine sunt cu adevărat stăpânii acestui pământ, riscăm să nu mai avem în această ţară niciun viitor.
Şi atunci, vai şi-amar de acest neam!
Aud uneori pe unii ca apreciaza cultura rusa chiar daca urasc politicienii ca Putin.
Cultura rusa nu inseamna numai dramaturgi ci si aroganta ca sunt superiori altor popoare, de unde si dreptul lor la a cotropi si jefui alte popoare. Deporteaza familii in Siberia, le iau casle unde intra invadatorii, iar apoi se simt deranjati de bastinasii inca nedeportati. Rusii isi inchipuie ca religia lor e superioara iar ei sunt un fel de alesi ai lui Dumnezeu care vor salva lumea (in timp ce ei o distrug, desigur). Din multe puncte de vedere sunt in evul mediu.
Toate astea fac parte din cultura rusa. Cine spune ca o apreciaza ar trebui sa se mai gindeasca. Niste opere literare nu contrabalanseaza sclavia popoarelor, distrugerile, milioanele de morti, deportati etc.
Respect, doamna Dabija! Articolul ajunge la rădăcina răului adus sute de ani de Rusia. Poate ascunde și germenii soluției: educația, probabil nu numai cei șapte ani de-acasă.