După dezgustătorul spectacol de înfeudare putinistă dat de administrația americană în Alaska, nu mai e cazul să ne facem cea mai mică iluzie: Trump se aliniază complet pe politica Moscovei.
Declarațiile trumpiste controversate, circul zilnic și vorbăria excesivă nu sunt decât ceața – bine studiată – în care Trump își ascunde adevăratele obiective.
Nu mai avem timp de lamentări în Europa, nu avem nici măcar luxul de a fi nostalgici după America de odinioară, ci trebuie să ne pregătim, lucizi, pentru ceea ce se conturează în viitorul apropiat.
Ce urmează a devenit mai clar ca niciodată
1. În Ucraina, exigențele maximaliste ale Moscovei vor fi impuse de administrația americană.
Teritoriile ocupate vor fi recunoscute în curând ca aparținând Rusiei, ceea ce echivalează cu o înfrângere militară. Neutralitatea totală va fi impusă Ucrainei, deja redusă ca teritoriu. Mai mult: Moscova își va oficializa noile sferele de influență.
Pe Zelenski îl așteaptă o nouă capcană abil întinsă la Washington: neputându-l ucide, în ciuda numeroaselor încercări, Putin a cerut arestarea sau demisia lui sub pretextul semnării “legale” a unui “tratat de pace”. Măcar de data aceasta, Zelenski nu va fi singur la Washington: câțiva lideri europeni, unși deja cu alifii anti-trumpiste, mai buni cunoscători ai noilor coduri ale noii administrații, vor fi prezenți pentru a evita un nou măcel. Ei vor încerca să nu permită suprimarea de facto a suveranității Ucrainei, cerută de Putin.
Dacă nu va reuși să securizeze noile granițe ale Ucrainei cu trupe la sol (franceze, germane, britanice etc.), Europa trebuie să se aștepte la un nou flux de refugiați ucrainieni, probabil câteva milioane. Cei care nu vor dori să trăiască într-o țară nesigură, sub influența Moscovei și sub amenințarea unei noi invazii rusești (cum s-a întâmplat în Cecenia), vor lua drumul exilului, cum a fost cazul de atâtea ori în istorie.
2. Trupele americane se vor retrage progresiv din Europa, probabil și din România.
Nu e cazul să ne facem iluzii, Putin a spus-o foarte clar la conferința de presă în Alaska: „Vedem disponibilitatea administrației SUA și a președintelui Trump însuși de a contribui la soluționarea conflictului ucrainean, dorința sa de a înțelege esența și originile acestuia. (…) Dar suntem convinși că, pentru a realiza o soluționare durabilă și pe termen lung, este necesar să se elimine toate cauzele profunde ale crizei, despre care am vorbit în mai multe rânduri, să se țină cont de toate preocupările legitime ale Rusiei și să se restabilească un echilibru just în domeniul securității în Europa și în lume în general”.
În viziunea rusească, „esența și originile” sunt, evident, extinderea actuală a NATO în țările din fosta sferă de influență a Uniunii Sovietice.
Rusia visează de mult să ia locul Statelor Unite, ocupând bazele militare americane din Europa. La forumul de la Sankt Petersburg, din 2018, Putin i-a propus public lui Emmanuel Macron acest lucru: a fost refuzat de președintele francez, care și-a reiterat fidelitatea față de alianța cu SUA, unde președintele Trump se afla la primul mandat. Astăzi, același Trump își trădează aliații europeni, fără nicio jenă!
Un calcul făcut de International Institute for Strategic Studies în 2019 cifra între 288-350 de miliarde de dolari anual costurile menținerii capacităților militare existente în Europa, în caz de retragere a trupelor americane.
Dat fiind că Trump cere Uniunii Europene o „taxă de protecție” de 600 de miliarde de dolari („bani cu care să fac ce naiba vreau eu”), e mai rentabil pentru Europa să-și investească banii în propria securitate.
Retragerea trupelor americane din Europa (fie ea și parțială, în cea mai fericită situație) înseamnă automat diminuarea credibilității NATO, scăderea puterii disuasive a alianței militare. E absolut logic faptul că, încurajate de retragerea americană în Europa, elitele rusești nu vor rata ocazia de a încerca să-și atingă mult-trâmbițatele obiective strategice: prăbușirea NATO și a UE.
Militarii europeni nu bat câmpii când ne repetă că, de îndată ce va putea, Rusia va testa soliditatea alianțelor militare în Europa – Articolul 5 al Tratatului NATO și Articolul 42(7) al Tratatului Uniunii Europene –, ocupând un teritoriu limitat, frontalier, undeva în fosta sa zonă de influență. Riposta europeană, care va trebui să fie obligatorie, nu va mai însemna escaladare. Cuvintele “viitor război” nu mai au statut de ipoteză în cancelariile europene, ci de maximă probabilitate.
Celor care încă înghit propaganda rusă și cred cu tărie că Rusia nu e un pericol, că sunt baliverne pentru că e prea slăbită după trei ani de război în Ucraina, le amintesc că:
- armata rusă e intactă;
- Putin n-a ordonat încă mobilizarea generală (dovadă – exercițiul Zapad, în pregătire la frontierele europene, care mobilizează 180.000 de militari);
- industria rusă, contrar celei europene, a trecut de mult pe producție de război.
Sigur, economia Rusiei e fragilă în acest moment, însă Trump va injecta suficient astfel încât Rusia s-o scoată la liman.
Pentru cine se îndoiește, amintesc ce a spus același Putin în Alaska: “Odată cu sosirea noii administrații americane, comerțul bilateral (între Rusia și SUA – n. red.) a început să crească. E încă simbolic, dar e totuși o creștere de 20%. E evident că parteneriatul comercial și de investiții între Rusia și SUA are un potențial enorm. Țările noastre își pot oferi enorm una alteia, în domeniul comerțului, energiei, digital, tehnologic și spațial. Cooperarea în Arctica, reluarea contactelor inter-regionale, mai ales între estul Rusiei și coasta vestică a Americii, sunt de actualitate. Este nevoie care țările noastre să întoarcă o pagină și să revină la colaborare”.
Un prim deal personal Putin-Trump e deja validat, cu siguranță. O frază a lui Putin în Alaska – „data viitoare, la Moscova!” – e mai mult decât clară și a fost corect recepționată de președintele american. Acesta vede deja un Trump Tower sau un International Trump Golf la Moscova, e o promisiune clară făcută de Putin în public. Trump își va putea vedea în sfârșit visul cu ochii. (Pentru cine nu știe, Trump visează încă din anii ‘80 la un turn Trump la Moscova, o momeală cu care Rusia post-sovietică l-a dus de nas de mai multe ori.)
3. Războiul comercial pe care Trump l-a declarat Europei se va înăspri, dat fiind că UE nu vă “plăti” taxa interlopă de protecție cerută de președintele american.
Conspiraționiștilor și extremiștilor care tot îi dau cu “globaliștii” și “mondializarea” le reamintesc că introducerea taxelor vamale la scară mondială înseamnă de facto că aceste concepte-făcătură practic nu mai pot exista. “Globalismul” cu care le-a umplut capul Putin nu mai poate fi turnat de acum înainte decât în capul celor prea sărmani cu duhul, care nu înțeleg că America a trecut la izolaționism, contrariul “globalismului”.
În schimb, nimic din ce a ajuns în presă, la întâlnirea din Alaska, nu indică faptul că președintele american ar intenționa ridicarea sancțiunilor americane aplicate Rusiei. Nu e de mirare, întrucât ridicarea sancțiunilor ar scădea automat prețul mondial al petrolului, ceea ce nu e în interesul lui Trump.
4. Sursele de prosperitate economică ale Europei vor trebui redirecționate.
Deciziile viitoare ale UE vor fi luate pe fondul cursei de reînarmare, al datoriilor care trebuie rambursate și al redirecționării fluxurilor comerciale europene (care se impune din cauza taxelor vamale americane).
Experți europeni estimează că Germania va avea nevoie de 5 ani pentru a resorbi efectele taxelor lui Trump, iar Franța și Marea Britanie – de 12 ani. Între timp, întreprinderi se vor închide, șomajul va crește, veniturile familiilor vor scădea, modelul UE de stat providențial va deveni mai puțin protector.
Ce e de făcut? Ce soluții avem în fața trădării fățișe a Americii și a răsturnării alianțelor?
Sigurele “arme” pe care le avem se referă la accelerarea integrării europene. Dacă Europa ar fi fost deja o putere federală, am fi făcut față mult mai ușor crizei provocate de Trump.
La ora actuală, federalizarea e încă utopică, însă cert este că avem nevoie de o și mai bună integrare a piețelor de capital, de înlăturarea barierelor încă existente în comerțul intra-european, de un sistem fiscal uniform – între altele. Și, mai ales, de faptul că UE trebuie să devină o forță politică, nu numai economică. Exact ceea ce încearcă Rusia să împiedice prin războiul informațional care se revarsă șiroaie în toată Europa.
Celor a căror gândire a alterată de propaganda rusească, scandalizați de ideea federalizării europene, le reamintesc că forța economică americană vine din federalizarea statelor, din uniformizare și unicitatea pieței de consum a SUA.
Ceea ce dă speranță și încredere e faptul că Uniunea Europeană a prevăzut și anticipat criza pe care o traversăm și efectele acesteia.
Raportul Letta (care prevede investiții pe termen lung pentru apărare) și raportul Draghi (care alertează asupra vulnerabilităților Europei, mai ales față de fluctuațiile prețurilor energiei) sunt dovada faptului că Uniunea Europeană e conștientă de amploarea pericolelor cu care se confruntă.
Rămâne ca ultimele naivități legate de Trump să dispară atât din mintea cetățeanului european, cât și a guvernanților „bătrânului continent”. Și să aplicăm cu curaj ceea ce știm deja că avem de făcut.
Între timp, poate se trezește și românul obișnuit din somnul cel de moarte, în special președintele Nicușor Dan, care pare că încă nu realizează ce așteptări avem de la el. Timpul presează, nu ne mai permitem să-i acordăm cele 100 de zile pentru a face un prim bilanț prezidențial. Iar ce se vede e prea puțin.
