Soția „nanocipului” Putinică le reproșa mai multor candidați că și-au făcut din Dumnezeu o „carte de vizită” pentru alegeri. Dar, în dansul hăbăuc prin casă, a „uitat” să spună că și soțul ei, „nanocipul” Putinică, îl are pe Dumnezeu pe limbă de fiecare dată când deschide gura pe rețelele de socializare.
În afara TikTok-ului, a YouTube-ului sau a Facebook-ului, Putinică îl uită cu desăvârșire pe Dumnezeu, întrucât candidatul manciurian are o cu totul altă ocupație. Doar nu credeați că stă zi de zi și se roagă în fața vreunui altar precum cel mai conștiincios călugăr…
În octombrie, de pildă, „nanocipul” Putinică și-a tras, dom’le, o vilă cu etaj în Mogoșoaia. A scos din teșcherea 560.000 de euro (bani pe care votanții lui nici nu-i visează). Cu 300.000 de euro peste sumele trecute în declarația sa de avere, unde avea doar 260.000 de euro, au remarcat jurnaliștii de la Rise Project.
De unde a plusat „nanocipul” Putinică 300.000 de euro peste noapte? De ce nu-i declarase anterior? Cine știe, poate fusese în vreo „transă mesianică” în acel moment și a omis acest „mărunțiș”. Poate s-or trezi, totuși, ANI, ANAF și DNA, ca să-l scuture din toate încheieturile pentru a da explicații.
De fiecare dată când e încolțit, „salvatorul națiunii” le livrează jurnaliștilor fix același mesaj: „Nu există așa ceva!”. Dacă autoritățile anticorupție l-au vizitat și cercetat pe Nelu Tătaru pentru ouă, găini și bancnote de 200 de lei (și e foarte bine că au făcut-o!), ar fi cazul să se pună în mișcare și pentru sute de mii de euro nedeclarați, nu-i? Sau pentru imobile și terenuri nedeclarate.
După cum se vede, „nanocipul” Putinică tinde să fie „nanocip” cu plevuștile care-i cad în plasă cu milioanele. În rest, își vede de treabă și se leapădă de Iisus mai iute ca Iuda. Și, evident, nu are un Dumnezeu, ci mai mulți. Dar Dumnezeii săi nu au nicio legătură cu cel din Biblie. El n-avea terenuri, case, bani, nu era samsar imobiliar. Nu era escroc sentimental, nici hoț. Sub masca nebuniei, „nanocipul” Putinică se închină la adevărații săi Dumnezei – vilele din Austria și România –, făcându-l gelos, prin proprietățile sale imobiliare, până și pe samsarul Iohannis.
Important: „patriotul” Putinică nu-și depozitează banii la o bancă românească, neaoșă, de-a noastră, ci la una ungurească – OTP Bank. Suveranism, nu glumă!
Dacă se va cocoța în fotoliul de la Cotroceni, Putinică va spune că, nu doar sucurile, ci și lactatele, carnea, dulciurile, chiar și pâinea, au „nanocipuri”. Astfel, poporul român se va hrăni numai cu ce vrea el: cu apă de izvor în care plutesc găluștele, dar mai ales gogoșile electorale.
de fapt este mesajul de la prietenul meu, Liviu Valenas, fost jurnalist politic, traieste in Germania acum. este de incredere!
De la: Liviu Valenas
Date: sâm., 30 nov. 2024 la 18:27
În anul 1985, în ultimul an de facultate, Călin Georgescu este contactat de cpt. Tiberiu Lopătiță , locțiitorul comandantului UM 0659 București, unitățile care aveau doar 4 cifre erau ale Ministerului de Interne. UM 0659 era o unitate a CIE (Centrala de Informații Externe a Securități). I se propune o repartiție bună și specializări în străînătate, fapt pentru care acesta acceptă să devină informator cu pseudonimul Petrov (ce coincidență!!). După 1986 este repartizat la IEELIF Făgăraș și trimis la specializare (a se citi misiune) în Regatul Unit și Statele Unite ale Americii. Trebuia să ia contact cu Diaspora Română care devenise foarte activă după evenimentele din iarna lui 1986 de la Brașov și Iași pentru a află ce contacte au în țară și cine sunt cei mai activi. În Statele Unite, în 1988, la o petrecere în care apare în unele fotografii compromițătoare, după ce consumase mult alcool și nu s-a mai putut controla, este contactat și șantajat de Vladimir Pegov, atașat „cultural” al Ambasadei URSS. Pentru cine nu știe, Vladimir Pegov este fiul lui Nikolai Pegov, creatorul KGB-ului. Va comunica în țară acest lucru și este sfătuit să accepte. La sfatul Securității va acceptă sa devină agent al KGB-ului, sub pseundonimul Romanov. La revenirea în România va continuă munca la Făgăraș și va da note informative în special despre activitatea minorităților cu rude în străinătate. KGB-ul ii va reaminti de relație din când în când doar prin felicitări cu ocazia zilei de naștere, sărbători și unele invitații la Ambasada URSS-ului. După Revoluție este sprijinit din umbră de vechile structuri ale Securității să acceadă în diverse funcții în guvern, funcții din care putea află informații importante ce erau transmise vechii gărzi. În perioada 2010–2012 a fost raportor special al ONU privind efectele adverse ale traficului și depozitării ilicite de produse și deșeuri toxice asupra drepturilor omului. La Geneva, în 2010, este din nou contactat de vechiul prieten Vladimit Pegov, din acest moment devine un agent activ al SVR (fostului KGB) și în țară începe activitatea politică a lui Călin Georgescu, când numele său este vehiculat pentru ocuparea funcției de prim-ministru al României, cu unicul scop de a servi interesele Moscovei.
Cu stima
Mihai Wittenberger