O jurnalistă o întreabă pe o doamnă de ce a venit la protest, la care ea îi răspunde:
– Vreau să-mi întorc dreptul la bunătate!
Se vede că femeia şi-a pierdut acest drept pe la vreunul dintre proteste. Şi, participând la acesta din urmă, consideră că bunătatea o va ajunge din urmă şi i se va vârî drept în inimă.
***
Cineva a concluzionat despre un prieten:
– Deşteptul acesta-i tare prost!
Replică ce m-a făcut să mă întreb: păi, omul e deştept sau pân’ la urmă-i tare prost? Fiindcă în caz contrar, ar putea spune şi: „Prostul ista-i tare deştept!”. C-o fi tot acolo.
***
O basarabeancă ce locuieşte la Moscova de mai mult timp a afirmat:
– Rusia mi-a dat totul.
Şi aici, sunt de acord cu femeia. Pentru că, aşa cum fiecare dintre noi avem grijă de morţii noştri şi le dăm de pomană, le cumpărăm sicriu şi-i îngropăm, încercând să le oferim totul, aşa i-a oferit şi ei Moscova totul: teroare, ocupaţie şi deportări.
***
Îl rugam pe un autor să ne trimită coperta cărţii pentru a o încadra în articolul lui. La care, domnul ne răspunde:
– Da, OK, deci coperta aha… aha… da, da, trimit!
Vă asigur că nu doar i-am citit răspunsul cu interes, dar parcă l-am şi auzit aievea.
***
O doamnă anunţă pe reţelele de socializare că oaspetele X şi-a uitat telefonul mobil în casa ei. Şi îi roagă pe prietenii virtuali care-l vor întâlni pe undeva să-l anunţe.
Iar sfaturile încep să curgă:
– Păi, domnu’ are cont de Facebook, scrieţi-i un mesaj!
Altul:
– Ce mare lucru, sunaţi-l!
Altcineva:
– Să ştiţi că el nu răspunde decât pe WhatsApp!
***
Cineva mă sună la ora 6 dimineaţa. Şi mă simt datoare să-i răspund cu următorul mesaj:
– Stimate domn, mă puteţi contacta oricând, fiindcă eu în general nu dorm!
