Daniel Lovin, doctor în management sportiv: „S-au făcut stadioane în România, e foarte bine, dar n-o să mai avem la ce să ne uităm!”

2
863
Danil Lovin și un vestiar de fotbal

Daniel Lovin a făcut junioratul la Oțelul, iar acum trei ani a fost secundul lui Petre Grigoraș la echipa gălățeană, când aceasta se afla în Liga a 3-a. A mai jucat pentru Sporting Liești, Sportul Chiscani și CSU Galați, tot în eșonul 3, dar și în Liga a 4-a belgiană. Acum, el este doctor în management, iar anul trecut a predat management sportiv în Franța, la Universitatea din Rennes.

Daniel Lovin (30 de ani) a fost invitat să-și expună competențele, în această toamnă, la cursurile Sports Business Academy, singura academie de sport și business din Europa de Est recunoscută la nivelul Uniunii Europene.

– Cum erau condițiile de joc, de antrenament, când erai junior la Oțelul?

– În zona Galațiului, infrastructura lasă foarte mult de dorit. Sunt niște terenuri sintetice, e bine că ai unde să te antrenezi când plouă, când e frig, dar când mergeam să jucăm pe gazon, era o diferență foarte mare, aveam probleme, nu simțeam la fel intensitatea pasei sau o diagonlă ori când șutam. Totul pleacă de la infrastructură. Echipa la care am jucat eu în Liga a 4-a din Belgia avea teren de joc, un teren sintetic cu nocturnă, un teren de iarbă cu nocturnă și încă un teren de iarbă. Deci, avea trei terenuri de antrenament. Nu mai zic de vestiare…

– Suntem departe rău.

Noi investim mai mult în stadioane decât în terenuri de antrenament. Sigur, e foarte frumos să avem stadioane, nu te plouă când te duci la un meci, dar n-o să mai avem la ce să ne uităm. În plus, din ce observ acum, tinerii de la noi se îndreaptă mai puțin către sport și nu mai au nici spiritul acela de sacrificiu. Poate e doar o percepție a mea. Stau mai mult pe telefon, pe TikTok. De ce să iasă ei în ploaie să alerge, de ce să meargă în cantonamente? Eu am prins de fiecare dată cantonament de iarnă, cum aud acum la podcast-uri, cu Săftica sau Câmpina. Noi mergeam la Soveja, la Câmpulung Moldovenesc, făceam câte trei antrenmente pe zi când era vacanța școlară. La 7 jumate, 10 jumate și apoi la 4 după amiază. Ne-au format antrenamentele astea și ca oameni, nu numai ca sportivi. Suntem obișnuiți și cu sacrificiul în viața de zi cu zi. Acum, nu știu câți ar lăsa vacanța ca să meargă în cantonament, să facă trei antrenamente pe zi la minus 20 de grade. Poate nu mai au nici exemple, poate se gândesc doar la bani. Trebuie să joci din pasiune în primul rând și apoi pentru bani.

Daniel Lovin alături de antrenorul Petre Grigoraș

Infrastructură și iar infrastructură

– Chiar mi-a zis Daniel Pancu de curând că se plâng muți antrenori de la naționalele de juniori că au probleme cu jucătorii din aceste puncte de vedere, pe care le-ai enumerat și tu…

Nici nu pot să spun că generația mea n-ar fi făcut la fel acum, dar pe noi parcă ne-a prins fotbalul, ne plăcea, după antrenamente ne duceam și jucam iar, la teren mic. Nu zic că am avut noi o generație extraordinară, dar jucam din pasiune. E o scădere acum. Și revenind la infrastructură, aceasta nu este întreținută. În Galați sunt doar două-trei terenuri sintetice, sunt multe cluburi de juniori care se înghesuie pe ele. De aici trebuie să se plece, de la infrastructură. Galațiul e un oraș mare, a dat sportivi importanți. Și nu numai la fotbal e problema asta, ci și la volei, la hochei, sporturi care au dat campioane în Galați. CSM Arcada Galați nu poate juca anul acesta în Champions League în oraș, pentru că nu le omologhează sala, având tribune doar pe o parte. Ca spectator, ca om, ca cetățean al Galațiului, vezi că echipa ta nu joacă în oraș fiindcă nu e omologată sala…

– Am mai zis asta: noi am avut câștigătoare de Champions League, CSM București, fără sală.

Exact. Și eu vreau aici, la Galați… Când a fost Oțelul în Champions League, a jucat la București. E trist din punctul ăsta de vedere. Dacă zici ceva, cică „Ce, mă, ai ceva cu noi?”.

– În străinătate, autoritățile locale se implică mult în infrastructura sportivă, nu?

Se implică primăriile. În zona în care am stat eu în Rennes, erau un teren sintetic și unul de iarbă pentru rugby, care avea și porți de 5 pe 2 pentru fotbal. Se desfășurau ore de sport de la facultate, dar când era liber intra oricine și practica ce sport voia. Alerga, juca fotbal. De întreținere se ocupa primăria, sunt diverse firme care investesc sub o formă sau alta, poate dau din profit, poate le permite legea. Lumea este interesată pe tema sportului, se discută mult, vin cu idei, schimbă lucruri. Noi parcă nici nu vrem să ne urnim să facem ceva.

E mai simplu să zici „atât putem” decât să faci ceva

Daniel Lovin

– „Atât putem”, lait-motiv național…

Da, avem niște vorbe din astea… Și aia cu „Capul plecat sabia nu-l taie” sau „La pomul lăudat să nu te duci cu sacul”. Dar unde să te duci, dacă nu la pomul lăudat? Sunt multe pe care le folosim, nu știm de ce, dar ne infuențează modul de a gândi, modul de a acționa. E mai simplu să zici „atât putem” decât să faci ceva. Oare Islanda, Kosovo, Muntenegru, Macedonia cum au putut mai mult? Croația…

– Dacă ai conduce Federația Română de Fotbal, te-ai duce să întrebi federațiile astea mai mici ce au făcut ca să progreseze? Sau ai sta să aștepți să pice ceva din cer? 

Normal că aș întreba, m-aș interesa oriunde, m-aș duce în orice loc din lumea asta. Îți pot veni idei și de la alte sporturi. Am văzut de curând o fotografie de la baza de pregătire a clubului Rijeka, din Croația, cu 7 terenuri de antrenament! Totul pleacă de acolo, de la bază, de la centrul de formare, de la cei care-i formează pe tinerii jucători. Apoi, de la mentalitate.

– Aici e mai greu. Ține de educație, de părinți, de școală…

Eu, ca profesor sau ca antrenor, stau cu ei câteva ore, dar apoi se duc acasă, intră pe TikTok și văd altceva decât ce le-am spus noi în orele de antrenament. Și s-a dus de râpă tot ce le-am zis noi.

„Mentalitatea noastră nu ne ajută și e foarte greu s-o schimbăm”

– Cum reușesc tinerii sportivi din străinătate să ajungă la un nivel înalt?

Fotbalul nu mai înseamnă de mult doar partea tehnică, să jonglezi, să dai bine cu latul, să șutezi. E mai mut decât atât. E intensitate, e luptă. Dacă mi-a dat unul cu cotul în gură, să nu mă duc să-mi fac dreptate și să iau roșu apoi. Mentalitatea noastră nu ne ajută și e foarte greu s-o schimbăm.

– Ai făcut niște studii despre adaptarea culturală a fotbaliștior români în străinătate. Se întorc repede înapoi mulți dintre jucătorii noștri care se transferă afară. Ai depistat de ce?

Da. Eram în Belgia când am văzut un interviu luat de Costin Ștucan lui Chițu, care juca atunci pentru Valenciennes, în Franța. Chițu zicea că nu-l plac cei de acolo, că au ceva cu el. Sunt mulți factori care infuențează evoluția unui fotbalist în străinătate. Când pleci din țară, trebuie să fii un pic mai bun decât cei de acolo. Dacă dai două goluri pe meci, nu sunt nebuni ăia să nu te bage. După aia, fotbalistul român intră într-o cădere din asta, că nu-l bagă… iau salariul și se gândesc că se întorc în țară… Spunea Cătălin Munteanu că atunci când s-a transferat la Salamanca, parcă, a stat aproape tot sezonul pe bancă pentru că avea un concurent pe post care juca foarte bine. Când a fost suspendat titularul, l-a băgat pe el, a jucat senzațional și n-a mai fost scos din primul „11”. De-asta zic, nu pleci după primul sezon, că nu știu ce are antrenorul cu tine. Stai două-trei sezoane, tragi tare. Eu știu că e greu la 20 de ani fără familie, fără prieteni, dar e vorba și de sacrificiu.

– Păi ce, altora, din alte țări, nu le lipsesc prietenii și familia? 

Ba da, dar ăștia suntem. Sau te duci undeva unde plouă de multe ori și zici: „Băi, iar începe ploaia!”. Și la noi, la copii și juniori, sună și întreabă dacă fac antrenament când plouă…

Daniel Lovin la balon!

„Să nu luăm gol! Dar când dăm?”

– Și-atunci, care-i problema? De educație, de mental? 

Totul pleacă de acasă, de la școală, de la prieteni, de la istorie. Totul pleacă de la ce gândești. E vorba de educație. Alin Stoica spunea: „Numai la noi e asta cu «Capul plecat sabia nu-l taie». Alții s-au dus la război”. Noi zicem să nu luăm bătaie, să nu pierdem, să nu luăm gol.

– Ăsta a fost obiectivul României la Campionatul European de tineret…

Pentru mine, e mai bine să pierd cu 5-3 decât cu 1-0. Să nu luăm gol, dar când dăm? Din păcate, e o chestie care se perpetuează și se duce din generație in generație. Și nu ne ajută să progresăm.

– Am avut și generații care luptau… 

Nu le-am prins eu sau le-am prins foarte puțin. Poți să încerci o strategie, să joci pe contraatac și să-ți creeezi 5-6 ocazii.

Real Madrid, un fel de „The Expendables”

– Ai studiat și comunicarea cluburior cu fanii? 

Mai puțin, dar am citit câteva articole despre comunicarea cu fanii într-o lume globalizată. Sunt cluburile astea foarte mari care încearcă să facă totul ca un film. Cum a fost „The Expendables”, care nu mi-a plăcut foarte mult, cu cei mai buni actori de acțiune. Așa a încercat și Real Madrid acum ceva ani, să aducă cei mai buni fotbaliști. Beckham, Figo, apoi Kaka, Cristiano Ronaldo – două Baloane de Aur -, iar apoi i-au mai luat pe Benzema și Modrici. Deci, e ca un film, plus că acum trebuie să fii prezent pe rețelele de socializare, să interacționezi cu fanii.

– În România, cum vezi comunicarea cluburilor cu fanii? 

Se mai poate lucra, dar e clar că am făcut progrese. E mai simplu acum, fiindcă poți să folosești rețelele de socializare, Instagram, TikTok. Dar bănuiesc că nu prea există oameni specializați pe comunicare, pe PR. Nu știu dacă la Liga a 2-a se justifică să plătești pe cineva să se ocupe numai de asta. Cât să-i dai? Iar la Liga 1 probabil că acela care se ocupă face și poze, și filmează, și postează, are mai multe task-uri, din dorința cluburilor de a face economii. Cluburile trebuie să aducă mai mulți fani la stadion. Dar vezi cum se întâmplă la noi cu echipe care se desființează după doi-trei ani… Se desființeză una, apare alta. Sunt problemele astea cu FCSB și CSA, Universitatea Craiova și FC U Craiova. Oamenii nici nu mai știu cu cine să țină.

Daniel Lovin la lucru

Daniel Lovin despre…

… calitățile lui Gigi Becali și un defect cultural: „Din ce am văzut, mi se pare foarte motivat în ceea ce face, ambițios, își respectă cuvântul față de jucători și este și pasionat de sport. Să vii cu banii tăi de acasă și să-i bagi în sport, asta înseamnă ceva. Sunt mulți oameni bogați care ar putea să investească în sport, dar n-o fac. Ca defect la Becali: lipsa de răbdare, specifică multora dintre români”.

… o mare problemă a neadaptării fotbaliștilor români in străinătate: „Am studiat în ce măsură jucătorii de la noi care pleacă în străinătate știu o limbă străină în care să comunice bine. E foarte greu să te adaptezi dacă nu cunoști bine o limbă străină. Plus că trebuie să faci un efort ca să înveți limba locală. OK, știi engleză, dar francezii, de exemplu, parcă ar vrea să vadă un efort din partea ta. Ei nu prea vorbesc engleză. În Italia probabil că e la fel”.

… ce teme va aborda ca lector al Sports Business Academy: „Voi pleca de la baza managementului, cam ce ar trebui să facă orice manager aplicat pe sport. Niște studii de caz inspirate de la alți manageri, poate voi aborda și partea de management în diversitatea asta culturală, poate și un pic de motivație. Poate fi o temă bună și asta cu adaptarea jucătorilor din România în străinătate sau a străinilor în România”.

… ce trebuie să facă un manager de club: „Să anticipeze, în primul rând; să planifice, să organizeze, să motiveze, să ia decizii la orice nivel și să evalueze la final rezultatele. Apoi, să continue ciclul ăsta. Cu cât anticipezi mai mult, cu atât e mai simplu după. Iar dacă n-ai reușit să anticipezi tot, să ai încredere în forțele proprii și să rezolvi. Ai nevoie să planifici la punct un sezon, să planifici pe doi ani, pe trei ani, pe cinci ani. Apoi să strângi resursele de care ai nevoie și să coordonezi”.

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.