Citind poezia lui Grigore Vieru – „Da, sunt naționalist!”, în care marele poet afirmă: „Urăsc pe mancurt. / Mi-i dragă doina / Prin care exist. / Nu mă târâi slugarnic. / Pe scurt. / Sunt na-ți-o-na-list!”, m-am gândit la cât de mult au suferit intelectualii noștri, când a fi naționalist în țara asta, atât de batjocorită de ruși, însemna să fii arestat, urmărit de Securitate, deportat în Siberia, bătut pe stradă, exmatriculat de la facultate etc.
Iar astăzi se intitulează naționaliști cui nu-i este lene, dar mai cu seamă cei care se declară moldoveni și „apără”, după opinia lor, poporul moldovenesc, urându-i pe naționaliștii de altădată, cei adevărați, care au luptat pentru numele nostru de român.
Iar unul dintre aceștia, Victor Grosu, a mărturisit nu demult pe rețele de socializare că în 1918 România e cea care a anexat ilegal Republica Democratică Moldovenească și că jandarmii români stăteau cu mitralierele asupra membrilor Sfatului Țării ca să voteze Unirea. Iar cei care n-au votat Unirea, au fost împușcați.
Măi, câtă genialitate în aceste declarații, așa încât am impresia că acest tovarăș a învățat istoria din aceeași carte cu Victoria Furtună, o altă „deșteaptă” care susține că „Mihai Eminescu este una dintre cele mai puternice și profunde personalități născute pe pământul Moldovei și a fost prin naștere, sânge, nume – moldovean”.
Afirmații pentru care poetul nostru (dacă ar fi fost în viață) ar fi scuipat-o între ochi, pentru că Luceafărul Limbii Române a fost și el un mare naționalist, care a spus clar și pentru cei de-alde Furtună și Grosu: „Suntem români și punctum”.
Dar, na, nu toți deschid la școală cărțile de istorie ca să le citească, ci le preferă pe acelea de joc. Apoi, după ce cresc mai măricei, se cred „mari istorici”, care își permit să vorbească în numele întregului popor. Uitând că noi, slavă Domnului, știm cine suntem și de unde ne tragem, și nu avem nevoie de învățăturile lor, fiindcă: „Urăsc pe mancurt. / Mi-i dragă doina / Prin care exist./ Nu mă târâi slugarnic. / Pe scurt. / Sunt naționalist!”.
O poezie pe care ar trebui s-o învețe și cei doi tovarăși, dar și mulți alții ca ei, căci, cine știe, li s-ar lumina cândva mintea și lor.
Suntem naționaliști dar eu sunt și european.