Episodul 6 din serialul dedicat propagandistului pro-rus Robert Turcescu de fostul său prieten Viorel Copolovici (stabilit de mai mulți ani la Brisbane, în Australia) ne arată un „Ceaoane” hotărât să facă avere prin înșelăciuni imobiliare. Textul postat pe Facebook în ziua de 5 septembrie este un adevărat denunț la adresa lui Turcescu, dar și a fostului primar Viorel Lis.
În acest episod, Viorel Copolovici îi găsește lui Robert Turcescu noi apelative: „Bobiță Turciuliță”, „micuțul Robică” și „Nea Bobi Căruntu”, care se adaugă precedentelor „Ceaoane”, „Bobi”, „Bobiță”, „Bobică”, „Robby T.”.
Viorel Copolovici îl detestă pe Robert Nicolae Turcescu (50 de ani) pentru că ofițerul acopert-descoperit a devenit o trompetă infectă a extremismului pro-rus, putinist, anti-european, reprezentat în România, la vârf, de AUR, George Simion și Călin Georgescu.
Chiar joi seară, Turcescu a declarat la România TV: „Dacă mâine ar fi alegeri prezidențiale și numele lui Călin Georgescu s-ar afla pe buletinul de vot, eu l-aș vota pe Călin Georgescu”.
Tânărul redactor-șef Robert Turcescu și unsurosul primar Viorel Lis, binefăcătorul ziariștilor corupți
Dezvăluirea e incredibilă: pe când avea „23-24 de ani”, Robert Turcescu a apelat la „primarul interimar” de atunci – care era și „candidat la Primărie” – pentru a păcăli un cetățean căruia urma să-i vândă un apartament în cartierul Balta Albă din București! Un apartament pe care-l căpătase tot printr-o coțcărie, în cadrul unui schimb inechitabil.
Viorel Copolovici nu publică numele primarului, dar nu e greu de făcut o reconstituire. Dacă Turcescu avea 23-24 de ani, înseamnă că tărășenia se întâmpla prin 1998-1999.
Indiciu suplimentar: cel la care a apelat pentru înșelătorie era primar interimar și candida la Primărie.
În 1998-1999, primarul Capitalei – interimar (ca viceprimar al demisionarului Victor Ciorbea, devenit prim-ministru) și candidat – era Viorel Lis. Deducem că se întâmpla în toamna anului 1998, când au avut loc alegeri parțiale la București, câștigate de Viorel Lis, pe 8 noiembrie, în finala cu Sorin Oprescu (50,5% – 49,5%). Diferența dintre cei doi a fost de 6.795 de voturi (329.620 – 322.825).
Așadar, „primarul interimar și candidat la Primărie”, la care se referea Viorel Copolovici și la care a apelat Robert Turcescu pentru „manțocăria” imobiliară, era Viorel Lis. Nici nu e de mirare: în acea perioadă, ca primar interimar și apoi primar ales, Viorel Lis a mituit zeci de ziariști cu apartamente vândute de Primăria Capitalei la prețuri preferențiale (aproape gratis) sau cu diverse servicii/avantaje (cum s-a întâmplat în cazul lui Turcescu), pentru a avea parte de o „presă favorabilă”.
Victor Ciorbea a fost primar general al Capitalei în perioada 16 iunie – 12 decembrie 1996. Viceprimarul său, Viorel Lis, a devenit primar interimar pentru aproape doi ani (12 decembrie 1996 – 13 noiembrie 1998), apoi primar ales încă un an și 7 luni (până pe 26 iunie 2000, când a venit Traian Băsescu).
În toamna anului 1998, Viorel Lis avea 54 de ani (acum are 81 și mai apare, din când în când, la emisiuni mondene).
Turcescu (născut pe 3 mai 1975) avea 23 de ani și tocmai devenise redactor-șef la Radio Total, unde proprietar era Cornel Nistorescu, jurnalist cu nume în epocă. În acea calitate a apelat la Viorel Lis pentru a păcăli o familie de bună-credință.
De fapt, în privința apartamentului din Balta Albă, Turcescu a înșelat de două ori: atât la cumpărare (prin schimbul oneros cu câștigătorii unui premiu la Acasă TV), cât și la vânzare (prin ascunderea viciilor locuinței, cu complicitatea primarului Lis).
Episoadele precedente
(1) 15 ianuarie 2025: „Ceaoane” – o frumusețe de text pentru o urâciune de om
(2) 30 iulie 2025: Cum a înșelat Turcescu un șofer francez de TIR, în 1991, când spăla parbrize la un Peco din Pitești
(3) 6 august 2025: Furios că prima sa fiică, școlită în SUA, îl susține pe Nicușor Dan, Robert Turcescu o numește „mucușoristă”!
(4) 25 august 2025: „Amintiri din copilărie” cu Ceaoane, Mița și Barbone
(5) 30 august: Lăstarii comportamentului abject al maturului Ceaoane
Viorel Copolovici despre Robert Turcescu – episodul 5 (5 septembrie 2025)
„Bine, fie, la insistențele unor distinse persoane mai întârziem cu lista aia contabilă despre ce a făcut Ceaoane pentru mine și ce am făcut eu pentru el în treizeci de ani de prietenie. Azi, însă, povestim o istorioară pe care însuși Bobiță Turciuliță a evocat-o în mai multe rânduri, în fața foștilor colegi sau amici, la băutură și chiolhan.
Din punctul meu de vedere, episodul ăsta vorbește foarte mult și foarte tare despre principiile și moralitatea celui care astăzi trâmbițează ipocrit despre corectitudine, patriotism, credință etc.
Mamițica și Turbi (așa i se mai spunea în familie lui Ceaoane senior, Turbi, de la «turbat», definitoriu pentru accesele de furie mai mult sau mai puțin etilică) fac schimb de locuință și se retrag la câțiva kilometri de Pitești. Am participat la construcția acelei case de la țară, dar despre asta în alt episod.
Schimb de locuințe. Apartamentul virginal al micuțului Robică, o peșteră îmbâcsită de la marginea Piteștilor (din care seniorii au scos inclusiv prizele și întrerupătoarele din pereți, după cum se lăuda chiar beneficiarul; cică Turbi s-a gândit o clipă dacă n-ar fi corect să scoată și rezervoarele de la closete) contra – atenție! – apartament complet mobilat, mochetat, proaspăt văruit etc. la soldat, în Balta Albă.
Noul hogeac al lui Nea Bobi Căruntu fusese de haram și de haram se dusese: premiu la Acasă TV, câștigat de niște omușteni care n-aveau nicio treabă nici cu Bucureștiul, nici cu piața imobiliară. Cum-necum, piteștenii mei i-au îmbrobodit pe «premianți» și au făcut manevra.
Acei pereți au văzut și auzit destul de multe. Pe unele dintre cele multe le-au auzit și vecinii, care de mai multe ori s-au revoltat și au reacționat cu scandal și bilețele în ușă. Deh, ca la bloc.
Trece vreme, vine vreme, lucram în același loc (parțial mulțumită lui, care mă recomandase pentru job, parțial mulțumită mie, că-i convinsesem să mă angajeze, chiar dacă la negru, realmente pe o sută de dolari) și vine al meu la radio palid (mă rog, vorba vine) la față.
Doamna Maria, casiera de la asociația de locatari, nu plătise de vreo doi ani facturile la furnizorii blocului și dispăruse cu toți banii. Blocul era debranșat de la apă caldă și căldură și nimeni n-avea idee când ar fi fost reluată furnizarea.
Omul nostru, suporter de semianalfabeți de tip Georgescu sau Simion, a luat atunci o decizie istorică: să vândă cât mai rapid apartamentul «nupțial». Doar că pentru asta ar fi avut nevoie de o miraculoasă rebranșare temporară a blocului din Balta Albă la apă caldă și căldură.
Citez inexact, din memorie: «Eram disperat. Începuseră vizionările la apartament și mă rugam să nu deschidă ăia robinetul și să vadă că nu e apă caldă. L-am sunat pe X, care era primar interimar și candida la Primărie, și l-am rugat să mă ajute, să intervină să dea drumul la apă caldă. L-am chemat pe ăla la câteva emisiuni, am fost și eu băiat cu el, că era în campanie. A aranjat să dea drumul la căldură o săptămână și am găsit cumpărător exact în răstimpul ăla».
Patriotul nostru din Aleea Patrioților n-a fost câtuși de puțin interesat de soarta «fraierilor» care aveau să descopere că fuseseră păcăliți, așa cum și despre premianții de la Acasă TV concluzionaseră în cor, în familie: «Ce proști, nenică! Dar ce e de haram, de haram se duce!».
O găinărie relativ micuță, ar zice unii. Dar și găinarul era abia la început de drum, cât să fi avut în buchetul vieții? Nu mai mult de 23-24 de primăveri. Dar când ai ajuns la 50 și te hrănești din minciună și din păcălit trepanați, e bine să-ți mai aduci aminte măcar din când în când că mai sunt unii care chiar știu cine ești.
«Amintiri din copilărie», Bobiță!
Doar mă știi bine, Dom’ Romică: memorie de elefant și infatuări de justițiar. De Australea!”
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
