Pentru a patra lună consecutiv, piaţa imobiliară din România a înregistrat o cădere abruptă. Iar situaţia se schimbă în rău de la o lună la alta. În noiembrie, numărul tranzacţiilor cu case, apartamente şi terenuri a fost mai mic cu 6.000 faţă de octombrie, o scădere periculoasă.
Dar vestea cea mai proastă pentru investitorii de orice fel nu e aceasta, ci prăbuşirea cu 21% a tranzacţiilor faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut (raportat la luna noiembrie). Situaţia de criză nu se reflectă încă în scăderea sensibilă a preţurilor, ştiută fiind anchilozarea artificială a acestora, pe termen scurt, din dorinţa investitorilor de a nu vinde mai ieftin, ca să-şi recupereze cât mai mult din investiţie. Dar valul nu poate fi oprit. De altfel, preţurile sunt îngheţate de luni bune; vânzătorii nu vor să le scadă, potenţialii cumpărători, ştiind trendul negativ, nu vor să plătească şi aşteaptă adevărul pe care, mai devreme sau mai târziu, piaţa îl va scoate inevitabil la suprafaţă.
Iar semnele sunt şi mai sumbre, dat fiind contexul naţional şi internaţional. În România, haosul fiscal-bugetar după doi ani de guvernare PSD-ALDE a adus statul în cea mai gravă criză de lichidităţi din 2008 încoace; România nu mai are practic acces la finanţare internaţională avantajoasă şi apelează la piaţa privată, aşa-numiţii „cămătari” internaţionali, care împrumută bani în condiţii aproape umilitoare.
Nici pe bursele internaţionale situaţia nu e mai roz. Ieri, a fost o nouă zi neagră pe Wall Street, cauza fiind criza de încredere tot mai mare a investitorilor în economia americană urmare a deciziilor aventuriere ale administraţiei Trump.
În lumea de business, e faimoasă o zicală: dacă piaţa imobiliară cade, economia cade. În România, piaţa imobiliară cade.
