S-a umplut paharul, „justițiarilor” care batjocoriți justiția! Ați întins coarda prea mult, iar acum vă plesnește-n nas. Ați crezut că vă puteți face de cap precum cei mai odioși interlopi: prin forță și șantaj, prin abuz de putere, prin bani luați cu japca, prin paralizarea societății (mizerabilele voastre greve ilegale). Chiar prin pretenția de a legifera, deși sunteți plătiți să aplicați legea, nu s-o impuneți!
Dacă aș fi judecător sau procuror, aș striga către colegii mei și mai ales către Consiliul Superior al Magistraturii (CSM): Opriți-vă! Ajunge! Ați mers prea departe! Ne expuneți pe toți disprețului public.
Cuvântul-cheie folosit de portavocile sistemului de justiție este „ură”. Cică societatea a ajuns să-i urască pe magistrați din invidie sau ca urmare a unor campanii derulate în spațiul public. Inclusiv din cauza declarațiilor făcute recent de vicepremierul Oana Gheorghiu. Nicio legătură cu privilegiile nerușinate ale magistraților, cu îndârjirea cu care și le apără, cu calitatea actului de justiție, cu prescrierile pe bandă rulantă, cu marii corupți lăsați în libertate, cu infractorii periculoși lăsați să-și omoare consoartele, cu șpăgile care curg prin anumite subterane…
Ura este un sentiment nociv, care îmbolnăvește societatea. Dar pentru a scăpa de ură, trebuie eliminate cauzele care au generat-o.
Din păcate, lucrurile merg pe sens invers. Sunt momente în care justiția capătă accente interlope. Când luptă pe față împotriva societății, în disprețul acesteia.
S-a umplut paharul! Și s-a întâmplat de-a lungul mai multor ani, cu accelerare în ultima perioadă.
10 argumente
1. Procurori și judecători (alături de polițiști) asistă pasivi la maltratarea și uciderea a sute de femei de către bărbații lor psihopați. Și nu de azi, de ieri, ci de mai multă vreme.
2. Eliberarea marilor corupți sau închiderea dosarelor prin prescrierea faptelor a devenit un fapt obișnuit. Vârf de lance, în acest sens, este Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ), mai ales de când la șefia acesteia a venit sinistra Lia Savonea. Invocând decizii ale Curții Constituționale, Înalta Curte pulverizează sentințe definitive și irevocabile cu o frecvență scandaloasă. Sunt reabilitate personaje-etalon ale corupției din România. S-a ajuns chiar ca prescripția să protejeze o faptă extrem de gravă, proxenetismul, în cazul manelistului-interlop Dani Mocanu. Apropo, de ce instanța i-a permis acestuia să fugă din țară cu o zi înainte de pronunțarea sentinței definitive, pentru o acuzație precum tentativa de omor? Chiar nu putea institui măsuri pentru a evita o asemenea „evadare” previzibilă?
3. Cazul Oana Gheorghiu: membrii CSM au hotărât că se impune un dosar penal. Sigur acești oameni știu ce înseamnă justiția și care e rostul ei pe lume? Au ei discernământ juridic/profesional când vor să bage în pușcărie un om care-și exprimă o părere nici extremistă (fascistă, nazistă, legionară, comunistă), nici rasistă, nici xenofobă, nici discriminatorie, nici violentă sau agresivă? Au ei discernământ, în general, când condamnă o femeie care le spune civilizat că bagă mâna prea adânc în buzunarele noastre, prin pretenția lor imperativă de a avea pensii de 10-15 ori mai mari decât noi, cei care suntem obligați să le plătim?
4. Cazul Oana Gheorghiu ne duce la cauza principală a întregii nervozități din arealul justiției: nevoia societății de a pune capăt unui dezmăț care a început destul de timid, în urmă cu peste 25 de ani, și a devenit nerușinat în ultimii ani. Și în această speță fundamentală, te întrebi dacă oamenii aceștia – judecătorii și procurorii – își înțeleg rolul în societate. Sau dacă goana după venituri obscene le-a întunecat rațiunea într-atât de tare, încât au dus-o în zona lipsei de discernământ. A lipsei de discernământ juridic (căci justiția e chemată să facă dreptate, nu nedreptate!), dar și uman (căci spiritul dreptății trebuie să caracterizeze omul în general, nu doar magistratul).
5. Necinstită, chiar hoțească, a fost și greva magistraților, din ultimele luni, ca pârghie de presiune asupra societății. Mii de procese au fost amânate pentru că procurorii au refuzat să ancheteze, iar judecătorii au refuzat să judece. Unele dintre aceste dosare vor ajunge la prescriere chiar din cauza acestei întârzieri. Alți infractori vor scăpa astfel nepedepsiți. Mulți justițiabili sunt privați de un serviciu pe care-l plătesc. Toxic e și mesajul transmis de această grevă ilegală: judecătorii și procurorii fac grevă deși nu au voie să facă grevă! Așadar, comit o ilegalitate, dar nu plătesc în niciun fel, pentru că recurg la o șmecherie: nu declară grevă, dar refuză să muncească! În mediul privat (acela care trudește pe brânci ca să plătească pensiile enorme ale magistraților), o asemenea atitudine ar duce la trei consecințe: 1. zilele nemuncite nu se plătesc; 2. „greviștii mascați” plătesc și daunele provocate de refuzul de a lucra; 3. greviștii ilegali vor fi concediați cu prioritate. La stat, un asemenea exercițiu de igienă nu există.
6. Breasla magistraților a ajuns la proteste, petiții și greve ilegale pentru pensii nesimțite (cuantum + vârstă), dar nu a făcut niciun fel de presiune pentru a determina Parlamentul să îmbunătățească legislația, s-o înăsprească dacă e cazul. Nici pentru a obliga Guvernul să rezolve probleme administrative, astfel încât să-i ajute să facă Justiția mai eficientă. Singura grijă a magistraților, manifestată public, a fost: salarii + prime + pensii + alte beneficii (obținute în instanță, adică decise tot de ei). Așadar, s-au gândit doar la binele lor, nu și la justițiabili, nu și la calitatea actului de justiție.
7. Judecătorii și procurorii corupți (câți or fi în sistem) sunt o plagă a justiției, dar mai periculoasă chiar e solidaritatea cvasi-generală a magistraților în a-și apăra privilegiile. În primul caz, unele decizii scandaloase sunt explicabile prin mituirea unor magistrați. În cel de-al doilea caz, miza o reprezintă pensiile indecent de mari ale tuturor magistraților. Banii negri, sub formă de șpagă, vin de la niște infractori privați; pensile nerușinate vin din impozitele tuturor cetățenilor contribuabili și din împrumuturile statului român, adică tot din banii noștri (sau ai copiilor noștri).
8. Comparația e dureroasă și din alt punct de vedere. Magistrații corupți (câți or fi ei) fac nenorociri juridice din interes punctual. Magistrații greviști blochează justiția din convingeri generale. Iar astfel de convingeri, evident necinstite, pun în discuție capacitatea respectivilor judecători și procurori (majoritatea covârșitoare a breslei) de a împărți dreptatea. Când fac presiuni asupra societății precum interlopii care pretind taxă de protecție, și tot pentru bani care nu li se cuvin, e vorba mai degrabă de nedreptate. Diferența e că nu pe interlopi îi plătim lunar să aplice legea, ci pe magistrați. Inclusiv pentru a ne apăra de interlopi! Nicidecum pentru a se alia cu ei ori pentru a le prelua metodele!
9. Există și un sentiment de trădare în această poveste. Pentru a apăra justiția în fața guvernărilor mafiote ale lui Liviu Dragnea, pentru a proteja legislația penală în fața Ordonanței 13, pentru „justiție, nu corupție!”, sute de mii de români – printre care și semnatarul acestui articol – au protestat în ger și pe caniculă, au înfruntat „gorilele” regimului Dragnea, au suportat usturimea gazelor lacrimogene și asprimea jeturilor de apă. Peste 600.000 de oameni au făcut asta pentru democrațe, justiție și stat de drept, nu pentru pensii speciale ori pentru vreun alt folos material.
10. Aș fi vrut să mă refer, în acest articol, la „unii judecători și procurori”, eventual la „o minoritate a magistraturii române”. Din păcate, n-am avut această șansă: împotriva exceselor CSM ori a reabilitării marilor corupți de către ÎCCJ-ul Liei Savonea nu s-a ridicat nici măcar o voce din magistratură. Niciun judecător, niciun procuror, nimic. Tăcere totală, de mafie siciliană. Complicitate și spaimă.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
