Surprinzătorul atac al ucrainenilor în regiunea Kursk, din Rusia, a dus printre altele la o neașteptată capturare a arhivelor unor birouri ale FSB. Documentele au relevat nu doar structura poliției secrete a lui Putin, dar mai ales năucitorul edificiu de minciuni construit de instituție, o combinație de teorii ale conspirației, exagerări, invenții și dezinformări care ajunge în final la vârful statului, unde liderul de la Kremlin – el însuși fost colonel KGB în 1989, dar și șeful KGB în 1998-1999 – le ia de bune.
Atmosfera delirantă, de paranoia colectivă, este izbitoare în rapoartele ofițerilor FSB. Aceștia inventează spioni, comploturi, relatează mai departe tot felul de succese inexistente în destrămarea unor rețele de dușmani ori spioni care nu există. Întregul serviciu secret își justifică existența și fondurile imense consumate prin lupta cu acești inamici din interior și exterior.
Vladimir Putin, fost ofițer KGB care în 1998 a fost pus chiar șeful instituției și e format în atmosfera conspiraționistă din perioada sovietică, este alimentat de FSB cu ceea ce vrea și e obișnuit să audă. De aici pornește o spirală a nebuniei. Putin e rupt de realitate, trăiește într-o lume fantastică, plină de teorii năucitoare, comploturi, victorii strălucitoare rusești și dușmani care conspiră permanent împotriva sa și a Rusiei.
Trupele ucrainene au pus mâna pe arhivele FSB – care ar fi trebuit arse de ofițerii serviciului, dar aceștia au fugit fără să mai distrugă documentele secrete –, apoi autoritățile de la Kiev au dat o parte din captură unor publicații și jurnaliști.
Unul dintre aceștia, Dmitro Karpenko, a început publicarea în serial a rapoartelor FSB. Ce scrie acolo e năucitor, ținând cont că sunt documente elaborate de ofițeri FSB și trimise la Moscova, nu postări ale unor troli pe X (Twitter), Telegram ori TikTok. Aceste acte oficiale ajung apoi pe masa lui Putin.
Mai jos, traducerea rezumatului făcut de fostul militar estonian Artur Rehi după documentele rusești publicate de Dmitro Karpenko pe Telegram.
The FSB has allowed the largest data leak. It’s not just about the electronic documents that were published by „Important Stories” and „Ukrainian Truth”, but the Ukrainian side has also gotten its hands on the documentation of all Russian structures in the Kursk region.
1/13 pic.twitter.com/jnV5kilotg— Artur Rehi (@ArturRehi) September 3, 2024
„Dacă nu există un inamic extern și intern, forțele de securitate nu au niciun rost. Prin urmare, ei își inventează unul și «îl iau în dezvoltare», scriind rapoarte nebunești, pe baza cărora Putin conduce țara. El crede serios în hoarde de neonaziști care mărșăluiesc prin orașele ucrainene, în laboratoare biologice secrete ale NATO și în teorii ale conspirației”
„FSB a permis cea mai mare scurgere de date. Nu este vorba doar despre documentele electronice care au fost publicate de «Important Stories» și «Ukrainian Truth», ci partea ucraineană a pus mâna și pe documentația tuturor structurilor rusești din regiunea Kursk.
Rușii care au fugit au lăsat totul în urmă, inclusiv documente ultrasecrete. Potrivit conducerii, ei ar fi trebuit să ardă cele mai sensibile documente pentru a preveni scurgerea lor, dar nu au făcut-o.
Majoritatea documentelor au fost predate jurnalistului Dmitro Karpenko, care le publică în părți pe canalele sale Telegram și YouTube. Ceea ce este mai interesant nu sunt faptele asociate cu acestea, ci minciunile pe care le conțin.
Conducerea rusă se bazează de mult timp pe FSB, la fel cum URSS s-a bazat pe NKVD, KGB și tot ce a existat înainte și după. Forțele de securitate au servit întotdeauna drept principala pârghie de influență atât asupra poporului, cât și asupra relațiilor intra-partinice.
De-a lungul anilor de existență în Rusia, agențiile de securitate, pentru a-și justifica existența, munca și utilitatea, sunt în permanență ocupate să caute dușmani externi și interni. Atmosfera de paranoia din aceste structuri este forța motrice fundamentală. Documentele obținute dezvăluie rețeaua de minciuni din FSB și modul în care aceasta se răspândește de la baza lanțului, de la raportul ofițerului, până la vârful biroului lui Putin.
Mesaje ale agenților, chestionare ale agenților recrutați, denunțuri și rapoarte – toate sunt unite de o tendință comună de a minți a celor care au pregătit aceste documente. În încercarea de a obține o medalie sau un premiu pentru descoperirea unui lanț secret de agenți străini, ofițerii FSB desfășoară activități de investigație, creând aparența unei activități viguroase.
Cu toate acestea, bazându-se pe rapoartele false ale serviciilor sale speciale, Putin a decis la un moment dat că va fi întâmpinat cu flori în Ucraina. Putin crede cu adevărat în informațiile care îi sunt raportate la vârful lanțului. Crede în conspirațiile anti-rusești ale anglo-saxonilor și în succesele incredibile ale Rusiei, în băieții crucificați, în mercenarii NATO și în alte prostii, pentru că asta îi raportează rețelele de agenți FSB.
Astfel, unul dintre rapoarte spunea că Ucraina recrutează copii sub 16 ani și pensionari peste 65 de ani în «unitățile sale de voluntari» pentru a-i prezenta ulterior drept victime ale conflictului. Instruirea acestor unități ar fi condusă de un instructor vorbitor de limbă engleză din Țara Galilor. Un alt agent a scris despre «taberele de copii din Azov».
Atmosfera de paranoia este principala caracteristică a FSB. O persoană normală, sănătoasă, nu ar putea lucra niciodată în forțele de securitate ruse. Ei recrutează un anumit tip de oameni.
Dacă nu există un inamic extern și intern, forțele de securitate nu au niciun rost. Prin urmare, ei își inventează unul și «îl iau în dezvoltare», scriind rapoarte nebunești, pe baza cărora Putin conduce țara. El crede serios în hoarde de neonaziști care mărșăluiesc prin orașele ucrainene, în laboratoare biologice secrete ale NATO și în teorii ale conspirației.
Pe baza acestor rapoarte, Putin nu se aștepta să întâmpine rezistență în Ucraina și nu cunoștea starea reală a armatei sale. Probabil că nici el nu cunoaște starea reală a forțelor sale nucleare.“