Academia Română îl apără pe „tehnocratul” antisemit Mircea Vulcănescu

4
548
Ioan-Aurel Pop - Mircea Vulcănescu

Într-un stufos și alambicat material cu pretenții academice, publicat pe site-ului r3media.ro, președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, sare în apărarea lui Mircea Vulcănescu, funcționar guvernamental și „tehnocrat” finanțist în structurile ministeriale ale dictaturii fasciste a mareșalului Ion Antonescu.

Ioan-Aurel Pop comite o nouă alunecare în haznaua naționalistă. El se folosește de o platformă media apropiată de partidul extremist AUR și de propaganda putinistă pentru promovarea unui mesaj toxic, prin care se chinuie să găsească argumente în apărarea unuia dintre funcționarii guvernamentali interbelici care au participat, direct și indirect, la crimele Holocaustului în teritoriile românești.

Președintele Academiei Române și liderul extremist George Simion în vremurile când AUR îl dorea pe Pop în funcția de prim-ministru al României

Materialul semnat de președintele Academiei Române începe cu o contorsionată „demonstrație logică” a faptului că, cităm: „«A greși este omenesc, dar a persevera în greșeală este drăcesc». Însă chiar și greșelile unor mari creatori, ale unor mari personalități nu sunt întotdeauna motive pentru ca aceștia să sufere «damnatio memoriae»”.

Altfel spus, participările lui Mircea Vulcănescu la ședințele de guvern în care mareșalul Ion Antonescu, solicitând expertiza tehnică inclusiv lui Vulcănescu, a dispus măsuri criminale de spoliere a cetățenilor români de naționalitate evreiască – acțiuni specifice Holocaustului comis România – reprezintă „o greșeală omenească” și în niciun caz nu ar fi motiv pentru „damnatio memoriae” în cazul lui Vulcănescu.

Foarte bizar, pentru a-l apăra pe Vulcănescu, academicianul Pop face trimitere la „neomarxiști”, „progresiști” și adepții „Cance Culture”, considerând probabil că dezvăluirea complicității lui Vulcănescu, ca tehnocrat, la crimele antisemite comise de regimul mareșalului Antonescu ar face parte din „actul negării unor personalități din trecut care au avut alte atitudini decât cele actuale dominante”.

Prin această afirmație, Președintele Academiei Române neagă caracteristica universală a condamării antisemitismului de către valorile Creștinismului (vezi porunca iubirii de aproapele, indiferent de etnie, status social etc.). Totodată, Pop induce ideea că antisemitismul în care s-a implicat Vulcănescu ar fi fost o atitudine firească, naturală, subscrisă valorilor societății românești interbelice, atitudine care, în prezent, s-ar afla în conflict cu atitudinea de condamnare a antisemitismului în actualul sistem moral și (mai ales!) de drept național și internațional.

Pentru Președintele Academiei Române, comportamentul lui Vulcănescu, de implicare în adoptarea și implementarea legilor antisemite ar fi scuzabil probabil pentru că acesta s-ar înscrie în acele „personalități care au participat la viața publică (în cazul lui Vulcănescu, ca membru în structurile guvernamentale ale dictaturii mareșalului Ion Antonescu – n. red.) pentru că a trebuit să trăiască, să-și întrețină familia sau să împedice agravarea răului”.

Dincolo de argumentul stupid că Vulcănescu a acceptat să fie părtaș la dictatura lui Antonescu, de la nivelul structurilor guvernamentale, ca „să-și întrețină familia”, trebuie să amintim că implicarea lui în măsurile antisemite specifice Holocaustului în România nu numai că nu a împiedicat agravarea răului, ci dimpotrivă, a contribuit la agravarea răului!

Președintele Academiei scrie: „În anii Războiului al Doilea Mondial și în perioada premergătoare acestuia, era foarte dificil, inclusiv pentru mințile cele mai luminate, să aprecieze care pericol era mai mare, cel hitlerist sau cel stalinist (comunist). Mulți români au sperat că alianța cu Germania va cruța România de ororile «dictaturii proletariatului», care ciuntise România, care ucisese pe teritoriul URSS milioane de oameni, inclusiv foarte mulți evrei”.

Prin această frază grotescă, Pop oferă circumstanțe atenuante celor care s-au înrolat în Mișcarea Legionară (de o toxicitate egală cu Mișcarea Muncitorească pe care o coordona grupusculul numit Partidul Comunist din România și care acționa în slujba dictaturii lui Stalin!) ori care s-au pus în slujba dictaturii lui Antonescu, considerând că crimele comise de legionari sau de slujbașii regimului antonescian ar fi rezultatul unui fel de „eroare de apreciere” a acestora.

Folosind o generalizare toxică, academicianul Pop îi bagă în aceeași oală pe toți membrii elitei intelectuale românești din perioada interbelică: „Mari scriitori, artiști plastici, compozitori, interpreți au trăit și au creat în timpul dictaturilor de extremă dreaptă. Nu au fost cu toții perfecți, nici luptători în rezistență și nici eroi, dar au lăsat în urmă creații valoroase, cu mesaje generoase pentru viitor. Cei care nu au devenit cu adevărat criminali de război merită soarta oricărui intelectual de marcă: recunoașterea, aprecierea și popularizarea operelor și personalităților lor”.

Altfel spus, chiar dacă pe undeva, cumva, vreunul dintre intelectualii interbelici a slujit nemijlocit mișcările și regimurile extremiste ale vremii – Mișcarea Legionară, Statul Național Legionar, Dictatura lui Antonescu și, ulterior, Dictatura Comunistă –, creațiile lor valoroase le scuză eventuala rătăcire în crimă.

Argumentând despre Vulcănescu, președintele Academiei Române îi scuză acestuia implicarea în adoptarea și implementarea deciziilor antisemite specifice Holocaustului din România. Cităm: „În martie 1941, se pronunță în problema exproprierii bunurilor evreiești: comentează criteriile de identificare ca «evreu»; emite opinii în cazul măsurilor de «românizare a economiei»; se implică prin declarații în privința taxelor pe care evreii trebuia să le plătească în locul serviciului militar. Ceea ce trebuie observat este că toate aceste chestiuni nu sunt decizii luate de către funcționarul public Mircea Vulcănescu, ci doar intervenții, mai degrabă tehnice, în chestiuni decise dincolo de competența sa explicită. Mircea Vulcănescu s-a pronunțat în urma unor decizii deja luate și pe care nu le putea bloca, sau a dus la îndeplinire aceste decizii. Rămâne chestiunea girării prin prezență, cu toate nuanțele care decurg de aici, și a îndeplinirii acestor măsuri, în calitatea pe care o avea în Ministerul Economiei”.

Ziarul Universul anunță măsurile de „monetizare” a muncii forțate la care erau supuși evreii din România. Vulcănescu a fost implicat în adoptarea și implementarea acestei decizii care în sinteză se rezumă astfel: evreul care nu poate presta munca forțată și nu poate achita contravaloarea este expulzat, adică trimis la moarte

Oare să fi scăzut în așa hal nivelul intelectual și capacitatea de a raționa a președintelui Academiei Române, încât să debiteze o asemenea aberantă interpretare a unei evidente implicări a lui Vulcănescu, ca expert finanțist, în acțiunile antisemite de excludere a evreilor din viața publică, de spoliere a averilor acestora, de „românizare” a economiei (prin confiscarea și eliminarea afacerilor și întreprinderilor deținute de evrei!)?

Oare chiar nu înțelege rătăcitul-cu-mintea președinte al Academiei Române că intervențiile „tehnice” ale lui Mircea Vulcănescu în ședințele de guvern aveau ca finalitate NU să oprească crimele antisemite, ci dimpotrivă, SĂ LE FACĂ APLICAREA CÂT MAI EFICIENTĂ din perspectivă economică, financiară, în interesul dictaturii mareșalului Antonescu?

Mai zice președintele Academiei Române că „Mircea Vulcănescu, ca teolog și filosof, nu a fost antisemit”. Un argument egal cu zero! Nu ceea ce a scris Vulcănescu a contribuit la declanșarea și producerea Holocaustului în România, ci ceea ce a făcut în calitate de finanțist și funcționar guvernamental în slujba dictaturii mareșalului Ion Antonescu.

Nu mai insistăm pe alte afirmații aberante, care constituie maculatura de text prin care președintele Academiei Române (o instituție de la care te-ai aștepta să apere valorile europene și implicit, valorile Creștinismului curat, neinfestat de filetism, naționalism și antisemitism!) încearcă să-l apere pe Vulcănescu.

Inserăm doar concluzia aberantă a textului de maculatură comis de academicianul Ioan-Aurel Pop: „Mircea Vulcănescu rămâne o figură luminoasă a patrimoniului culturii românești, iar numele său nu se cuvine să fie supus niciunei cenzuri”.

Nu, respectabile, Mircea Vulcănescu nu rămâne „o figură luminoasă a patrimoniului culturii românești”! Dimpotrivă, Vulcănescu rămâne ca unul dintre intelectualii care și-au folosit inteligența superioară cu care i-a înzestrat Dumnezeu pentru a-l sluji pe diavol. Nimic altceva.

La final, venim și noi cu propria concluzie: s-ar impune demisia lui Ioan-Aurel Pop din fruntea Academiei Române!

4 COMENTARII

  1. Eu sint de partea academicianului Ioan Aurel Pop. Mircea Vulcanescu o fi fost el ministru comunist sau legionar, dar a fost „mic copil” fata de marii criminali ai celui de-al doilea razboi mondial. Vad ca Institutul Ellie Wiesel (populat cu personaje dubioase si ranchiunoase) ne da noua romanilor dispozitii pe cine sa pretuim, pe cine sa comemoram, cine sint eroii nationali, cine e criminal si cine nu.
    Voi da doar doua exemple pentru a evidentia duplicitatea Sionismului mondial a carui aripa politica (una din ele) este Institutul Ellie Wiesel: Fostul conducator al Ungariei Miklos Horty este venerat ca un erou national in Ungaria, a fost adus si reinhumat in Ungaria cu mari onoruri. N-am auzit sa se sesizeze cineva. Alt exemplu: cind germanii au invadat URSS si Ucraina in 1941 au fost intimpinati de ucraineni cu salutul nazist, ulterior s-au infiintat comandouri ucrainene criminale care ii vinau si ii ucideau pe evrei. Zeci de mii de evrei au fost ucisi de catre comandouri ucrainene si germane pe teritoriul Ucrainei. Vorbeste cineva despre asta? Nu, ei se leaga de Mircea Vulcanescu care a fost condamnat de un tribunal comunist! Sa nu uitam ca primii activisti comunisti sovietici care au venit in Romania (Pauker, Luca, Draghici) au fost evrei.
    Mai au credibilitate cei care se rafuiesc acum cu Mircea Vulcanescu? Judecati singuri. Eu nu sint istoric, dar anumite aspecte sint prea evidente pentru a fi trecute cu vederea.

    • @Babacu: Foarte bine punctat. Nici eu nu sunt istoric dar subscriu ideilor dumneavoastră și la lista evreilor care au împământenit comunismul atot biruitor adaug numele unor Brucan, Roman Sr., Bodnăraș, Tismăneanu Sr.

      👏👏👏👍

  2. Au fost intamplari grave, ingrozitoare, regretabile. Destul de asemanatoare cu prigoanna din anii 50, in Romania ocupata de „prietenii” sovietici.
    Cand s-au confiscat case si pamanturi, unii au fost deportati, altii au fost dusi si au pierit in lagare si inchisori: si intelectualii de frunte, si cei mai incropiti de prin sate ca sa se desfiinteze „chiaburimea”.
    Cand cand taranilor li se luau cote (impozite in natura) uriase si daca nu faceau fatza, se umbla cu „maturoiul” adica li se confiscau si rezervele de hrana. Iar apoi, fortati sa intre in CAP….
    A fost condamnat cineva? Li s-au desfiintat operele celor care au colaborat tacit? Sunt distruse busturile lui Sadoveanu, interzise scrierile lui?
    Se leaga cineva de Petre Roman, care in 1990 a dat tonul la desfiintarea constructiilor de pe langa fostele CAP-uri, a sugerat aruncarea fabricilor la fier vechi? Dar de cei care au continuat si au distrus sistematic intreaga industrie pe care, sub Ceausescu, tara asta reusise sa o construiasca, iar acum dupa 33 de ani, nici nu mai avem ce vinde?
    Pe cine sa interzicem?
    Vulcanescu a pierit chinuit, in inchisore. Nu a fost criminal, poate las. Ce e cu aceasta pofta de razbunare? Nu miroase si ea a extremism?
    La urmasii victimelor o pot intelege, desi Dumnezeu i-a ajutat, au o patrie bogata, prospera, mult deasupra pedepsitei Romanii.
    Dar nu pot intelege acesta forma de oportunism la unii dintre romani.

  3. Draga domnule Munteanu,
    Atunci cand scrieti mi-ar placea sa incercati sa fiti obiectiv. As dori sa ma informati, opiniile dumneavoastra nu ma prea intereseaza. Stiu ca in Romania toti au opinii, toti jurnalisti doresc sa devina editorialisiti. Bag de seama ca la istorie nu va prea pricepeti, dar indrazniti sa aveti opinii. Extrageti dintr-un context istoric amplu
    (ma refer la periada interbelica), doar ceea ce trebuie sa se cunoasca in aceasta era globalista. Dar ce spun eu, e o tara libera, oricine are opinii, despre orice si dorim si mai multa libertate. De exemplu eu pot sa anfirm ca si Burebista, Vlad Tepes, Stefan cel Mare au fost criminali de razboi. Ar trebui sa distrugem toata opera lui Eminescu pentru ca an fost un nationalist – sunt ironic, nu ma luati in serious.
    Nu vreau sa cred ca politica ziarului dumneavoastra este de stanga, globalista sau, Doamne fereste, iredentista – stiu ca domnul Cartianu este oltean. Domnule Munteanu, mi-ar placea sa citesc opinia dumneavoastra despre evenimentul ca a avut loc in Senatul Romaniei din 8 decembrie 1920.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here