OPINIE. Campania de vaccinare, deplorabilă în România

În pandemia de Coronavirus, nu o dată statul român s-a prezentat incapabil să-şi scoată cetăţenii din ghearele morţii. Dincolo de sistemul spitalicesc precar, campania de vaccinare e organizată greoi şi, deseori, ineficient.

În România, campania de vaccinare împotriva Covid-19 e deplorabilă. În afară de faptul că statul nu face o informare puternică, completă, a cetățenilor cu privire la vaccin, mai e și rigiditatea sistemului, a centrelor de vaccinare, puține și încremenite în absurd.

Oficial, la 27 decembrie 2020 începea campania de vaccinare anti-Covid în România. Până acum, au fost vaccinate 2.921.600 de persoane, dintre care 1.177.780 au primit prima doză, iar 1.743.820 şi pe a doua.Vi se pare mult? Mai gândiţi-vă.

Pentru revenirea la viaţa normală, premierul Florin Câţu spune că 10.4 milioane de români trebuie să se vaccineze până la sfârşitul lunii septembrie. Dacă în ultimele patru luni (ianuarie – aprilie) statul a reuşit vaccinarea a trei milioane de cetăţeni, e puţin probabil ca în următoarele cinci luni (mai – septembrie) să se vaccineze 6.4 miloane de oameni. Deja se înregistrează mai multe locuri libere pentru vaccinare decât persoane aflate pe listele de așteptare.

Lipsa informării publice susţinute de stat, permanent şi pretutindeni, cu privire la vaccinul anti-Covid 19 a alimentat teoriile conspiraţiei, colportate pe site-uri şi televiziuni consacrate manipulării prin minciună. Asta a hrănit mulţimile negaţioniste şi a oferit muniţie unor personaje ca Şoşoacă şi Simion. De fapt, mulţi au murit de Covid refuzând vaccinarea din frica generată de ignoranţă, pe fondul neştiinţei.

Luni de zile, un stat retardat organizatoric i-a obligat pe români să-şi testeze nervii folosind o platformă de înscriere la vaccinare care cădea deseori, devenind total neutilizabilă. Cei care nu erau fiii sau fiicele lui Bădălău Sr. se vedeau obligaţi să renunţe, să aştepte, să strângă din dinţi până la repunerea în circuit a mediului digital. Deseori, aşteptarea dura ore sau zile, ca apoi platforma să cadă iar, la scurt timp.

O regulă ce sfidează logica este cea care obligă românii să efectueze rapelul, a doua doză de vaccin, în acelaşi centru în care au primit prima doză. Asta i-a descurajat pe mulţi dintre cei care ar fi sacrificat timp şi bani pentru deplasarea în zone îndepărtate de domiciliu, unde ar fi fost vaccinaţi cu prima doză.

Românii din Bucureşti, de pildă, care găseau în Baia Mare o doză de vaccin disponibilă se vedeau obligaţi să parcurgă iar o mie de kilometri, după trei săptămâni, pentru doza a doua, ce nu putea fi administrată decât tot la Baia Mare, chiar dacă ar fi fost accesibilă la Piteşti, aproape de casă.

În SUA te poți vaccina efectiv în farmacii, în centre mobile. Totul pentru o vaccinare facilă, la îndemână, rapidă. În România suntem încremeniți în prostie. Abia acum Valeriu Gheorghiță spune că rapelul poate fi făcut în alt centru decât cel inițial.

Înțeleg că statul român nu a fost vreodată model de eficienţă şi seriozitate. Această percepţie e întărită de vaccinarea pe „genunchi” a celor din instituțiile de forță, într-o reţea paralelă de vaccinare, inaccesibilă muritorilor ce plătesc taxe şi impozite. Oriunde în lume statele vaccinează, cu prioritate, categoriile esenţiale de cetăţeni, dar nici pe ceilalţi nu-i lasă de izbelişte.

Sistemul de vaccinare trebuie să fie flexibil și mobil. Informare provaccinare pretutindeni, panouri, pliante, oameni în halate albe pe stradă. O campanie de sensibilizare. Iarăși, unități mobile de vaccinare la orașe, sate, cătune. În centrul Bucureștiului și în vârf de munte. E singura cale să scăpăm de Coronavirus, de suferință, de moarte.

Între timp, se moare. Bolnavii de Covid luptă cu moartea, tânjind după o gură de aer în spitale care ba iau foc, carbonizându-şi locatarii, ba îi lasă fără oxigen, în tirurile ATI. Asta dacă nu sunt evacuaţi din spital, cu forţa, în puterea nopţii.

Paul Palencsar, jurnalist şi teolog