De când rătăcesc pe însoritele cărări ale Spaniei, lumea mă întreabă deseori: ”Laurențiu, e scumpă viața acolo? Cât te costă să te stabilești în zona Mediteranei?”
Întrebare simplă. Răspunsul meu, la fel: ”Depinde ce vrei, câți bani pui la bătaie, ce viață ești dispus să duci”. Dacă ai bani în cont, e una, dacă n-ai – alta. Am aflat multe, din curiozitate personală, vorbind cu prietenii români și spanioli.
Personal, m-am legat sufletește de zona Valenciei, dar Spania merită oriunde. E o țară mare, civilizată, cu poate cele mai bune drumuri din Europa, vremea așijderea, oamenii nu mai vorbesc. Priviți doar îmbrățișarea dintre tatăl copilului omorât în atacul terorist din Barcelona și imamul comunității musulmane din localitate (foto jos, puteți citi miraculoasa poveste AICI). Ce dovadă mai bună de dorință de a trece peste necazuri iubindu-i pe cei pe care i-ai putea urî? Nu asta ne-a transmis Iisus acum 2.000 și ceva de ani?
Așa e toată Spania. Și așa va fi mereu. Deschisă, primitoare, prietenoasă, multiculturală, multireligioasă. S-a săturat lumea de reglat conturile prin sânge. Nu ajută. Oamenii au înțeles că te învârtești în cerc. Soluția e pacea, nu războiul în numele diferențelor religioase, culturale, financiare etc..
Sunt multe locuri pe cinste în Europa și în lume, dar dacă ați ales Spania v-ați făcut un mare și frumos cadou pe viață. Iar ajungi aici cu niște bănuți, e mai simplu (să nu credeți că e cazul meu, în ciuda aparențelor sau a feluritelor bârfe legat de ce bani aș fi câștigat odinioară – eheee, dacă ar și reale!). Însă cine are 200.000 de euro în cont poate poți alege să cumpere vreo trei apartamente cu ei. În Valencia, poți cumpăra și cinci, depinde de zonă. Însă că ești în Valencia Capital (în oraș adică) sau în afara lui, prin sătuce ca Naquera, cu 200.000 de euro poți investi chiar în cinci apartamente medii! Stai într-unul și le închiriezi pe celelalte. Pe Airbnb.com, Booking.com sau direct pe site-urile de imobiliare. Din patru case, cu o medie de 350 de euro lunar, ajungi la 1.400 de euro venit lunar. Cu banii ăștia, două persoane pot trăi acceptabil, dacă nu trebuie să achite chirie/rată. Nu te dai în stambă cu ei, dar ai ce-ți trebuie: casă, masă (300-400 de euro/2 persoane/lună), benzină, impozite, asigurări.
Din orice punct ajungi repede la mare, chestiune de minute, zeci eventual. Viața în Valencia este ideală. Nu degeaba faimoasa revistă TIME a ales capitala regiunii ce-a dat lumii paella drept cel mai bun loc pentru trăit din lume, doi ani la rând (Detalii, AICI). De ce ar fi așa? Pentru multe motive. Prețurile sunt rezonabile, după cum am povestit mai sus, clima mediteraneană e visul tuturor nordicilor, vara nu e nici așa cald ca în Sevilla, Malaga sau Cadiz, în timp ce iarna nu-i așa de frig precum în popularele metropole dinspre nord, Barcelona și Madrid.
E cam la jumătatea distanței dintre granița cu Franța și cea cu Africa, ceea ce-i asigură un echilibru fantastic. Ai la doi pași vinurile din regiunea Utiel-Requena (foto sus), într-o oră și ceva ajungi la Benidorm-raiul petrecerilor din cea mai cosmopolită stațiune de vacanță din țară, lângă la fel de popularele Alicante, Denia, Javea, Calpe, Moraira. Tot așa descinzi și la castelul Papei Luna din Peniscola, nu-ți ia mai mult nici ferryboat-ul către faimoasele Ibiza, Mallorca, sau Menorca, ești legat de alte mari destinații turistice prin trenul de mare viteză AVE (foto jos, echivalentul TGV-ului francez, care parcurge distanța de 621 de kilometri Madrid-Barcelona în doar două ore și jumătate), ai fotbal de mare clasă cu Real Madrid, FC Barcelona, locuri de vizitat pentru care nu-ți ajunge o viață, castele, parcuri, munți, istorie, restaurante, muzee, ești în mijlocul imensei lumi culturale iberice care cuprinde America de sud, Mexicul, Caraibele.
Dar cel mai plăcut aspect pentru mine, legat de Spania, este modul relaxat de viață, pe care am încercat să-l prind în micile mele filmulețe de amator (vezi mai jos):
Fără 200.000 de euro sau alți bani în cont, dar cu visul de a te stabili în Spania, ai nevoie de un alt venit decât din chirii. Nefiind Germania, Scandinavia, Benelux, Spania nu colcăie de locuri de muncă. Dimpotrivă, șomajul este printre cele mai mari din UE, urmare a crizei izbucnite în 2007-2008, care a prăbușit sectorul construcțiilor. Dacă nu cauți muncă mai calificată, poți încerca în servicii, turism. Știu familii care trăiesc din curățenie, supravegheat copii, îngrijire bătrâni, administrat case de vacanță, grădinărit etc., care pot aduce lunar 1.700-2.000 de euro. Ceea ce nu e mult, având în vedere că plătesc chirie, dar cuplul rămâne cu suficient încât să trăiască decent. Plus că au copiii gratis la școală/grădiniță, asigurări complete de sănătate care îți permit acces la tratament fără niciun euro șperț și, cum spuneam, viața într-un mediu care-ți mângîie sufletul, nu ți-l agresează mereu.
Asta-i o altă particularitate ce-mi place la spanioli. Doza mică de venin, de negativitate. Nu te agresează șpaga, nu există decât accidental. Birocrația e funcțională, nu te disperă. Te simți mult mai respectat, ca simplu cetățean, decât acasă în România. Nu veți găsi vreun funcționar sau ”organ” de control care să caute nod în papură celor cu mici afaceri pentru a stoarce de la ei șpagă sau amenzi. Nu! Dimpotrivă, te tratează ca partener al lor, te ajută să ieși la liman, să nu mai greșești. Nu-ți dau în cap pentru binele lor, ca în România statului satrap și lacom. De aia, milioane de oameni pot trăi din asta, iar Spania a devenit țara cu cele mai multe baruri și terase pe cap de locuitor (foto jos). Înțelegerea stat-privat a creat o lume în care muncesc și se simt bine milioane de oameni.
Nu există în patria lui Cervantes decât o mică ofertă de știri negative, deși motive poți găsi și la ei. Dar chiar și atunci când relatează despre o tragedie, un accident sau un jaf, tonul e altul, nu simți în stomac deranjul. Politicul nu e atât de vocal nici el, nicidecum iresponsabil, nu e minciuna de la noi pe toate gardurile, știu să discute în contradictoriu fără cuțit la brâu, nu escaladează conflicte. Te simți în siguranță, chiar și în ciuda terorismului. Noi, în România, garantăm terorismul de stat prin vot și corupție. La ”Colectiv” au murit de șase ori mai mulți oameni decât la Barcelona. Unde te simți mai sigur?Voi reveni. Cu mici detalii, subiecte, povești de parcurs al jurnalului meu de călătorie publicat aici pe www.prinlumecalator.ro (sauwww.travelerporelmundo.com, în varianta internațională a site-lui nostru).
A nu se înțelege că Spania e paradisul. Nicăieri nu e ușor departe de casă. Și nici că nu există alte tărâmuri cu viață bună. Ba chiar sunt destule, slavă Domnului! Voi scrie și despre ele, pentru că le iubesc la fel de mult, ca și (pe) românii de acolo, fie că e vorba de Italia, Anglia, Franța, Germania, Belgia, SUA sau Canada. Poco a poco, după cum spune spaniolul. Puțin câte puțin, cum zice românul. Dar să reținem ceva ce-au spus cei de la faimoasa revistă Time doi ani la rând: Valencia – cel mai bun loc de trăit din lume.
