„Stăteam comod în scaun, când a venit controloarea. S-a uitat la bilet, după care, printr-un gest graţios a îngenuncheat în faţa mea. Am înlemnit! Şi-a cerut scuze! Mi-a explicat în engleză că am greşit trenul. S-a uitat pe o minusculă tabletă electronică, spunându-mi că trebuie să cobor peste cinci minute, şi peste alte trei voi avea tren, conform cu biletul meu. Şi mi-a restituit biletul, zâmbind, ţinându-l cu ambele mâini. Şi iar şi-a cerut scuze. După care s-a ridicat, a făcut o plecăciune şi a plecat, cu paşii aceia mărunţi şi graţioşi pe care îi vedem în filmele lor.
Eu stăteam în scaun, iar ea voia să-mi vorbească. La ei, a vorbi de sus cuiva este o mare impoliteţe. La fel de nepoliticos este să dai ceva cuiva cu o singură mână. Un lucru se oferă numai cu două mâini. Chiar dacă e vorba de un bilet de tren.
Noi am avut un model de civilizaţie şi de valori care a funcţionat în perioada interbelică, şi chiar dinainte, odată cu instituirea regalităţii, atunci când s-au pus bazele unei culturi aşezate, temeinice, cu şcoală şi biserică în fiecare localitate. Dacă mergeam pe firul normalităţii interbelice, eram departe acum”.
Povestea de mai sus, care vorbește despre o lecție de politețe fără egal, a fost scrisă de pagina sa de Facebook de poetul nemțean Adrian Alui Gheorghe. Nu el a trăit acea experiență fabuloasă, ci un prieten de-al lui care a vizitat țara soarelui răsare. Însă scriitorul nemțeam, notează publicația 3dots.ro ,a precizat că a dorit să împărtăşească acea întâmplare, pentru ca românii să-şi dea seama ce înseamnă să fii civilizat. Sau să fii om, am adăuga noi.
Sursa foto: 3dots.ro
