Rapidul nu e doar un nume, e acel sentiment care începe lunea și atinge punctul maxim în zi de meci, la primul fluier al arbitrului.
Rapidul e povestea scrisă în vișiniu cu tușe dramatice și eroi neașteptați, e izvor de iubire și speranță. Cu ale sale bare frumoase, cu vârfuri și căderi, cu legende printre oameni și cu detașarea de monoton.
Rapidul e special în felul lui, cade doar pentru a se ridica mai puternic și o face întotdeauna cu suportul necondiționat al celor care pot spune că sunt rapidiști, deci există!
Rapid nu e un logo, e mirosul de locomotivă încins și de stadion răcit cu lacrimile dulci ale marilor victorii sau cu cele amare ale zilelor în care lucrurile nu au ieșit.
Rapidul nu e doar o echipă. E fiorul iubirii pentru portari prinși în ofsaid. Din 1923 și până azi, Rapidul nu se trece la preferințe, se trece lângă CNP!
„Suntem peste tot acasă” nu e un simplu vers din cel mai frumos imn al unei echipe de fotbal din România, ci și mesajul care adună sute de mii de fani la fiecare reprezentație a favoriților. În fața televizoarelor sau pe miticul Giulești, de fiecare dată cu aceeași pasiune inegalabilă în peisajul autohton.
Fanii reprezintă esența Rapidului, din 1923 până în prezent, catalizatorul care a ridicat echipa în periplurile grele din ligile inferioare și care a purtat-o spre marile victorii interne și internaționale. A celor care conduc jocul, indiferent de vreme și scor, a glasurilor care strigă cu mândrie: „Rapidist, deci exist”.
